Cine a pierdut la Referendum?

Diviziunea s-a păstrat cum e normal și după. Viziunea cu privire la rezultat variază în funcție de unde privim. Pe de o parte, stătătorii acasă și luptătorii împotriva corupției prin donarea temporară a poponețului țării oricui vrea să facă orice cu el, s-au bucurat: poporul a înțeles, drepturile omului, românii nu se lasă folosiți etc. De partea asta, poporul și democrația a învins și Dragnea + popii au pierdut. De cealaltă parte, aș împărți în două: politicii și religioșii. Politicii (PSD-iștii mai ales) au cam tăcut mâlc. Nici nu s-au ambalat și nici nu s-au tânguit: ei au încercat. Și-au făcut datoria și au organizat (deși cu întârziere și la cel mai prost moment posibil) dar poporul asta vrea. Sau nu îi pasă. Și în niciun caz nu e un vot de blam pentru PSD sau Dragnea, un lider adevărat! Religioșii de asemenea avem două categorii: cei care credeau că sunt 90% și cei care bănuiau că sunt 2-3%. Bunăoară, mai ales dintre clerici sunt mulți care au fost surprinși că poporul român binecredincios a dormit pe el și nu și-a mișcat fundul ca să-l apere pe-al copiilor și nepoților lor și acești surprinși acum cu greu se abțin să nu împartă anateme în strânga și dreapta sau dacă o fac, o fac în taină să nu-i filmeze presa și să producă scandal. Pe de altă parte, sunt cei care mereu au spus: să nu ne îmbătăm cu statisticile. Românii nu (mai) sunt un popor credincios și cu prima ocazie o vor dovedi. Poate puțini dintre aceștia se așteptau ca tocmai acum să fie dovada, la urma urmei, pentru mărturisirea credinței, de data asta s-a cerut un amărât de vot. Dacă o să vină iar vreun drac ca comunismul să amenințe cu închisoarea și altele sau chiar dacă amenință cu tăierea accesului la mall, atunci da, o să se arate necredința. Dar printr-un amărât de vot, atât de simplu și fără dileme, să se lase oamenii înșelați de drac? Opinia mea este că acum avem doar o descoperire a stării căzute a populației care locuiește pe aceste meleaguri și care nu mai este decât genetic (deși nu avem dovezi) moștenitoarea poporului român. Pentru mine poporul român a murit în închisorile comuniste: stundeți, profesori, doctori, ingineri, preoți, țărani care nu au făcut nici cel mai mic compromis. Restul sunt fii trădării, dintre care pe ici pe colo, Dumnezeu își mai alege câte unul ca să înlocuiască numărul diavolilor căzuți din cer. Nu este neapărat rău și nici neapărat bine. Turmă mică au fost creștinii mereu, doar că este bine să ne ferim de confuzie și de ceață. De aceea, a fost nevoie de acest referendum pentru ca pogorămintele nejustificate sub pretextul atragerii celor nedumeriți să înceteze și ierarhii împreună cu preoții să îndemne la respectarea canoanelor și a tradiției. Doar canoanele și tradiția constituie singura cale de urmat, nu există vremuri noi, tehnici noi, iconomii larg deschise pentru cei care vor și care nu vor să îl cunoască pe Dumnezeu și

