Ce nu vom citi in pastoralele din anul acesta

In pastoralele preasfintitilor ierarhi ai BOR nu vom citi in anul acesta referinte la coruptie sau la atacul asupra justitiei din societate. Cu siguranta preasfintiile lor gandesc ca nu exista un asemenea atac si ca opozitia nu face decat jocul lui Soros. Sau poate ma insel – si ca nu vom auzi, si ca au alte motive. Ce vom auzi cu siguranta vor fi insa referinte la lipsa romanilor la referendumul pentru casatoria traditionala, ceea ce nu denota in fapt nu atat acceptarea sodomiei cat indiferenta si prostia poporului. Problema hotiei la romani si a minciuni este una reala si grava. Din pacate, multi ortodocsi in toate “cetele”, atat ierarhi, cat si preoti cat mai ales mireni considera ca e mai bine sa fim condusi de hoti si de corupti care sunt anti-europeni si anti-sodomisti [1] decat sa fim condusi de de anti-corupti, pro-europeni si pro-sodomisti. Marea drama a ortodocsilor este ca nu accepta nuantarea si nu au nici discernamantul sa evalueze clar prioritatile si mai concret care este raul cel mai aproape de noi. Repulsia la nuantari este de inteles – trebuie o cultura si o educatie civica sporita pentru a face un pas inapoi si a ramane perplex in fata dilemelor. Am revazut recent filmarea ascunsa a lui Petre Tutea de catre Marian Munteanu din anii 90 in care Tutea a spus gravele cuvinte cu privire la faptul ca a fost un idiot pentru ca afacut puscarie pentru un popor de imbecili. Nu stia ca e filmat, pentru ca daca stia probabil nu ar fi spus multe. Tutea era foarte constient, chiar si la varsta aceea de impactul pe care il are asupra oamenilor si de posibilitatea smintelii. De aceea, in interviul dat lui Arachelian, dupa alegerile din mai (cred), Tutea a spus cateva vorbe si despre democratie si Arachelian mentioneaza ca inainte de alegeri Tutea se abtinuse sa o faca – asta pentru parerea lui nu era prea pozitiva fata de democratie. Arachelian, fiind cuprins de febra vremurilor incearca sa dea exemple din occident, dar Tutea il contracareaza genial. Revenind la filmarea lui Munteanu, Tutea era suparat ca dupa decenii de comunism, oamenii votau tot cu bolsevicii, nu intelegeau ca sunt mintiti (sau poate le placea). Tutea era ferm convins ca alegerile au fost falsificate. Printre alte profetii uimitoare si o viziune incredibila asupra realitatii pentru un om care probabil in afara de ziare, o televiziune minciunoasa si de cativa prieteni care il informau, nu avea la indemana internetul si facebook-ul ca in ziua de astazi, Tutea a dat un raspuns si la semnele de intrebare ale lui Munteanu cu privire la Teoctist. In vremea aceea Teoctist era vazut ca tradator si i se cerea de catre popor sa lase locul altuia. Asa ar fi fost firesc. Ca si atunci insa ierarhii erau cu fundul in doua parti (si la Dumnezeu si la mamona) si prin urmare Sf. Sinod nu l-a schimbat pe Teoctist. Prin urmare Tutea a intrebat: a fost dat jos de Sf. Sinod? Numai

