Search Results for: prima casa

Traducerea discursului lui Mugur Isarescu la 10 ani de la aderarea la UE

Leave a comment

Pe 26 octombrie BNR a sarbatorit 10 ani de la aderarea la UE. Vom face o scurta trecere in revista a discursului lui Isarescu, care desi unul sterp, oficios si “diplomat” spune multe despre starea lucrurilor. Pentru a nu fi acuzati de copyright, vom reda doar fragmentele care ne intereseaza, lasand linkul la sursa pentru cei care doresc sa parcurga tot discursul: 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană: De la coeziune la convergență Evident ca dupa parerea noastra, aderarea la UE poate fi inclusa in lunga traditie a Romaniei moderne de adoptare aberanta a unor forme fara fond. Mare parte din aceasta coeziune a constat in cedarea partiala a suveranitatii catre UE si in adoptarea unui aparat birocratic de mituire legala a unei intregi categorii de plimbatori de harti care sunt platiti la salarii europene desi fac munca romaneasca. Bineinteles, cuiul lui Pepelea sunt fondurile europene, sursa de tunuri legale pentru cei mai priceputi in manipularea sistemului in interese cu totul straine de dezvoltarea economica sau realizarea mult-doritei coeziuni. De asemenea, coeziunea a mai insemnat si obligativitatea cresterii pretului utilitatilor si resurselor naturale la nivel european, unde principiul proportionalitatii (cu salariile in cazul acesta) nu s-a pastrat deloc. Privatizarile, deschiderea granitelor care in general a privat tara de forta de munca calificata si mai ales de creiere sunt de asemenea un efect criminal care nu mai poate fi reversat nici daca ar fi ca maine sa iesim din UE si sa inchidem granitele. Multi se bucura ca tebmelii de tinerii si specialistii romani care fug in afara, argumetand ca acestia capata experienta si aduc bani inapoi. Bani inapoi aduc insa doar muncitorii si capsunarii din agricultura care merg sa imbogateasca fermierii olandezi si spanioli si pe care IQ-ul nu ii ajuta sa invete limba indeajuns pentru a se integra. Cei care se integreaza insa, nu mai aduc bani si sunt pierduti pentru vesnicie. Cu toata afinitatea catre tara natala si cu tot patriotismul lor, copiii lor vor vorbi nativ limbile natiilor unde au fugit si Romania nu va mai avea niciun avantaj de pe seama lor, poate doar cu exceptia banilor trimisi pentru parintii ramasi acasa, in cazul celor care nu i-au luat cu ei. Sa ne intoarcem insa la discursul lui Isarescu unde vom avea prilejul sa mai comentam acest subiect. O imagine relevantă a acestei evoluţii pozitive este oferită de comparaţia PIB per capita, ȋn termenii puterii de cumpărare, față de media EU/15 țări, care au alcătuit Uniunea Europeană înainte de 2004. În anul 2000, în România, acest indicator se situa la 22,4 la sută din media EU15; în Bulgaria se situa la 24,3 la sută, în Polonia la 40,6 la sută; iar în Ungaria la 45,2 la sută. În 2016 PIB per capita, calculat ca procent din media aceluiaşi indicator, era de 44,5 la sută în Bulgaria, 54,5 la sută în România, 63,6 la sută în Ungaria și 64,1 la sută în Polonia. Nu stim din aceste cifre daca nu cumva ultimele includ si tarile

Read more

Digi Fake News nu se dezminte și face bășcălie și anul acesta de pelerinii Sfintei Parascheva