Read more

De ce sunt proști cei care nu au participat la vot

Sunt mai multe categorii de proști împărțite pe criterii diferite. În analiza pe care o voi face, unele segmentele se vor suprapune. Mai întâi avem clasificarea în funcție de participarea sau neparticiparea la vot în general. Există o categorie de proști care nu votează niciodată sau extrem de rar. Nepăsători și dezinteresați, fie din scepticism fie pur și simplu din incapacitatea de asumare a unui rol social. Pe aceștia îi numesc proști deoarece nu realizează că soarta lor poate fi determinată de vot și deși rareori se poate schimba ceva în bine prin vot, nu prea există alternative sau oricum dacă există acestea nu sunt specifice democrației. Nu merg până acolo în a nuanța că votul înseamnă atitudine civică și că are rol social: e prea mult pentru astfel de oameni. Culmea e că în categoria nepăsătorilor sunt atât oameni cu IQ mic cât și oameni cu IQ mare cărora dacă nu le place termenul de proști poate le place mai mult termenul de fraieri. Este însă greu să convingi un sinucigaș de frumusețea vieții și în general în categoria indiferenților fac parte personalitățile anti-sociale, marginalizații, visătorii, frustrații, orgolioșii care se cred superiori gloatei etc. Cum să îi convingi pe aceștia că votul este important, că este o datorie etc? O subcategorie din această categorie de proști care nu votează niciodată sau rar, sunt cei care zic: de ce să mai votez că oricum toți fură? Oricum nimic nu se schimbă … Aici ajungem la incultura politică și lipsa exercițiului democratic de care am mai amintit într-un articol anterior. Așa cum pofta îți vine mâncând, numai încercând să votezi cu cap poți vedea că totuși se poate schimba câte ceva. Implicarea într-un partid, campania și susținerea unui partid, participarea în ONG-uri ar fi de asemenea un pas în plus. Însă totul se învârte în jurul votului care este piatra de temelie a democrației. O altă subcategorie de fraieri din categoria celor care nu înțeleg importanța votării sunt cei care consideră un protest neparticiparea la vot. Aceștia sunt în general proștii de influență. Aud undeva o portavoce care le spune că să nu votezi înseamnă că protestezi și li se lipește instant pe creier această idee. Lipsa de evaluare critică și gândire independentă sunt principala boală a acestei sub-nișe și ei sunt ușor manipulabili, fiind folosiți ca masă de manevră de purtătorii de voce care zbiară mai tare și care au mesajele mai bine formulate astfel încât să poată fi asumate rapid. Ei aud niște idei ca un refren al unei melodi și în discuții și argumente le repetă mai clar sau mai puțin clar, de asemenea ca pe un refren, fără a aduce niciun element original, sau măcar coerent și fără a înțelege toate implicațiile acelui refren, mai ales dacă toți ar începe să îl fredoneze. Fenomenul s-a îmtâmplat nu doar la acest referendum dar și la altele anterioare, precum și la alegerile prezidențiale. Gloata condusă prin portavoce este valabilă evident și în categoria celor care votează și sunt manipulați

Read more

Diavolul răcnește ca un leu

Ce se putea întâmpla mai rău după toate relele din politica noastră: hoție, prostie, corupție, incompetență, minciună și toate celelalte? Păi, distrugerea Bisericii Ortodoxe. Asta se mai putea întâmpla. Cred că din start e de înțeles că o biserică fără tineri este una moartă. Tot din start cred că nu e greu să afirmăm că principalii visători și luptători împotriva corupției și cei care doresc să schimbe lucrurile, să aibă parte de un viitor mai bun în țara în care s-au născut, sunt tinerii. Nu au experiența care să le arate că schimbarea este o utopie și că maimuța filosof nu se face și din păcate au și ceva energie în plus care trebuie cumva consumată. Cei mai fără îndrumare de calitate, care nu au obiective individuale și o misiune personală își îndreaptă o bună felie din energia “revoluționară” în proiecte “mari” cum ar fi lupta împotriva corupției. Tinerii, în România de azi, nu sunt deloc mădular al Bisericii Ortodoxe. Nu au cum, pentru că nici părinți lor nu au fost. Chiar dacă au fost duși la biserică, vârsta și confuzia vremurilor i-a rupt. Nu e ușor să fii tânăr în Biserică în ziua de astăzi. Fiind necopți, deci având încă potențial de trezvie, nu putem trece nici la extrema cealaltă să îi considerăm total pierduți. Nu au făcut încă îndeajuns de multe păcate și nu au apucat să se murdărească prea mult încât să considerăm că nu mai sunt speranțe pentru ei. Cum putem, de exemplu, considera ateii după o anumită vârstă. Să trăiești 30 de ani și să nu îți pese că există Dumnezeu, este de neînțeles. Să trăiești 40 și să ajungi la concluzia că nu există, arată prostia ta. Majoritatea însă se încadrează la cei care știu că există Dumnezeu dar nu le pasă. Aceștia sunt … cam pierduți. Afinitatea către un set de valori pozitive (să le zicem idei) și mai ales către un grup cât mai bine conturat care are o misiune cât mai nobilă cu o finalitate potențială cât mai spectaculoasă este o tentație puternică pentru orice tânăr dar nu numai: tot omul care nu are un caracter puternic și un set de valori propriu bine definit, toți cei care nu au un simț de orientare în viață cât mai experimentat și un discernământ cât mai precaut se lasă cu ușurintă pradă sindromului numit spirit de turmă. Există o idee gresită în mentalul colectiv mioritic că spiritul de turmă ar fi cel mai specific creștinilor. Din interior privind, din păcate nu prea există acest spirit de turmă în sensul că există nenumărate fragmentări și nenumărate grupări. Problema este însă că atunci când o grupare, fie ea cât de mică din rândul ortodocșilor face o greșală, diavolul exploatează prilejul și arată cu degetul înspre toată Biserica. De exemplu, dacă unii ortodocși au afinități la anumite conspirații, toți sunt conspiraționiști. Dacă unii sar în sus împotriva vaccinurilor, toți sunt trecuți la grămadă în rândul tehno-fobilor care se sperie de orice nouă invenție sau progres. Această