Read more

Cum sa fii fericit in Romania – pseudo-recenzie

Recunosc ca mi-a placut sa ma las inselat cand am cumparat aceasta carte. Nu doar ca coperta era frumoasa, colorata, vesela, dar si textul de pe coperta 4 extrem de promitator: „Ce-ar fi să descoperim că adevărata fericire e cea care ne pune viaţa la încercare și îi dă o împlinire tocmai pentru că a fost smulsă unei lumi ostile? S-ar putea ca trecerea noastră pe pământ să capete altă forţă când, în strădania naturală spre fericire, suntem puși în situaţia de a compune un destin nu cu bunăstarea, răsfăţul și trufia marilor popoare, ci cu suferinţa celor «insignifiante» (Cioran). Ce miză extraordinară intră în joc când întrebarea privitoare la fericire se naște dinăuntrul unei istorii nefaste! Cum de-au existat oameni care și-au găsit fericirea într-o lume în care totul predispunea la nefericire? Să existe oare o alchimie graţie căreia, dintr-o viaţă atacată pe versantul ei negativ, sfârșești prin a extrage poftă de viaţă și gândul final că nu ai trăit degeaba? Pe scurt: cum e cu putinţă ecuaţia paradoxală a fericirii? GABRIEL LIICEANU Stiu ca exista vorba sa nu judeci o carte dupa coperta, dar care suntem atat de rezistenti la puterea marketingului? Bunaoara, propunerea dlui Liiceanu venea si vine in intampinarea cautarilor multor romani, printre care si eu. Posibilitatea de a gasi un raspus cat de sumar la o problema atat de dificila, ba chiar la un blestem istoric am putea spune, m-a determinat rapid fara ezitare sa cumpar cartea. Daca doriti pe scurt un raspuns la intrebarea “se merita?”, fara ezitare pot raspunde: NU. Nu am citit alte recenzii si nu am fost indeajuns de curios sa vad ce parerea au si altii care au citit-o, dar daca e sa spun doar o propozitie despre aceasta carte, aceasta ar fi: “Pe dinafara e vopsit gardul …”. Nu neg ca duritatea negarii mele, poate veni din umflarea prea exagerata a asteptarilor. Dar gravitatea titlului prin problematica propusa este factorul determinant al umflarii acestor asteptari. Evident ca intrebarea “Cum sa fii fericit in Romania” este o intrebare complicata si cumva inevitabil intra in filosofie pentru ca inainte de a afla cum sa fim fericiti in Romania, ar trebui sa stim cum putem fii fericiti. Eu unul credeam ca vanez doua dintr-o lovitura si ca voi gasi ceva idei despre cum as putea fericit in primul rand, in Romania in al doilea rand. Recunosc ca nu eram totusi chiar atat de naiv sa am vreo speranta, dar propunerea unui buchet de texte de autori destul de eterogeni si ca formare si ca stil si ca orice doriti, nu m-a lasat rece. Tocmai aceasta variatie m-a facut si sa termin cartea, desi dupa ce oricum din primele 4-5 texte am cam inceput sa ma trezesesc la realitate si sa banuiesc ca nimeni nu a descoperit inca nu doar reteta dar nici macar ingredientele fericirii in Romania. Am sperat insa cu fiecare text ca poate aduce ceva in plus, poate va descoperi o mica piatra sub care ar fi ascunsa macar o

Read more

Un vis urat

Am avut un vis urat ieri noapte. Inainte sa vi-l povestesc, iata o stire aparuta ziua urmatoare: Ce a păţit un român care „a uitat“ să achite ratele pentru televizorul cumpărat din Germania: urmărit până în România şi obligat să plătească o amendă uriaşă Sursa: Adevarul In visul meu, se facea ca sunt in excursie in Germania, cu un grup de turisti. La un popas undeva, dupa ce am facut o plimbare prin oras si am fost “convins” de niste raufacatori turci sa “cumpar” de la ei o jucarie de lemn cu toti banii cash monezi pe care ii aveam la mine, am ajuns cumva la un restaurant si mi-am comandat o cafea. Ma asez eu la masa, intre timp mai vin si alti romani din grup langa mine la masa, dupa care in cateva secunde se face ca trebuie sa plecam. “Eu nu plec, zic, ca nu mi-a venit cafeaua”. Cafeaua asta? – imi zice unul. “Ti-am baut-o eu”. Ce misto, zic in gand. Si cer nota. In cateva secunde, chelnerita vine la mine: “Dl Chiazna, aveti de platit 2134 euro (sau ceva de genul, o suma in care era inclusa cafeaua si vreo 2 mii de euro)”. Trecand de mirarea ca duduia imi stie numele, o intreb “pai cum asa?”. “Aveti de platit si o amenda de circulatie”. “Nu se poate zic, nu cred asa ceva. Nu am mai condus in Germania din 2015” ii raspund. “Vreau detalii!”. Toti nemtii din restaurant evident se uita la mine, ca in reclama aia tembela la Opel cu aia 2 babaci nemti care se uita la o tinerica cum parcheaza masina si pentru ca are senzori (sau asistenta), nu se intampla nimic nasol. In cele din urma cred ca mi-a adus detaliile din care a reiesit ca erau niste amenzi din urma. La o astfel de situatie absurda, am concluzionat ca probabil visez si asa m-am trezit. Nu stiu de unde am scornit visul asta. De plecat in grup cu altii in concediu nu am mai facut-o de vreo 3 ani, de mers in Germania de vreu 4 sau 5, de luat amenda in Germania, am luat acum vreo 11-12 ani una dar mi-am platit-o pe loc politaiului. Evident, interpretarea visurilor e poveste lunga. Ce e interesant, e ca de dimineata, m-am gandit dupa visul asta la saracii chinezi si ce patesc ei cu sistemul de credit social. Acum ca ma gandesc mai bine, sa zic ca parca ieri (si daca nu alalta-ieri) am citit o stire pe Zerohedge: Social Media, Universal Basic Income, & Cashless Society: How China’s Social Credit System Is Coming To America. Pentru cine nu stie, in China se implementeaza deja probabil cel mai apropiat sistem care a fost vreodata de ce poate deveni pecetea lui Antihrist. Fiecare cetatean are asignat un scor pe baza caruia are anumite beneficii sau interdictii (dupa cum e cazul). Pentru a face un astfel de sistem disponibil, este evident ca orice cetatean este introdus intro baza de date unde sunt apoi

