Search Results for: prima casa

În general nu trebuie să judecăm. Dar trebuie să atenționăm și să ne informăm între noi pentru a menține unitatea. Bunăoară deși pare grav că arătăm cu degeul către anumiți ierarhi sau clerici, trebuie totuși să subliniez că acest deget este un îndemn la trezvie și la atenție ca să nu ne lăsăm trași la groapă cu cei care se duc spre groapă, căci dacă nu văd semnele timpurilor când ispitele sunt mici, cum le vor vedea când ispitele vor fi și mai mari? Dar cum putem noi știi că vedem semnele timpului și cum ne putem încredința de care păstori să ascultăm? Proba timpului este prima probă – trebuie să ascultăm de păstorii pe care i-am ascultat și am văzut că ne-a fost bine. Există căderea acum ca mulți care au ascultat de un anume părinte și le-a fost bine, din cauza provocărilor, li se pare mai ușor să schimbe și să asculte – cel puțin în unele privințe – de alți păstori (străini) care le cântă în strună și îi îndreptășesc în înșelarea lor. Am zis de mai multe ori că trăim instanțierea în realitate a războiului nevăzut care se duce între puterile întunericului și cei chemați. Dar nu am zis că în ciuda acestei instanțieri, lucrurile nu sunt la fel de clare pentru toți. Avem încă ezitări și nedumeriri, ne doare faptul că trebuie să ne schimbăm viața și nu avem pregătirea duhovnicească să facem față provocărilor. De aceea, ne îndulcesc liniștirile păstorilor căzuți care spun ce ne place nouă și ne “liniștesc” conștiința. Povestea nu este nouă, doar că acum spre deosebire de mai înainte lucrurile se precipită. Bunăoară mai înainte, dileme aveau cei care aveau chestiuni complicate – de exemplu căsătorii cu cei de alte credințe, divorțuri și recăsătoriri a 5-a oară sau dezlegări la post pe motive neîntemeiate, sau altele. Și se duceau să asculte nu de cei care îi învățau cum se face în ortodoxie lucrul respectiv ci la cei care îmbrăcați în haine de preoți ortodocși, dezleagă orice fără niciun criteriu și fără nicio încredințare de la Dumnezeu. Cu încredințarea din nou e lucru greu, dar oare câți dezlegători de căsătorii eterodoxe au spus măcar că s-au rugat la Dumnezeu ca să îi lumineze într-o pricină și așa au ajuns la o soluție, ci mulți – cum ar fi PS Andrei din Ardeal – vin cu iconomii aberante de genul: cum să nu dezleg o căsătorie heterodoxă în Cluj unde am oameni de toate credințele, că una e unde 100% sunt ortodocși într-un sat și alta unde sunt 30% ortodocși. La ăia cu 100% se aplică canoanele, în rest … Evident este penibil un asemenea argument, unde sunt 30% ortodocși, sunt suficienți oameni ca să se poată căsătorii ortodocșii cu ortodocși și nu cu eretici, dar iată un exemplu de iconomie principială pe motive iraționale, doar din comoditate ecleziastică sau mai bine zis populism ecleziastic decât din duh și spirit ortodox. La fel se întâmplă și cu situația actuală acum. Vor veni

Întrebarea are răspuns în funcție de cine răspunde, deoarece cu siguranță de pe fiecare parte se poate găsi un narativ argumentativ. Legal, faptic, vaccinul luat în sine nu poate fi o cădere. Contextul în care se face este cu totul altceva. Mai contează și persoana: una e să cedeze un cap de familie care dacă nu face vaccinul este dat afară și nu mai poate aduce mâncare la familie (deoarece a dormit în acești 2 ani ai plandemiei și nu a realizat pe ce lume trăiește) și alta e să cedeze un ierarh care dă un semnal și trage după el grămadă. În articolele anterioare, am comentat căderea prin vaccinare prin prisma pierderii oportunității de antrenament. Pierderea oportunității nu este cădere în sine, dar cine știe câte oportunități mai avem? Să ne uităm puțin în urmă. Ca pierdere a oportunității puteam zice și când a fost cu cardurile și cipul. Ni se părea hazliu pe atunci opoziția … Cei care însă au luat în serios apelul marilor duhovnici ai României de atunci (cum ar fi Pr. Iustin Pârvu) sunt acum cei mai pregătiți pentru vremurile pe care le trăim. Mai concret, cei care au căutat să se taie din sistem și să își procure singuri ce mănâncă retrăgându-se la țară în jurul unor mănăstiri și încroping mici comunități creștine în jurul unor părinți duhovnicești sunt de departe nu doar pregătiți, dar ei nici nu au simțit plandemia. Toate închiderile acelea pe care mulți le-au petrecut privind filme și urmărind știrile online