Read more

Măncăreală în viespar

Când mafioții încep să se împuște în stradă, populația nu are decât de suferit. Mult mai bine ar fi pentru omul de rând dacă mafioții s-ar împușca și s-ar lupta în beciurile lor ascunse, în cotloanele lor împuțite unde își pun la cale tunurile etc. Dar tot răul spre bine. Când guvernul și clasa politică sunt în criză economia merge înainte. Așa cum e, cu problemele și lipsurile care sunt, e bine totuși că guvernanții și partidul se mănâncă între ei în loc să gândească noi taxe și impozite, noi legi turbate, noi “revoluții fiscale” și altele asemenea. Nu voi intra prea mult în criza din partidul unic pentru că pentru mine faptul că dracii se mănâncă între ei nu mă încălzește cu nimic. De altfel, sunt împotriva ideei că putem clasifica răul și că putem spune că un drac e mai de preferat ca altul. Bunăoara sunt unii frați ortodocși rătăciți și cu slab discernamant care sunt de părăre că dracul roșu este mai puțin periculos decât dracul “#rezist”. Prin urmare mai bine tolerăm partidul cu relele lui decât să vină “aia cu poponarii”. Evident, răi sunt și aia și aia pentru că au același tată, dar asta nu înseamnă deloc că trebuie să avem toleranță și să stăm cu mâinile în sân. Nu, răul trebuie arătat cu degetul și trebuie eliminat, mai ales când răul este atât de evident. Lupta împotriva răului nu trebuie să fie prea complicată, supusă unor calcule contabile aiuristice ci simplă. Numai catolicii au folosit adeseori scuza că răul scuză mijloacele și vedem unde au ajuns.  Avem deci ieșirea la rampă a doamnei Gaga care a prins un moment oportun ca să preia cu asalt tovărășia – adică viesparul. Multă vreme am crezut că Olguța va fi visepea care îl va înțepa pe Dracnea la timpul potrivit, dar din păcate găinuța Olguța merge pe același teldrum cu Dracnea și nu va putea să se abată. Dar nu cred însă că se va ajunge la decapitări, deocamdată doar nașul este contestat, dar în tovărășie nu e chiar ca în mafie când un naș îl decapitează pe altul, căci îngerii întunericului știu că “orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui”.  Vedem că după atâta timp și atâtea lupte, nici măcar Ponta nu a început să îl sape pe Dragnea pentru că se au la mână unul pe altul și așa cum Băse s-a calmat doar când i-au băgat la zdup fratele, tot asa și tovarășii știu că cu legea nu e de glumă, prin urmare frația furtăciunii îi unește pe tovarășii din toate timpurile și toate funcțiile. “Lupta politică”, adică micile înțepături în declarații merge în paralel fără probleme cu fronul comun împotriva legii și pentru introducerea grațierii. Din toate acuzele lui Firea mi-a atras atenția focalizarea pe legea cu grațierea. Aici îl doar pe Dragnea și aici plusează. E de admirat strategia diabolică a acestei crainice TV pe lângă discursul mieros și blajin, numai bun pentru turma necuvântătoare a bazinului de

Read more

SUA ataca de fapt Rusia. Ce poate raspunde Putin?