Read more

Românii sunt adevărații cormorani

Pentru cei care nu au inteles inca simbolistica cormoranului, am facilitat aceasta descifrare a “codului rosu” inca din titlu. Cormoranii sunt romanii care zboara liberi din apa in apa fara sa plateasca taxe si sa ceara avize si mai mananca si pestele din balti. Cormoranii sunt niste pasari prea libere, protejate greșit de lege. De aceea, legislatia justitiei trebuie schimbata astfel incat acest cormorani – adica romanii liberi – sa fie gâtuiți, sa nu mai poata nici zbura aiurea pe unde vor ei, nici ciripii golaneste impotriva braconierilor si evident nici manca peste fara sa plateasca taxe si fara sa fie jupuiti de impozite. Cormoranii sunt protejati de ong-uri ecologiste – adica de sorosisiti – care sunt finantati “din afara”, de europeni. Care ONG-uri nu doresc schimbarea statutului cormoranilor din pasare protejata. De aceea D’aia a tinut acel discurs ravasitor despre cormorani si de aceea doreste sa reinfiinteze aprozarele si alimentarile din vremurile de trista amintire: ca sa atace economic lanturile de magazine occidentale si ca sa permita pescarilor romani care vor avea productie de 42.000 de tone de peste (cf P. D’aia la emisiunea Digi 24 din 20 Februarie, in Romania se produc 12.000 t de peste si cormoranii mananca 30.000 t deci am putea produce peste 50.000 de t ca in vremurile “bune”) prin urmare o sa fie nevoie de multe aprozare si alimentare in care acest peste sa se vanda in viitoarea Romanie socialista dupa ce cormoranii vor fi fost impuscati si padurile si apele tarii eliberate de aceaste elemente anti-romanesti care fac atata de mult rau tarii. Tara ideala pentru bolsevici si nostalgicii comunismului este o tara in care oameni ca D’aia se fac ca conduc tovaraseste lucrurile, pastravi indopati cu faina de oase bolbocesc fericiti in baltile nationalizate de Dragnea si Teldrum urmand apoi sa fie fructificati pentru profit – adica prostii care muncesc de se rup in tara si platesc impozite, o sa ajunga mai devreme sau mai tarziu in strainatate sa munceasca, goniti de starea jalnica a economiei, de o societate ancorata in trecut, in hotie si in coruptie, in care incompetentii acapareaza toate cotloanele statului si fac imposibila orice dezvoltare fireasca ca sa nu mai zicem organizata a tarii in orice directie. Pastravii din baltile electorale ale partidului o sa ajunga asadar mai devreme sau mai tarziu prin tari straine sa produca pentru a trimite bani inapoi acasa, la copii si la parinti. Si astfel, intrarile de valuta in Romania o sa mentina in continuare un leu puternic, o sa stimuleze consumul si o sa contribuie direct sau indirect la dospirea PIB-ului cu care se vor lauda tovarasii, castigand noi si noi alegeri. Mania lui D’aia si ambitia lui de a aminti zilnic de cormorani, nu este altceva decat manifestarea complexului de inferioritate cu care acest tovaras s-a luptat toata viata lui. Peste tot pe unde au fost au ras de el, ca un incompetent, superficial si ilogic ce este. Insa acum are microfonul, are 2-3 idei fixe si nu are pace

Read more

De ce nu dă România înainte?

