Caritas Diaconescu (2)

6 comments

(continuare la asta)  Dupa cum spuneam acum o saptamana singurul semn de intrebare era daca Diaconescu va convinge destui mafioti ca sa ii atraga in schema pump-and-dump prin care intentiona sa cumpere Oltchim si apoi sa il vanda pe bursa dupa ce bineinteles folosind manipularea la care se pricepe atat de bine ii va umfla pretul la cote astronomice. Intre timp se pare ca Diaconescu a convins indeajuns mafioti dar mai este totusi o problema: guvernantii nu prea au curajul sa il lase sa isi puna in aplicare planul. Acesta este un semn bun si foarte probabil s-au legat de faptul ca Diaconescu nu aduce banii lui ci vine cu banii altora, ceea ce tehnic este destul de problematic. Mai concret, foarte probabil Diaconescu a convins cel putin o banca – HSBC (care in paranteza fiind spus a finantat pana si traficantii de droguri) – sa il crediteze cel putin partial si in schema foarte probabil mai intra si ceva “investitori” privati. Problema este insa ca conform conditiilor din licitatie, Diaconescu trebuia sa vina sa cumpere cu banii lui, ceea ce bineinteles este exclus. Prin urmare, Diaconescu a trecut la planul B: concentrarea pe capitalizarea predominant politica a acestei situatii, avand in vedere ca a inteles ca nu ii va fraieri pe USL-isti. Mai ramane acum doar un semn de intrebare: il vor aresta sau nu pe Diaconescu? Daca il aresteaza, il vor face martir si salta din procentele PPDD-ului, daca nu il aresteaza recunosc ca nu a incalcat nici o lege, adica a avut banii si nu lui i se datoreaza faptul ca nu au batut palma. Diaconescu se bazeaza pe aceast scenariu win-win pentru el, dar bineinteles ca mereu sunt necunoscute si daca guvernul reuseste cumva sa rezolve situatia Oltchimului si sa plateasca salariile, foarte probabil Diaconescu va fi totusi marele pierzator din aceasta situatie. Ceea ce isi merita cu varf si indesat si foarte probabil blestemele oamenilor cu a caror viata se joaca il vor ajunge mai devreme sau mai tarziu. S-a jucat mult Diaconescu cu mintile si sufletele oamenilor si din rau in mai rau a ajuns in punctul in care se joaca cu focul si pedeapsa lui Dumnezeu nu va intarzia asupra lui. Fereasca Dumnezeu insa ca el sa fie cel prin care ne primim ceea ce meritam, caci avand in vedere pacatele noastre ca neam, nu avem a ne astepta la altceva decat la o crunta pedeapsa.

Read more

Oltchim / Diaconescu – Caritasul secolului

3 comments

Inainte de a intra in Marea Criza a Secolului 21, Romania tocmai a cazut intr-o capcana poate mai periculoasa decat toate in care a cazut pana acum. Pentru ca daca pana acum a fost pradata pe ascuns de hoti care nu isi scot capul la lumina, acum se pun bazele unui mega-furt in care hotul principal este una dintre cele mai populare personalitati si care deja a avut un rol imens in idobitocirea poporului roman: Dan Diaconescu. Pe scurt: Diaconescu a cumparat Oltchim cu bani de la cine stie ce bancher american cu scopul de a da drumul la un mega-“pump and dump”. Schema pump-and-dump presupune crearea de hype in jurul unei actiuni bursiere cu scopul de a atrage cat mai multi fraieri pentru a cumpara actiuni. Cei care fac hype-ul cumpara in prima etapa, pornesc valva, atrag cat mai multi “investitori” care recunosc miscarea si vor si ei o felie. Dupa acesti primi “investitori” hype-ul capata noi dimensiuni si intra fraierii care platesc preturi imense pe actiuni. In acest moment, initiatorii si profitorii care au cumparat initial la pret infim actiuni le vand fraierilor la preturi de sute sau mii de ori mai mari si cei din urma se aleg cu actiuni la o companie care nu valoreaza nici pe departe capitalizarea bursiera. Un astfel de exemplu recent este chiar Facebook-ul. Ce face Diaconescu este o schema in care utilizeaza atractia si puterea lui de influenta, mulate pe sentimentul de patriotism, dreptate, etc. Initial, probabil Diaconescu a urmarit doar sa castige capital politic, ulterior i s-a aprins beculetul si a descoperit ca prin pump-and-dump poate scoate bani la care nici nu visa cu OTV-ul si PPDD-ul. Din tot ce declara reiese evident ca schema abia incepe cu Oltchim, tinta este sa continue si cu alte companii de stat care vor fi scoase la mezat, mai ales dupa ce PPDD va face (daca va face) parte din viitorul guvern. Schema convine de minune si USL-istilor: arunca pisica pe mai departe. Daca exploda gogoasa Oltchim tocmai acum, USL avea o problema. Asa, cu schema lui Diaconescu prabusirea va avea loc ceva mai tarziu pentru ca la inceput totul va fi lapte si miere, cand pensionarii si otv-istii isi vor varsa pensiile si depozitele bancare in actiunile Oltchim-ului. Mai ramane decat un singur semn de intrebare: daca Diaconescu va reusi sa convinga destui mafioti ca sa ii ofere pana luni banii necesari pentru semnarea contractului pe care bineinteles ca nu ii are.  