Atacul asupra Siriei este de fapt un atac asupra Rusiei. Rusia a fost invitata de Siria si are tratate legale pentru prezenta in Siria. Pe Trump nu il intereseaza ce face Assad iar atacul chimic nu are niciun sens, fiind clar o inscenare. Ce sens avea Assad sa provoace americanii dupa ce Trump a anuntat retragerea din Siria? S-a implinit un an de la atacul anterior cand tinta atacului era de fapt presedintele chinez caruia Trump trebuia sa ii demonstreze ca e curajos nebun. Acelasi lucru se intampla acum cu Putin. Dupa un comportament inselator de pretinsa deschidere sau cel putin delimintare la sentimentul anti-rusesc din SUA, Trump a aratat ca Rusia / Putin nu sunt decat un asterisc si Trump e in stare sa faca orice ii trece prin cap, oriunde in lume. Elefantul in camera in haosul geopolitic actual este de departe dezastrul economic-financiar care a urmat crizei din 2008 si care nu a fost rezolvat de tiparirea de bani care, dupa cum am explicat in sute de articole de pe acest blog, nu a fost rezolvata ci doar desfasurarea reala a consecintelor acestei crize a fost amanata in viitor.  De aceea SUA nu mai are timp si trebuie sa provoace un razboi pentru a evita o balcanizare a la grec prin dezindustrializare, cresterea deficitelor, caderea dolarului si mai ales cresterea datoriei. Orice criza se termina cu un razboi iar criza actuala se va termina cu Al 3-lea Razboi Mondial. Bineinteles ca timeline-ul apocalisei este discutabil insa este cert ca SUA nu are alta alternativa decat folosirea ultimei resurse pe care o are: armata SUA. Si cum armata SUA a castigat ultimul razboi serios in Al 2-lea Razboi Mondial, pierzand toate razboaiele cu proxy-urile comunistilor (Koreea, Vietnam, Cuba, etc), adevarata putere a armatei SUA se afla in arsenalul nuclear si in eventualele arme secrete pe care le are (daca le are). Caci portavioanele americane sunt deja sitting ducks este binecunoscut. Nu doar pretinsele rachete super-sonice anuntate de Putin le pun in probleme, dar chiar ultima generatie de rachete le poate face gauri si le poate scufunda. Este pur si simplu consecinta avansului tehnologic, portavioanele fiind arme utile acum 50 de ani sau impotriva unor tari care nu detin ultimele 2-3 generatii de rachete. Atacul actual este un zgomot util lui Trump, avand in vedere scandalurile de acasa. Se potriveste bineinteles si cu doleantele lui Israel care vrea sa nu piarda ocazia sa ocupe o felie din Siria si Assad este sinugurl care ii opreste. De asemenea, se potriveste si cu interesele complexului militar care in ciuda “activitatii” intense din unii ani si in ciuda inflatiei bugetului pentru armata pe care a adus-o Trump, niciodata nu se va satura si va dori razboaie mai multe si productie de armament cat mai mare, poate chiar pana la declansarea razboiului nuclear. Probabil, ideal pentru complexul militar american este ca intreaga lume sa fie o Siria si SUA sa fie nevoita sa lupte pe toate fronturile. Poate doar atunci o sa se

Read more

Flori moarte – eficientizarea totală

Flori moarte la fereastra unui restaurant specializat în organizarea de pomeni. Ca să nu cumpere la fiecare pomană flori dar ca să nu aibă un cadru prea sumbru, un restaurant mortuar a cumparat aceste minunate flori de plasti împreună cu colivia care dă o notă aparte întregului ansablu. Interiorul este similar. Atât de mult s-a optimizat mașinăria de “rezolvat” cele din urmă socoteli ale omului pe pământ. Nu au trecut mulți ani de când firmele pentru organizarea de servicii funerale s-au dezvoltat de la magazine pentru vânzarea de coșciuge și cruci în întregi operațiuni complexe care rezolvă  toate doleanțele clienților (evident cărora și le permit) de la închiriat coșciug cu refrigerator până la închiriat mașină pentru transportul la cimitir, închiriat personal care să pună doliu la participanții la înmormântare și până la organizarea meselor pentru diversele pomeni, inclusiv cea mai importantă, cea de după înmormântare. Într-un fel, fenomenul este unul pozitiv: eliberează pe cei apropiați de calvarul organizării tuturor problemelor și le îngăduie astfel să petreacă ultimele momente de proximitate fizică față de trupul adormitului în reculegere și pace. Dar, ce bine ar fi dacă ar fi așa de ușor … Cu sigurantă, “locul” debarasat de acești binevoitori este ocupat rapid de aghiuță cu ale lui bagatele, pregătite pentru fiecare în parte. Tradițiile și ritualurile au un rol al lor. Oricât de triviale, inutile sau prea complexe ni s-ar părea nouă, tocmai puterea simbolică pe care o au este cea care le-a făcut să dăinuiească deoarece timpul le-a testat, oamenii au văzut că le este bine dacă le urmează pe acestea și nu pe altele, cu ce ne-am trezit moștenind de la cei bătrâni, făcând și noi am văzut că ne e bine și că pierderea suferită este mai ușor astfel de purtat decât fără aceste tradiții. Până să vină “firmele” peste noi … Optimizările și modernizările în acest domeniu nu fac altceva decât să ofere un simulacru. Să dăm doar un banal scenariu. Este evident că un eveniment nefericit precum trecerea la cele veșnice a unui membru al familiei, adună toată familia. Dacă această adunare se întâmplă însă la un restaurant și nu acasă, timpul reîntâlnirii familiei este extrem de scurt: 2-3 ore cât durează masa, căci restaurantul trebuie să fie rapid pregătit pentru următoarea pomană, angajaților li se termină programul sau trebuie să spele vesela etc. Reuniunea familiei este într-un fel “optimizată” și ea, ajungându-se la o nedorită eficientizare și în privința timpului pregătit împreună: și ce este mai important decât întâlnirile între oameni pe acest pământ? Culmea face ca tocmai această părelnică binefacere pe care o oferă “funeralele” să ne despartă tocmai de adevăratele binefaceri pe care tradițiile pe care încercăm să le “imităm” însă mai “optimizat” în prezent le ofereau. Tradițiile, așa cum erau, prin toate câte le incorporau ele, creau un cadru și un pretext pentru exprimarea și dezvoltarea comuniunii: timpul petrecut alături de cei mai apropiați, ajutorul și jerfta făcută de toți membrii mai depărtați ai familiei pentru cei imediați afectați de trecerea la