sau pe rețele sociale, cei care deja erau la casă le-au petrecut normal: muncind în și bucurându-se de natură. Dar este pierderea oportunității singura cădere? Și de ce trebuie musai antrenament? Că trebuie musai antrenament este evident și cumva este valabil indiferent pentru ce vremuri ne-am pregăti. Ce mai trebuie însă subliniat este că mai există o latură întunecată a căderii: punerea umărului la infrastructura aducerii lui antihrist. Într-adevăr creștinii sunt oricum o minoritate (sub 1 la mie) deci nu ar conta în ecuația globală. Dar la Dumnezeu 1 la mie care stă împotrivă face extrem de mult (“cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta”) și fără acești 1 la mie, Dumnezeu este obligat (de dreptatea Sa) ca să lase răul să se desfășoare și antihrist să vină. Se pune acum întrebarea firească: dar oare nu e mai importantă despătimirea și lupta cu patimile decât ferirea de vaccin dacă dorim să nu vină antihrist? Ba da, dar problema e … nuanțată. Dacă un creștin a cedat și a participat la ecosistem doar ca de frică de boală – Doamne-ferește de așa necredință – atunci despre ce despătimire să mai vorbim?! Dacă participă din frică de sistem, e oare fără minte să citească că cei fricoși nu vor moșteni Împărăția? Dacă nu are de ales și moare de foame … e cu totul altă situație și mă întreb câți sunt în situația asta. Personal cunosc oameni care s-au vaccinat ca să nu piardă tichetele de

Voi comenta aici acest articol recomandat celor care știu engleza în original. Nu voi traduce tot și nici ad-literam, preluarea fiind mult filtrată. Tare mi-aș dori ca să fac referință aici și la un alt articol despre experieța unui bosniac in războiul din Iugoslavia care se afla într-o localitate înconjurată de dușmani și unde timp de aproximativ un an-doi, au rămas captivi și trebuiau să se descurce fiecare om pe cont propriu. Din pacate, nu mai știu să caut în propriul blog, dar poate cititori mai recenți care au răsfoit articole vechi, mă ajută … Era tot un comentariu la un articol ZeroHedge ca și acesta – linkul l-am dat însă la sursa, ZH fiind doar repostare. SHTF are trepte / stagii Ca și cancerul, SHTF nu lovește brusc, nu este o stare ON/OFF, nu se anunță la știri: a venit SHTF … Parte ale sistemului economic și ale societății suferă și devin problematice și toată lumea speră cu lucrurile vor reveni la normal. Cam cum ne aflăm noi acum. Să luăm doar exemplul prețurilor la energie: sperăm că vor reveni, gândim că e un choke de moment, o creștere care – așa cum a fost la prețul lemnului – va trece. Dar oare? Problema este că niciodată nu vom știi dacă anumite probleme se vor rezolva sau sunt doar un indicator al începutului unei situații mult mai nasoale. Speranța în “revenire” este firească și este reacția marii majorități a oamenilor deoarece este conformă cu construcția omului modern – o moluscă nevertebrată fără coloană vertebrală, alimentată cu proteine și tot ce are nevoie încă de la naștere, cocoloșită de societate și ne-expusă la probleme prea complicate, altele decât cele specifice șoarecilor din cușcă care trebuie să miște roata la infinit pentru că așa îi văd și pe cei din cușca alăturată. Observarea factorilor de risc, dar mai ales a stării generale și a amplitudinii problemelor care vor apare este calea de urmat pentru a putea ca pregătirea să fie cât mai realistă, raportată la situații probabile nu la scenarii cinematografice. Autorul articolulul consideră ca o primă diferențiere un crash parțial al societății vs un full-blown apocalypse de care omenirea nu a prea mai avut parte recent decât pe alocuri (cum ar fi Myanmar). 2. Totul se târăște până când nu mai e nimic Aici autorul explică creșterea exponențiale prin metafora cu stadionul. Dacă într-un stadion avem o conductă care începe să verse o picătură, apoi la fiecare etapă varsă dublu decât anterior, (2 picături, apoi 4, apoi 8 etc) în 45 de minute, apa abia va acoperi tot gazonul. La minutul 48 însă jumătate din stadion va fi plină și la minutul 49 întreg stadionul va fi acoperi de apă. Deși nu reiese din articol ce dorește să explice cu asta, vin eu cu o explicație. Sistemul de producție standardizată de bunuri și servicii despre care am mai vorbit are eficiență ridicată și este “responsabil” pentru performanțe într-adevăr spectaculoase: hrănirea și ridicarea nivelului de trai a miliarde de oameni în