Read more

Viaţa în spital

7 comments

Viaţa în spital este cu totul alta decat cea din afara. Problemele si preocuparile din afara sunt cu totul altele decat cele de dinauntru si intersectarea celor doua lumi are loc mai ales prin ziarele imprastiate dezordonat pe cearceafurile mizere cu care (ziare) isi mai pierd timpul bolnavii care mai au posibilitatea sa citeasca, caci suferinta, neputintele si deznadejdea ii impiedica pe multi sa se bucure macar si de un asemenea lucru marunt cum ar fi cititul unui ziar. Ca sa va dau doar doua exemple: cum sa citeasca ziarul un bolnav care a fost operat la trahee si care de ieri de cand a fost operat si pana azi cand l-am vazut ultima data nu prea a avut voie sa-si schimbe pozitia capului decat cand musai trebuia sa se usureze in plosca? Sau cum sa citeasca ziarul un bolnav operat de cancer de colon care vineri a intrat in sala de operatie si sambata dupa-amiaza s-a trezit prima data dupa operatie cu mainile si picioarele legate pentru ca cica ar fi fost recalcitrant? Si pe langa maini si picioare – care intre timp i-au fost dezlegate – s-a mai trezit si cu un tub in nas prin care se scurge voma din stomac. Fac cam doua saptamani de cand am mers aproape zilnic in spital – tata s-a operat de cancer – si vrand-nevrand am inceput sa vad si eu lucrurile altfel. Altfel e putin spus, dar nu am timp si stare sa nuantez. Spitalul si boala te imping cu sau fara voia ta sa te nasti din nou, sa vezi lumea altfel, sa ai alte nazuinte si alte asteptari de la viata. Spun fraze banale dar cuvintele sunt slabe. Lucruri care in afara par banale, in spital sunt nepretuite. Exemplu: a merge la toaleta. Urinatul este  un lucru minunat in spital, daca reusesti sa il duci pana la capat. Caci exista posibilitatea ca in urma sondei de urina care se pune la toti cei operati, sa faci infectie urinara si sa ajungi pana la imposibilitatea sa urinezi. I s-a intamplat unui “vecin” de salon care o noapte intreaga a stat in picioare si a facut ture intre pat si veceu pentru ca ii venea sa urineze si nu putea. Mirosul de urina este “parfumul” care s-a impregnat in spital pana si in mentalul infirmierelor pana acolo incat o infirmiera a intrebat daca nu cumva o sticla cu ceai de musetel pusa pe pervazul ferestrei este cu urina. Cat de smintit sa fie cineva sa puna o urina intr-o sticla de jumatate de litru si sa o puna pe pervazul ferestrei? Urina se masoara ca sa vada doctorul cata este in fiecare zi. De aceea, fiecare are la pat o plosca destul de low-tech (la unii o banala sticla cu gatul taiat) care de cele mai multe ori nu este acoperita. Saloanele unde nimeni nu urineaza pe el si nici o sonda nu da pe langa sunt exceptii. Treaba mare e insa cu adevarat mare in spital: ea prevesteste