7 comments

Pelerinii veniți la Iași s-au gândit să nu plece cu mâinile goale și au pus ochii pe panseluțele plantate în centrul orașului. Mai multe persoane au fost surprinse culegând de zor flori de pe Pietonal. Nu s-au mulțumit cu una-două, ci și-au umplut sacoșele de-a binelea, relatează Ziarul de Iași. (Sursa: Digi24) Ca în fiecare an, de tradiționalul praznic al Sfintei Parascheva, dracii îi chinuie în talente pe ziariștii atei și îi îndeamnă să-și pună singuri jar în cap, hulind, batjocorind și glumind prostește pe seama pelerinilor. De obicei râd de cozile mari, de oamenii care stau cu zilele, de bătrânii care mai leșină, de sarmalele și țuicile împărțite de primărie etc. Situații normale pentru evenimente care atrag mulți oameni dar care sunt evidențiate de presă culmea doar cu ocazia sărbătorilor ortodoxe, în niciun caz cu ocazia festivalelor păgâne gen Untold care a lăsat în spate mult mai multă distrugere decât amărâtele panseluțe culese de cei 0,001% pelerini (dacă e să dăm crezare că cei care culegeau chiar erau pelerini). Spre deosebire de Sfânta Parascheva, Sfântul Utold este prezentat epopeic, chiar hyperbolic și hilar pe alocuri: Peste mări şi ţări se vorbeşte despre România, ţara aia de lângă Cluj. Văd imaginea cu Armin în genunchi, în faţa spectatorilor, gestul ăsta spune tot despre ce înseamnă Untold si lumea lui magică. Noi, la fel, furnicile din jurul arenei, parte din furnicarul de du-te-vino, preiei, duci clientul acasă şi repede înapoi la Arenă, cred că dacă las maşina cu motorul pornit şi meg până la magazin, o găsesc la Cluj Arena, a învăţat drumul. (Sursa: Digi24) Și pentru că anul acesta nu au avut ce întâmplări senzaționale să prezinte, Digi24 a zgârmat pe youtube și a găsit această filmare a Ziarului de Iași: De unde reiese din filmare că acei culegători de panseluțe sunt pelerini la Cuvioasa Parascheva și ce legătură are ce fac aștia cu praznicul? Evident nicio legătura, dar legătura o facem noi, e de-ajuns să filmăm biserica în spate și filmul e făcut. Acestă știre în care o filmare irelevantă și câțiva oameni care nu reprezintă deloc nici mulțimea și nici evenimentul sunt exemplul clar de manipulare negativă și poate fi folosit la școlile de jurnalistică, deși mai bine ar fi ca tinerii stundeți să nu învețe astfel de prostii ci să învețe ce înseamnă cu adevărat reportaj și știre. Bineînțeles, Digi24 nu are niciun interes să prezinte știri și evenimente într-un mod serios, ci în stilul deja generalizat lansat de Dan Diaconescu, pentru ziariștii de astăzi, sinapsele fac singurele legăturile și umbrele sau peumbrele adevărului sunt accentuate automat și evidențiate în detrimentul lucrurilor importante cum ar fi credința, evlavia, tradiția și de ce nu sărbătoarea. Faptul în sine ca sute de mii de oameni au avut o sărbătoare ar trebui să fie un eveniment pozitiv, optimist, un prilej pentru presă să mai acopere și lucruri bune care se întâmplă pe lângă războaie, crize economice și scandaluri politice. Dar pentru că Digi24 are o agendă și un program anti-românesc