Se pune mai întâi întrebarea ce înseamnă “înainte”. Voi detalia mai mult sau mai puțin direct… Problema ramânerii în urmă și necesitatea “recuperării” terenului sunt o chestiune veche pentru țărișoara noastră. Putem face câteva exemplificării ale rămânerii în urmă, la ce ne referim. E îndeajuns însă să folosim expresia generică “nivel de trai” pentru a nu ne complica prea mult. Reformulată întrebarea, aceasta ar putea suna așa: de ce nu crește nivelul de trai al românilor și suntem mereu în urmă. Vorbind despre nivelul de trai, trebuie totuși să recunoaștem că acesta a crescut dacă privim la nivel istoric (pe ultimii 20 ani, de exemplu). Dar, întrebarea nu este de ce nivelul nu crește, ci de ce nu crește în același ritm cu al altora și noi rămânem mereu la coadă? Când ne comparăm, prima pornire, și de bun simț este să ne comparăm cu vecinii. Este cumva firesc, deși este apanajul unei gândiri limitate, fără viziune și fără aspirații prea mari. Compararea “cu vecinii” la nivel de țară este similară cu comparația cu vecinul de bloc. Bunăoară, dacă avem o mașină mai proastă ca a vecinului, simțim nevoia să vedem care mai sunt dobânzile la credite pentru a încerca “un upgrade”, și vice-versa, dacă avem o mașină mai bună ca a vecinului, simțim satisfacție și avem o imagine foarte bună despre noi. Cel mai tare din parcare însă poate fi un Matiz într-o parcare de trabanturi, dar dacă vine un Tesla în acea parcare, toata stima de sine a deținătorului Matizului dispare instant. Comparația cu vecinii mai suportă încă o notă: cu care vecini să ne comparăm: cu cei apropiați, cu cei apropiați și vecinii lor sau și cu cei din același bloc economic din care facem parte? Tendința la noi este să ne comparăm cu fostele țări comuniste și “partenerul” nostru permanent este Bulgaria. Evident că orice comparație este una subiectivă și oricine poate realiza o comparație pe un anume indicator, cu o anumită țară, ca să demonstreze ce dorește. De exemplu, Viorica compara creșterea PIB-ului nostru cu al Germaniei, cum că noi am avut un procent mai mare ca nemții. Evident, orice comparație cu Germania este penibilă, din orice punct de vedere și chiar în contex propagandistic, denota o prostie crunta, pentru ca realitatea oricum contrazice total cifrele și face irelevantă comparația. Cu greu cred că s-a umfat cineva în pene în urma acestei comparații, oricât de nepriceput, necunoscător și spălat pe creier de mașinăria de propagandă a partidului ar fi. Fie că folosim vecinii apropiați, fie pe cei mai puțin apropiați, situația este complexa și variată și în funcție de ce putem scoate în evidență – că ne e mai bine sau că ne e mai rău, avem de unde alege. Bunăoară, dacă vrem să spunem că o ducem bine și că dăm înainte, putem arăta înspre ucrainieni sau spre sârbi (deși nu știu cât de mult suntem la nivel de trai peste sârbi). Dacă vrem să demonstrăm că suntem mult rămași în urmă, putem compara

Read more

Cum a intrat Grecia în groapă și cum România face aceleași greșeli?