Read more

Controlul preţurilor: francezii dau startul

One comment

Preturile carburantilor din Franta vor scadea cu pana la 6 eurocenti pe litru, din care 3 centi vor fi suportati de stat, iar restul de catre benzinarii, a anuntat marti ministrul Economiei si Finantelor, Pierre Moscovici. (conform DailyBusiness) Multi francezi se bucura ca statul le-a mai redus cativa centi din pretul benzinei dar stiu ei oare ce inseamna asta? Masura luata de francezi nu este decat un prim pas catre controlul total al preturilor: o etapa peste care nu se poate sari din ciclul disolutiei societatii si al parcursului dinspre primele etape ale unei criza inspre ultima care este razboiul. Am mai explicat intr-un articol anterior dar rezum pe scurt aici: dupa criza economica si financiara, urmeaza criza datoriilor si contractia economiei care prin ineficienta masurilor luate de guvernanti se duce invariabil spre tiparirea de bani si inflatie. Care inflatie creste atat de mult incat saraceste oamenii intr-un ritm incet dar sigur, spre deosebire de hiperinflatie care ii saraceste peste noapte. La granita intre contractia economica care produce saracie si haosul social provocat de disolutia statului, se plaseaza controlul preturilor care poate fi caracterizata ca un cumul de masuri disperate ale statului care incearca sa franeze tensiunile imense din economie venite din scaderea puterii de cumparare si a consumului prin tarife si suprareglementare, dintre care una este controlul preturilor. De ce scad francezii accizele? De bine ce le e? Din cauza competitiei intre producatori? Din cauza scaderii pretului petrolului? In nici un caz. Motivul este unul singur: economia scade, consumul scade, investitiile in producerea de petrol scad, productia de petrol scade (dar nu pentru ca ar fi peak oil) si pin urmare pretul creste. Calculul este simplu: produci mai putin, trebuie sa vinzi mai scump ca sa mentii profitul. Este adevarat ca in unele tari bananiere cum este Romania, unii producatori (cum ar fi Petrom) vazand cat de mult pot castiga din cresterea pretului, le maresc fara limita, nu pentru ca ar fi nevoiti de marja de profit, drept dovada fiind si profiturile record. Dar asta e un specific mioritic, sa revenim la francezi. Nu e de mirare ca masura de control a pretului a inceput cu benzina: combustibilul se regaseste in toate. Mai devreme sau mai tarziu vom vedea insa si legi pentru limitarea pretului la paine si atunci sa vezi cum piata libera se transforma peste noapte in piata neagra. Sa nu ii fericim insa prea devreme pe francezi, iata cum stau de fapt lucrurile: The price cut comes at a time when pressure is mounting on all sides of Mr. Hollande. Unemployment is continuing to rise unabated. Figures published Monday showed the number of category A job seekers—registered job seekers who are fully unemployed—reached 2.99 million in July, 1.4% more than June and 8.5% more than July last year. The outlook for the economy, the euro zone’s second-largest, is also worsening. Prime Minister Jean-Marc Ayrault acknowledged Monday that it will probably be necessary to reduce the 1.2% growth forecast for France’s gross domestic product that is used to