Read more

România – țara mini-vacanțelor

6 comments

M-am mirat cand ministrul agriculturii dl Deaia a declarat ca oaia e o statuie vie si ca „Lângă oaie găseşti o frunză, lângă frunză nu poţi să găseşti o oaie”. Declaratia a aparut in contextul dezbaterii pornite cu ocazia cautarii unui nou simbol turistic pentru Romania, caci la fiecare remaniere avem parte de noi proiecte si strategii pe termen scurt, mediu si lung. Mirarea mi-a venit deoarece e la mintea cocosului ca simbolul national al patriei noastre este micul. Intr-adevar transpunerea intr-un logo al acestui minunat simbol poate fi o provocare, dar cum ne-a dovedit Primaria Bucurestiului care a avut un succes rasunator cu relansarea logo-ului Capitalei – operatiune traditionala pentru fiecare nou primar ales – la care relansare a reusit sa dea nu doar un premiu ci chiar mai mult, cauzele acestei situatiuni fiind evident irelevante si le lasam pe seama cartitorilor, un logo de poate face daca stii sa managerezi cum trebuie un concurs. Ce-i place mai mult romanului decat sa sarbatoreasca cu familia si cu prietenii. Ce sa sarbatoreasca? Orice. Si 1 Iunie. De ce nu? Si cum sarbatorim noi? Cu mici! Daca nu acum, atunci cand, ca daca nu e sarbatoare e de munca si noi romanii muncim cu seriozitate si cu ravna, cu greu reusind sa mai presaram catre un gratarel printre zilele in care muncim ca sclavii pentru corporatii si pentru patronii hapsani care ne asupresc si ne platesc in batjocura. Nu stiu sa mai existe tari care sa ofere zi libera de Ziua Copilului prin lege la toata lumea (nici macar doar la parinti) si cu atat mai mult nu stiu tara care sa ofere bonus gratuit zile libere daca cumva sarbatorile oficiale “se leaga” cu alte zile libere, astfel incat cine vrea sa poata sa le lege si sa traga o mini-vacanta traditionala cu fiecare sarbatoare in parte: mini-vacanta de Craciun, mini-vacanta de Paste, mini-vacanta de 1 Decembrie, mini-vacanta de 1 Mai, 1 Iunie, Revelion etc. Care sa fie ratiunea si cat de mare sa fie prostia legiutorilor si conducatorilor care considera ca tara noastra are deja un statut foarte bun, astfel incat oferirea de zile gratuite oamenilor muncii reprezinta ceva firesc, usor de facut si chiar absurd de omis. Ma refer deci la zilele gratuite “bonus” nu la sarbatorile legale. Cu privire la sarbatorile legale, sunt tari care au mai multe ca noi. Fara sa caut, pot sa spun ca cel putin SUA, Japonia si Germania au probabil mai multe zile libere decat Romania. Am fi deci inclinati sa zicem: pai trebuie sa recuperam. Da, as zice, eu. Trebuie sa recuperam distanta astronomica intre aceste tari si Romania, de aceea ar fi ideal sa avem cat mai putine zile libere si sa muncim mai mult daca mai bine oricum nu putem. Ajungem acum si la al doilea aspect: energia pe care ne-o tragem din zilele libere. Fie inainte, fie dupa aceste sarbatori nationale, indubitabil romanul are un deficit de ritm: inainte, in expectativa, e deja cu gandul la sarbatoare si face

Read more

Despre cuvantul IPS Andrei la deschiderea Conferintei Internationale despre Sfantul si Marele Sinod Ortodox