Analizând pe datele oferite de ourworldindata.org situația din România vs Marea Britanie, tragem următoarele concluzii: – România recupereaza terenul – numărul mic de infecții inițiale datorate închiderii abuzive și totale a țării în perioada de început a plandemiei, s-a răsfrânt acum prin lipsa imunității populației; vaccinul după cum vedem nu a salvat Marea Britanie care are totuși o expunere mai ridicată în fața virusului din simplul fapt că este mai populată și mai vizitată decât România și deoarece reglulile sunt mai laxe și populația mai puțin influențabilă de mass-media comparativ cu România Părerea mea este că această tulpină Delta s-a dovedit a fi într-adevăr foarte contagioasă și probabil va imuniza natural întreaga populație, punând presiune maximă pe campania de vaccinare care va deveni inutilă peste noapte. După ce marea majoritate a oamenilor vor trece prin drăcovenie și vor vedea că dracul nu e chiar așa de rău, spaima nu va putea să fie menținută și atractivitatea vaccinării va pica. Planul lor este însă să urce pe acest val și să pompeze vaccinarea urmând ca ulterior să pună scăderea valului – o evoluție firească – pe seama vaccinării și să permanentieze vaccinarea așa cum am explicat în articole încă din toamna anului trecut când nu aveam vaccin – că planul este un vaccin permanent, care inițial să fie bun, să dea rezultate și apoi să omoare oamenii treptat, pas cu pas, să permită un control al numărului populației matematic, pentru realizarea planului de “ecologizare” a parcurilor de vânătoare la care visează miliardarii care controlează planeta. Evoluția numărului de infectări – medie săptămânală – confirmă ce am spus mai sus – 1) noi nu am avut impactul inițial, prin urmare recuperăm. De notat aici că britanicii fiind la al doilea impact cu boala (mulți îl fac a doua oară), rata de mortalitate la ei este mult mai mică ca la noi (pe cazurile recente). Diferențialul de cazuri totale este un indicator important care este total ignorat de gornile idioate care acuză “gravitatea” faptului că românii nu s-a vaccinat și de aceea avem acest puseu de cazuri. După cum vedem, puseu există și în Marea Britanie, problema e că noi am fost prea cocoloșiți până acum și am cam fost feriți de virus de către taica Arafat. Așa cum o mamă își cocoloșește prea mult un copil, dar cânv va ieși în lume (la grădiniță, la școală) va recupera toate bolile, tot așa e și cu impactul cu Covid. Predicția mea este ca deoarece noi avem parte de delta, care se știe că omoară și dă simtpome mai blânde ca celelalte tulpini, numărul total de morți raportat la populație peste câteva luni va fi net pozitiv comparativ cu Marea Britanie, chiar în ciuda diferențialului datorat capacității și performanței sistemului medical.

Încă de la începutul verii spuneam că: O noua tulpină “periculoasă” la toamnă va da prilej de revenire rapidă a regimului dictatorial complet: închiderea în casă, vaccinarea obligatorie periodică, stare de urgență, limitarea drastică a mișcării, limitarea categoriei de “personal esențial” și altele (cum ar fi mutarea bătrânilor în hoteluri, separați de copii și nepoți). 5 Iunie – Momente de respiro După pomparea aiuristică și eșuată pe amuzanta triple mutation indiană, a venit vremea deltei … Prostimea nu înțelege o dată că Sars-Cov-2 este un virus articifial ARN cu posibilități limitate de mutație – doar un mic procent de gene pot să aibă mutații și prin urmare schimbările pot fi infime. Ca principiu, orice virus, dacă devine mai răspândac (deci trebuie să ne sperie), obligator trebuie să aibă o rată a mortalității mai mică. E logic că virusul care își omoară gazdele mai repede, se răspândește mai greu decât cel care le omoară mai încet și le dă timp să dea boala și la alții. Dar tot circul cu mutațiile este penibil: e la mintea cocoșului că o mutație nu va putea domina. Pe șleau, pe limba simplă pe care ar înțelege și capetele vorbitoare de la unele televiziuni, există competiție/război între mutații și niciuna nu e suficient de puternică încât să domine pe alta. Prin urmare, orice ar spune ăștia, spaimele sunt aiurea, pur și simplu nu există vreo posibilitate ca o nouă variantă să fie mai nasoală ca ce am avut parte. Doar dacă nu se decid să lanseze ei una nouă … Dar iată ceva