Read more

Cine nu doarme vara, toamna zace mahmur

Leave a comment

Ca lucrurile merg din ce in ce mai rau, nu este o noutate. Ca ne-am obisnuit cu asta este o tragedie. Ca romanul s-a nascut poet, este o constatare seculara care pe mine ma uimeste uneori cat de adevarata este. Bunaoara, hitul verii: “eu vara nu dorm”. Ce descriere mai potrivita si ce metafora putea sa exprime mai bine starea natiunii in vara asta? Tot poporul nu a dormit ci a stat treaz cu ochii beliti fie la antene, fie la televiziunile basiste, fie la OTV sa vada ce se mai intampla. Policitienii nu au dormit nici ei ci au avut probabil cea mai fierbinte vara din ultimii ani. Va mai amintiti cum verile trecute televiziunile nu mai stiau ce stiri sa prezinte pentru ca politica era moarta si inventau tot felul de subiecte? Dupa o asa vara, oare la ce performante in campul muncii sa ne asteptam si ce lupta sa mai ducem cu perpetua criza cand la toamna pe masura ca bilantul se apropie cifrele o sa iese ingrijorator de proaste iar iarna va bate la usa si vom descoperi inca o data cu durere ca iarna nu-i ca vara, mai ales pe timp de criza. Rectificarea bugetara recenta ne-a oferit inca un prilej sa vedem cat de saraci am ajuns, ce stat bugetofag avem si mai ales bugetofag degeaba (caci ineficienta o vedem la tot pasul) si ce conducatori papagali avem. Iata cateva aspecte pe rand: – crestere economica in scadere: dupa ce ca prognoza de 1,5% si-asa era penibila (numai statele cu economie dezvoltata sau cele subdezvoltate au asemenea cresteri infime), prognoza pentru finalul anului s-a micsorat si asta la 1,2% si mare minune ar fi daca nu terminam pe minus la cat de prost a fost anul agricol si la cate de mult au scazut investitiile. Cum de guvernanti nostri nu sunt problematizati de asemenea prognoze si cum nu reusesc sa miste nimic pentru a face ceva. Nu au ei oare simtul urgentei? Nu inteleg ce inseamna o asemenea crestere infima cand noi numai dobanzile pe care trebuie sa le platim se invart a 6-7%, iar daca mai adaugam si deficitul sarim la costuri imense pentru oglibatiile statului care nu pot fi taiate ca sa nu mai zicem de constrangerile din celelalte domenii? – deficit de 2,2% din PIB: la ce bun daca avem o crestere asa infima. Mai bine am avea deficit mare si crestere mare, dar chiar si cand o sa ajungem pe surplus, tot degeaba, cata vreme noua putere abia a venit la supt si acum cauta canalele pe unde sa inţepe in ţeava cu lapte; – inflatie in crestere de la 3 la 3,5%: minciuni gogonate, numai benzina crescuse cu 5% tocmai din februarie, va dati seama cat este acum; cat despre cartofi (va amintiti justificarea penibila a lui Isarescu cu privire la inflatia mica cauzata de ieftinirea cartofilor?); personal nu urmaresc preturile si nu ma pot pronunta; am intrebat insa un familist care cumpara mereu aceleasi lucruri, face cumparaturile periodic

Read more

Remember, remember the 12th of september

2 comments

Puţini români ştiu că şi Germania are o Curte Consituţională (CCG) şi deşi se numeşte la fel cu adunătura de moş crăciuni (cum le zicea CTP) care ne-au oropsit cu Băsescu încă vreo 2 ani, la nemţi Curtea chiar e curte şi chiar se ocupa cu Constuţia fiind unul dintre pilonii statului de drept şi prin însăşi structura şi organizarea sa, un pilon destul de solid. Ca un amănunt interesant, pentru a fi cât mai independentă de celelalte instituţii federative şi prin urmare mai greu de manipulat, până şi locaţia fizică a curţii a fost stabilită la Karlsruhe ci nu în Bonn, Munchen sau Frankfurt unde se găsesc celelalte instituţii. După tot scandalul pe care l-am avut, să ne imaginăm ce bine ar fi fost ca de exemplu şi curtea noastră să fi fost la Braşov. Securiştii lui Băse probabil nu se mişcau la fel de uşor şi în Capitală monitorizând redacţiile ziarelor şi televiziunilor şi în Braşov făcând combinaţiile la care se pricep ei atât de bine încât să îi convingă pe judecători să voteze “cum e bine”. Că de Germania depinde viitorul pe termen scurt şi mediu al Europei ştie toată lumea, dar dacă ar fi să elaborăm actorii puterii din Germania şi rolul jucat de fiecare, Curtea Constituţională de departe decide cadrul şi direcţia în care se pot mişca soluţiile şi variantele puse pe tablă. Bunăoară, pe 12 septembrie CCG va decide dacă ESM-ul (European Stability Mechanism) este conform constituţiei germane sau nu cumva atentează la suveranitatea nemţilor. Căci dacă trebuie să acoperi sute de miliarde de gărui ale grecilor şi spaniolilor din contribuţiile muncitorului neamţ este şi asta o problemă. Care problemă bineînţeles că este destul de delicată şi interpretabilă, după cum spunea şi un judecător din CC de la noi: legea e interpretabilă şi asta e măreţia dreptului. Nu am prins ideea şi am rămas mască că omul asta spune cu o asemenea indolenţă că el poate să taie şi să spânzure cum vrea muşchii lui fără să îl întrebe nimeni şi fără să dea nici o explicaţie. ESM-ul este împreună cu celelalte “vehicule” speciale cu acronime răsunătoare unul din modurile prin care Germania va acoperi găurile ţărilor aflate în dificultate până când fie nu va mai avea cu ce (exclus, căci daca Germania e de acord, BCE poate tipării euroi la infinit) fie un nou partid ultranaţionalist răsărit de te miri unde îi va trece înapoi pe nemţi la marcă şi lucruri interesante se vor petrece. Nu am omis celelalte variante din ignoranţă ci pur şi simplu sunt de părere că oricât de mult s-ar discuta, săracii nu vor şi nu au de ce să iese din Zona Euro, chiar dacă vor intra în default. Este mult mai plauzibil însă ca bogaţii să se sature să plătească şi să iese. Şi nu neapărat bogaţii mari ci şi unul dintre bogaţii mici cum ar fi Finlanda sau Olanda. De altfel, Finlanda a tot dat semnale în ultimul timp dar nu numai (vezi solicitarea de garanţii pentru