13 comments

Deoarece ortodocsii romanii sunt cam iritati cu privire la sinodul din Creta, intitulat oficial Sfantul si Marele Sinod Ortodox, oficialii ortodocsi au cam inceput sa organizeze conferinte internationale pentru a-i convinge pe romani ca acest sinod chiar a aparat ortodoxia si a pastrat-o neschimbata, in ciuda schimbarilor si ca desi credinciosii romani nu primesc acest sinod, profesorii si invitatii straini vor reusi sa mai elimine din acest “scepticism”. Cum s-a aparat ortodoxia la acest Sinod si ce argumente in aceasta privinta vor aduce invitatii straini, ramane sa vedem. Suntem insa siguri ca asa cum si alti ortodocsi de pe alte meleaguri sunt la fel de sceptici ca noi, probabil teologii nostri (profesori de teologie) merg si ei conferinte prin alte parti pentru a incerca sa promoveze ideea de unitate si fiabilitate a acestui sinod. Din start as dori doar sa fac o mica observatie de bun simt as zice eu: un angajat oficial al unei institutii BOR aflata sub ascultarea unui ierarh nu va putea avea o parere diferita de ierarhul sau . Este de bun simt si este de inteles: in Biserica ascultarea este sfanta. Nu insa cand in discutie sunt chestiuni importante ce tin de adevar, moralitate sau dreapta credinta. Daca un profesor de teologie de exemplu, a ales sa fie profesor de teologie, in momentul in care ierarhul de care asculta nu mai reprezinta ortodoxia ci reprezinta neo-ortodoxia (o noua versiune a ortodoxiei), acel profesor nu prea mai are de ce sa asculte, ci in primul rand ar trebui sa se problematizeze si sa se gandeasca care e datoria lui, chiar in conditiile grele de dependenta totala. Lucrurile nu sunt insa chiar atat de simple. Una e sa vorbesc eu, Gigel, ce cred, care nu depind financiar si in nici un fel de buna-vointa sau tonurile unui ierarh si care am venit la ortodoxie prin propria mea alegere si nesilit de nimic de altceva decat de dorinta de a ma afla in adevar si alta e sa vorbeasca un profesor care desi iubeste ortodoxia are familie, primeste salariu si are o intreaga cariera in spate, toate depinzand de o semnatura. Pentru cine este “captiv” ierarhului, spunerea adevarului este foarte dificila si necesita o pregatire duhovniceasca extrema, fara nici un punct slab prin care vrajmasul poate ataca. Probabil, pentru majoritatea angajatilor din sistemul oficial, cel mai mare act de curaj pe care si-l permit este tacerea si ignorarea acestei chestiuni si a altor chestiuni “sensibile”. De unde si nevoia de a organiza conferinte “internationale”. Bineinteles, cel mai greu este deciderea acelui punct in care compromisul face mai mult rau decat bine si in care “ridicarea impotriva” este chiar mandatorie, la mijloc fiind mantuirea sufletului. Personal nu stiu sa spun daca acest punct a venit deja si in ce conditii trebuie ca cei care sunt “legati” trebuie sa se dezlege. Cred insa ca existe trepte ale acestui proces, in sensul ca ruptura nu are sens sa se faca brusc si fara motive intemeiate. Atentia trebuie indreptata mai ales in interior, inspre propriile noastre intelegeri si manifestari ale credintei. Important este ca noi sa nu ne

Read more

UE: Ordo Ab Chao

2 comments

Sunt uimit de cat de putina este inteleasa UE in Romania atat de politicieni cat si de “analisti”, ziaristi, corporatisti, tarani sau chiar hackeri sau doctori. Am enumerat aceste categorii aleator pentru a sublinia ca nivelul de inteligenta sau jobul de zi cu zi nu ne ajuta sau ne impiedica sa intelegem acest organism genetic mutant, ci tocmai esenta schimbatoare si amorfa a acestei hidre mitice pune dificultati in intelegerea ei. Se arata in fiecare zi mai slaba dar puterea ei este din ce in ce mai mare. Este blamata sau laudata cu pasiune, dar mai incet sau mai repede, nimic nu s-a schimbat care sa afecteze directia ireversibila si scopul ultim al acestei “operatiuni”: distrugerea popoarelor europene si formarea unei populatii supuse, “civilizate”, docile si modelata dupa “norme” si “aquis”-uri hotarate de niste tovarasi “iluminati” care stiu ce este mai bine pentru viitorii cetateni europeni. Poate vi s-ar parea nepotrivita opinia mea avand in vedere evenimentele recente: Brexit, Frexit, etc. Stati insa calmi! Nu au reusit sa iasa grecii din UE cand UE le-a taiat accesul la bani si cand majoritatea au votat pentru refuzarea acordului propus de europeni (faimosul OHI), ceea ce mai mult sau mai putin indirect la data aceea inseamna iesirea din UE. Stiu ca au fost tot felul de sondaje la greci in care dorinta de apartenenta la UE era in aparenta majoritara – in opozitie cu rezultatul votului – , insa sondajele mai pot fi fabricate si chiar daca nu sunt fabricate, de cele mai multe ori sunt departe de realitate. Cum sa evaluam totusi BREXIT-ul? In primul rand, deocamdata Brexit-ul este teoretic. Nu avem inca un acord, nu stim inca in ce masura Brexit-ul va fi un Brexit sau inca o renegociere si o reasezare a locului Marii Britanii in UE.  Sunt uimit cum oamenii pot sa discute despre Brexit fara sa aminteasca macar volumul schimbului direct intre Marea Britanie si Germania care nu poate fi taxat. Si fara taxe, UK va ramane in UE. Ca nu va participa in parlament o perioada sau va participa altfel, asta e alta poveste. Insa stati linistiti: nu avem inca in Brexit si de celelalte nici nu putem vorbi. Nici Franta si nici Italia nu au cum sa iese din chingile europeniste, oricat de mult si-ar dori. Cand a fost criza greceasca, s-a tot discutat cat de prost a fost gandita moneda euro: moneda unica (deci politica monetara unica) si politica fiscala diferita. Cine sa creada ca asa ceva ar putea functiona ?! Facem abstractie de SUA si poate de alte federatii pentru ca spre deosebire de europeni, americanii sunt solidari. In UE insa nemtii nu vor sa ii salveze pe greci si nici atat pe francezi. Parerea mea este insa ca UE nu a fost construita prost si nici moneda nu a fost introdusa separat de politica fiscala unica din neputinta sau din neatentie. “Iluminatii” care au gandit fundamentele UE au creat o structura atat de stabila incat dupa cum vedem nici o tara nu poate iesi, si nici macar o tara puternica. Totul este atat de bine … inchegat incat UE a rezistat