interesant. Un studiu care arată că varianta delta are o rată a mortalității similară răcelii banale Asta arată studiul dar părerea mea este că Delta nu are nimic specific care să justifice o rată a mortalității diferite. Ce s-a schimbat este dobândirea imunității. Am mai repetat acest exemplu: când gripa normală a ajuns prima dată în Insulele Feroe, rata mortalității a fost de 5%, cu mult peste Covid în ziua de azi. E firesc ca după trecerea prin boală populația să aibă o rezistență mult diferită și cifrele să fie mult mai mici. Dar nu vom auzi asta, vom auzi numai gogoși și sperieturi căci arhitecții noului reset nu dorm doar nu prea mai au alte gogoși mai elaborate și prostesc boporul cu fantasmagorii triviale ca aceste tulpini denumite hazliu după literele grecești ca să le-ajungă până la zeta când vor intreoduce deja nanobiți în vaccinuri și îi vor putea controla prin 5G. Una peste alta, cel mai clar indicator al stabilității implementării noului reset este curajul cu care unele informații transpiră și se permite curgerea lor către bopor pentru a-l programa și a-l obișnui cum face țăranul cu boii la jug: Now, the Israeli Health Ministry has discovered that the number of patients who had been infected prior to becoming infected again during the latest Delta-driven wave of the pandemic were less likely to be reinfected than patients who have only been vaccinated. The finding directly contradicts research spouted by American

Ieșirea din sistem pare o misiune complexă, dar cu toate acestea, există oameni care se află într-un punct în care sunt mai mult în afara sistemului decât în sistem. Ca să vă dați seama unde vă aflați, trebuie doar să vă puneți întrebarea: pentru mâncare aveți nevoie să mergeți la magazin sau nu? O a doua întrebare este: vă uitați la televizor sau nu? Există mai multe tipuri de delimitări: una fizică și una mentală, sau psihologică. Cea fizică presupune ca dependența noastră de ce produce sistemul să fie minimală. Se înțelege că necesitățile primare sunt cele la care ne referim aici: casă, masă, pat etc. Prima legătură este proprietatea: ai proprietate, ai o bilă albă. Stai cu chirie sau ai credit, ai o bilă neagră. Apoi trecem la încălzire și utilitățile de bază din locuință: plătești pentru ele sau te descurci fără să dai bani? Știu că folosirea veceului din curte e văzută de creierele tipizate contemporane ca ceva arhaic, rămas în urmă, dar în discuția noastră un veceu în curte înseamnă o bilă albă: cheltuieli minimale de întreținere și fiabilitate maximă. Practic, un veceu în curte are nevoie doar de două trei blăni la ceva timp pe când unul într-un apartament într-un bloc central, în caz de nevoie, un instalator costă 2-300 lei per intervenție, pe lângă materiale. Iar apa curentă crește de la lună la lună și statul te pune să plătești chiar și ploaia la pachet cu apa curentă. Am ajuns la un punct în care trebuie să încercăm să mai aruncăm nistavai pastile roșii împrejur. Multe creiere tipizate gândesc că confortul este ceva musai de dorit și ceva extraordinar. Confortul este deja componentă a programării mentale a omului modern inclusă în categoria “obligator” sau “fără de care ieșim în stradă”. În lumea reală nu prea există corelație între confort și fericire, ba din contră, putem aduce unele explicații de ce confortul este de fapt doar similar unui drog, ceva care trebuie să fie disponibil pentru că altfel omul nu poate să trăiască normal. Așa cum unui dependent de droguri, starea de normalitate îi este adusă doar prin dozarea corespunzătoare cu drogul de care e dependent, tot așa și creierele tipizate nu concep că pot să existe oameni fericiți, sau normali, care nu au parte de confor la același nivel cu ei și nici măcar nu îi duc lipsa. Nea Vasile, de exemplu, udă lămâii cu apă de la puț, cu găleata, nu cu furtunul de la rețea, să nu plătească aiurea, deoarece are pensia mică. Deși probabil pensia lui e mai mare decât salariul la mulți care lucrează în privat și nu ar cheltui o avere, Nea Vasile nu udă de la rețea deoarece confortul udatului cu furtunul de la rețea în detrimentul puțului din care scoate apa cu ceva efort, este irelevant în ecuația totală a fericirii în viziunea sa. Doar nouă celor care suntem obișnuiți să învârtim de un robinet ca să curgă apă ni se pare important confortul de a uda cât