Read more

Craciunul in Venezuela

In continuarea articolelor pe tema SHTF, m-am gandit sa ne indreptam putin atentia spre Venezuela, cu promisiunea ca pe viitor vom avea mai multe povesti din fosta Yugoslavie. Prilejul ni-l ofera un articol publicat recent pe site-ul ZeroHedge – Christmas In Venezuela: What It’s Like After Socialism Destroys Your Country – pe care il recomand sa il cititi direct in engleza, eu urmand sa trec prin el doar pe scurt. In primul rand, sa spunem cateva cuvinte despre Venezuela. Situata in coasta de nord a Americii de Sud, Venezuela – ca si Romania – a fost binecuvantata de Dumnezeu cu nenumarate bunatati: geografie variata, minuni naturale, iesire la ocean cu plaje superbe, retea hidrografica bogata cu rauri mari si chiar o delta, terenuri agricole roditoare, munti cu paduri si bogati in minerale si … cireasa de pe tort (ditamai cireasa) cele mai mari rezerve de petrol din lume, cu ceva gaze naturale pe langa, si de asemenea cu ceva rezerve de petrol neconvetional (bitum, petrol crud de densitate mare de diverse tipuri). Pe scurt spus, Venezuela are tot ce ii trebuie pentru o agricultura puternica atat cantitativ cat si calitativ (cafea, cacao, zahar etc) cat si pentru exporturi si produse petroliere. In ciuda acestor bogatii, ca peste tot unde dracul rosu isi baga coarnele, Venezuela a ajuns astazi sa fie o tara in disolutie de unde cei care nu au putut sa fuga au un singur vis: sa stranga indeajuns bani pentru un bilet de avion si pentru cat sa o ia de la cap in alta parte. Am putea spune cam ca pe la noi, dar ne-am insela: dupa cum vom vedea situatia din Venezuela nu se poate compara cu raiul mioritic. Nu vom face acum istoricul nasterii, cresterii si al prostiei care i-a adus pe venezueleni in aceasta situatie, ci doar ne vom axa pe articolul de care am amintit, incepand cu situatia actuala. In prezent, Venezuela a avut deja default la cateva scadente la obligatiuni, ceea ce face imposibila indatorarea in viitorul apropiat in ciuda tiparnitelor care tiparesc in ritm accelerat bani in intreaga lume, incad pana si o tara ca Romania unde cheltuielile depasesc veniturile de cateva decenii bune se poate imprumuta cu o rata in jurul a 4% desi nu are rezervele Venezuelei. De altfel, rezervele Venezuelei sunt singurul motiv pentru care situatia nu a ajuns inca in stadiul din Somalia sau alte tari africane intrate in starea de limbo din cauza caderii pe mana unor conducatori mafioti. Autorul articolului (subiectul interviului) este Jose, un venezuelean din clasa de mijloc care a muncit in industria petroliera la stat (va dati seama ce inseamna asta in Venezuela daca pe la noi petrolistii se bat cu bancherii pe pozitiile de top la salariu mediu), are in jur de 40 de ani, sotie, 2 copii, 2 pisici si un caine, un SUV vechi dar bun, o casa de 150mp intr-o zona buna din Caracas. Pentru ca a trecut prin doua crize in viata lui si pentru ca e

Read more
1 32 33 34 35 36 49