Read more

Restructurarea Romaniei [2]: Apararea

9 comments

Vezi si RESTRUCTURAREA ROMÂNIEI [1] – INTRO Cat de bine pregatita este apararea unei tari se poate vedea doar in vreme de razboi. Oricate lucruri bune sau rele am spune despre armata romana si despre beneficiile sau problemele apartenentei la NATO, in fapt toate sunt speculatii. Doar adevarul unui viitor conflict ne va spune cu adevarat cum stam la capitolul aparare. Asta nu ne impiedica insa sa facem un diagnostic si sa obsevam cateva lucruri certe. Un lucru cert este ca armata romana nu este prea grozava daca privim prin prisma potentialului de impact regional. Practic, regional impactul armatei romane este zero daca nu chiar pe minus, avand in vedere ca teritorii ale Romaniei sunt inca sub ocupatiei ruseasca, ca sa nu mai zicem de bazele cedate americanilor pe degeaba. Da, stiu, asta tine de tratate si de cursul istoriei. Armatele insa decid cursul istoriei si cert este ca Romania a pierdut oportunitatea sa ajute Moldova in conflictul cu Transnistria intr-un moment in care acest lucru tinea doar de vointa politica. Ma refer bineinteles la anii 90 si la ce s-a intamplat de-atunci incoace. Moldova sub ocupatie este poate cel mai clar indiciu al neputintei si al slabiciunii actuale a Romaniei. Poate suntem obisnuiti sa gandim ca atat putem noi, ca nu putem sa facem fata vicisitudinilor istoriei sau, dupa cum spunea un tovaras, “meandrelor concretului” – o expresie fumoasa care poate denota apogeul gandirii iliesciene. Am crescut la scoala fiind invatati ca, noi mereu am fost inconjurati de mari imperii si ca este o minune simplul fapt ca am rezistat atatia ani si ca nu ne-am pierdut identitatea. Evident, putini elevi realizeaza ca grecii sau polonezii, de exemplu, au fost intr-o situatie mult mai dificila decat noi si ca desi istoric au avut vicisitudini mai mari ca noi, se afla deasupra noastra cam din orice punct de vedere. Mentalitatea este extrem de importanta cand vorbim despre lucruri importante cum ar fi planificarea, strategia si obiectivele. O mentalitate decadenta, slabita, complexata si inchistata in limite stabilite de curente de gandire care nici nu stim de unde vin si cui apartin, nu poate sa planuiasca lucruri mari. Informarea corecta si deschiderea mintii dincolo de status quo-ul cu care suntem obisnuiti ar fi indeajuns pentru a pune unele intrebari si a deschide unele perspective cu totul diferite. Bunaoara, nu doresc decat sa amintesc ca nu intotdeauna romanii au fost la fel de slabi si neputinciosi ca in vremurile de astazi. Moldova lui Stefan cel Mare era la fel de inconjurata de “mari imperii” ca si in alte vremuri, in schimb Moldova lui Stefan cel Mare era o mare putere regionala care nu doar ca nu se supunea “tavalugului istoriei” si strica planurile imperiilor dimprejur, dar ajunsese in anumite momente sa puna probleme de securitate acestor imperii (a se vedea incursiunile lui Stefan cel Mare in Polonia) sau era un “jucator” in deciderea politicii tarilor inconjuratoare (a se vedea influenta lui Stefan cel Mare in Tara Romaneasca). Nu as dori sa trec mai departe