Read more

Ce mai (se fac că) vând băncile

Leave a comment

Ziarul Financiar titreaza azi pompos: Cea mai mare bancă din România nu mai are răbdare cu restanţierii şi le scoate casele la vânzare cu sutele. Pe langa greseala ca nu BCR este cea mai mare banca din tara ci BNR, Ziarul Financiar mai face cateva omisiuni, din care deducem ca probabil articolul nu este decat reclama camuflata. Omisiunile pe care le-a facut sunt cam doua: 1) BCR are in permanenta scoate la vanzare cu sutele apartamente, proiecte imobiliare masi si alte bunuri; fluxul normal al oricarui credit cu restante peste o anumita perioada este: publicarea spre vanzarea si licitatia si 2) BCR nu le scoate la vanzare, doar le afisaza pe site ca sa arate BNR-ului ca le-a scos la vanzare, cum probabil le impun reglementarile bancare. In realitate, dupa afisarea pe site urmeaza perioada de licitatii unde pretul poate sa scada foarte mult si unde bancile nu mai sunt la fel de transparente ca in prima etapa ci existe retele intregi de bancheri, rude prieteni si investitori privilegiati care au acces la preturi cu adevarat interesante. Spun ca BCR nu vrea de fapt sa vanda aceste bunuri pentru ca daca ne uitam putin la preturi realizam cat de aiuristice sunt acestea si ca nimeni nu va cumpara bunuri supraevaluate doar ca BCR cumpara reclama in Ziarul Financiar, pretul pietei este cu totul altul decat cel cerut de banci doar ca sa arate ca au facut ce trebuie. Bineinteles, nu este exclus ca cativa fraieri sa puna totusi botul si sa se arunce, dar cat de prost sa fi sa nu faci intai o evaluare a ofertei inainte de a merge sa cumperi de la BCR? Sa luam doar un exemplu din Craiova unde personal sunt cat de cat la curent cu piata: Casa in regim de P+1 cu suprafata construita de 88 mp, garaj-atelier in suprafata de 28 mp si teren cu suprafata de 1265 mp, imobil situat in Craiova. Utilata cu centrala termica proprie. Tamplarie exterioara din pvc cu termopan.  (vezi anuntul complet) Pret: 425.201 lei Alooo! Ziarul Financiar! Nu mai puneti botul la prostii, asta nu e vanzare e simulare de vanzare. Pretul de mai sus pentru o asemenea “oferta” este supraevaluata chiar si pentru buricul orasului daramite pentru cartierul cel mai faimos din Craiova unde traiesc in majoritate o anume etnie care ne-a facut faimoasa pe noi craiovenii in toata tara si unde sirenele se aud zi si noapte la orice ora. De departe preturile publicate de banci sunt mult peste pretul pietei si adevaratul motiv al publicarii acestor anunturi este doar ca bancile trebuie sa arate ca incearca sa le vanda. Publicarea acestor oferte este doar o prima etapa din taierea drastica a preturilor care o practica bancherii ulterior dar pe care nu o mai fac publica ci se infrupta doar ei din bunuri de valoare la preturi subevaluate, fie prin negociere directa cu proprietarii fie prin executare silita. Una e cand stii situatia directa a omului si poti sa ii pui pistolul la cap si

Read more
1 … 281 282 283 284 285 … 346