Read more

Norocul prostului

7 comments

Am niste prieteni care traiesc din credit in credit. Au salarii constante (bugetari) dar nu dau inapoi de la nimic, decat cand banca nu le mai da inca un credit atunci cand deja au depasit expunerea. La camatari inca nu au ajuns – Slava Domnului! Nu cheltuie prea mult, nu au masina scumpa, nu au casa, stau la apartament, nu merg la restaurant (des), au un trai normal: mananca normal, beau bere in fiecare zi, ea se mai duce la coafor din cand in cand. Insa in momentul oportun (se intersecteaza ultimele rate la vechiul credit cu lansarea unui nou iPhone) fac saltul in imaginar si se destrabaleaza. Ma uit mereu cu suprindere si cu admiratie la ei. Uneori ii compatimesc ca nu ii duce capul sa sparga ciclul creditelor si sa economiseasca, cumparand astfel la jumatate de pret orice prostie le trece prin cap. De fapt capul ii duce, insa nu ii lasa dopamina. Economisirea, presupune infranare, disciplina, rabdare. Creditul este insa precum drogul care iti ofera placere maxima, acum, pe loc, doar cu buletinul. Capul / ratiunea iti foloseste doar daca pui pe hartie si descoperi ca cumparatul prin credit este la pret dublu. A trai faca credit, presupune sa iti faci si bugetare serioasa si sa administrezi banii cu intelepciune – misiune imposibila pentru firea “jucausa” si a romanului. Cu creditul insa totul este mult mai usor: cumperi pana nu mai ai bani, apoi te arunci la credit, apoi cand termini si creditul te mai imprumuti pe la unul pe la altul pana cand nu mai ai la cine si apoi nu mai cumperi. Singura problema e sa ai tupeu si sa nu te sperii pe banci. Am niste vecini pensionari care au descoperit secretul creditarii inifinite: fac credite de sume mici si apoi nu mai platesc. Unele banci nu isi mai bat capul sa ii execute ca sa mai recupereze ceva din popririle pe pensii (altceva nu au ce sa le faca oricum). In general, bancile vand la recuperatori creditele “neperformante” care la randul lor in general nu fac altceva decat sa trimita scrisori impaciuitoare prin care incearca recuperarea creditelor. Sa va dau un exemplu: tanti Lenuta a facut credit de 500 lei. N-a platit un sfant la banca. Banca l-a vandut la recuperator pentru 100 lei (20 de bani la leu sau cum ar spune americanii 20 centi la dolar). Recuperatorul, acum daca a dat doar 100 pe creditul tantii Lenuta, ii trimite o scrisoare: desi ai facut datorii de 2000 lei la banca (dobanzi + penalizari), noi iti facem oferta sa platesti doar 500 lei ca sa scapi. Nu doar ca daca ar vrea, tanti Lenuta ar plati creditul fara dobanda. Insa s-a prins cum merge treaba cu baza de date a datornicilor (in 3 ani tanti Lenuta dispare de acolo si poate sa mearga iar la banci) si nu mai plateste nimic. In ultimul timp, gandindu-ma eu mai bine, mi-am dat seama ca eu sunt prostul: economisesc, ma uit la preturi, nu cumpar la primul impuls ci imi fac lista de cumparaturi urmand

Read more
1 … 33 34 35 36 37 … 49