Poate singura mare diferența între noi și greci care încă ne menține pe linia de plutire este aceea că noi nu ne-am priceput la fel de bine să îi atragem pe bancheri așa cum au făcut-o grecii. Veți înțelege mai la final despre ce vorbesc. Dacă spun acum că românii este foarte posibil ca individual să fie mai bogați ca nemții deși PIB-urile celor două țări nu pot fi comparate, puțini vor înțelege la ce mă refer. Asta se întâmplă din cauza virusului care se numește creditul și din cauza inculturii financiare. Un prietem mi se plângea acum vreo 10 ani dacă nu mai bine că nu face prea mulți bani, că toata viața a învățat mai bine ca alții, că a muncit cât l-au ținut puterile, că a fost cinstit și degeaba: nu are decât hainele de pe el. Până și apartamentul unde locuia împreună cu familia nu era al lui. “Ai credite”, l-am întrebat? Nu. Ce bancă să îmi dea mie credite, daca nu am CV, nu am muncit cu carte de muncă etc. “Păi nu realizezi cât de bine stai?”. Am încercat să îi explic că sunt mulți oameni de afaceri care par bogați doar pentru că sunt angrenați într-o rotiță care deocamdată se învârte însă când îi va lăsa puterile și rotița se va opri, sabia lui Damocles care este creditul le va cădea în cap și îi va termina, așa cum a terminat pe mulți în 2008. Sunt nenumărate povești cu dezastrele umane produse în 2008, din păcate deoarece nu avem presa, nu avem cinema, nu avem documentariști, se pierde această istorie. Oameni de afaceri care umblau cu bodyguarzi după ei pentru că intrau în insolvență și partenerii de afaceri către care aveau datorii îi suspectau că doar profita de situație ca să le tragă țeapă. Mari oameni de afaceri care renegociau cu băncile și puneau la mezat până și apartamentul comunist moștenit de la părinți, tot ca să mai tragă nițel de scadențar. Etc. Așadar un om sărac, fără asset-uri dar și fără credit, este cu mult mai bogat decât unul care are ceva avere dar are și credite. Dacă este să calculăm financiar și nu ne legăm de capacități, experiență, potențial. Astea sunt altă discuție, dar exclusiv financiar, un om fără credit este mult mai liber decât unul care are bunuri pe credit sau are o afacere care funcționează pe credit (și care afaceri nu supraviețuiesc din credite?) și care tremură la gândul că ROBOR-ul poate să sară sau cursul poate să sară sau o nouă criză să vină și sa rateze plata ratelor. Cam lungă introducerea, prin urmare să revenim la Grecia. De ce s-au grămădit băncile nemțești, americane, britanice și mulți alți investitori ca să dea credite Greciei, deși PIB-ul era cum era, economia era cum era, industria lipsea cu desavârșire. În afara de ulei de măsline și turism, Grecia nu avea mare brânza bogății. Avea însă ceva foarte interesant pentru bancheri: case care puteau fi puse garanții pentru credite și

Read more

Cinstea si demnitatea – marii absenti de la Alba-Iulia

Stirea zilei va fi lipsa lui Dragnea si a altor tovarasi de la manifestarile publice, de frica huiduielilor. Dupa parerea mea, insa, nu acestia vor fi marii absenti. Marii absenti de la sarbatoarea a 100 de ani de la formarea statului nostru sunt Cinstea si Demnitatea. Poate ar fi mai potrivit un bilant la un asa prilej si cateva cuvinte admirative si increzatoare, ca doar e o cifra gogoneata, ca Romania “gogoneata” cum repeta de multe ori un parinte in predicile sale, desi daca vorbim de Romania gogoneata, parca eram mai gogonati daca aveam si Bucovina intreaga si Basarabia, dar deh, asa o fii citit si el prin vreun ziar al partidului si asa repeta mereu in predici cand venea vorba de tara noastra. Nu stiu insa cat de patriot mai este acum, dupa ce copilul i-a murit bolnav de inima in spitalele noastre si dupa ce a fost raspopit, dar asta e alta discutie. Am cateva cuvinte admirative pentru Romania. Ma bucur foarte mult si ma simt fericit deoarece Romania nu este ca Siria, o tara in razboi si sfasiata din toate partile. Este un razboi psihologic si viata de zi cu zi in tara noastra se aseamana cumva unui razboi: de la conducatorii auto nebuni care iti ia fata la intersectii unde trebuie sa iti cedeze trecerea la cei nebuni care trec pe rosu si trebuie sa te uiti totusi cand treci prin intersectie chiar daca ai verde, pana la functionarii din administratia publica care te trateaza ca pe un gunoi sau pana la vecinii turbati care pun manele la maxim sau si-au facut fierarie in apartament si forjaza in fiecare zi la aceeasi ora bormasina in capul tau, testandu-ti la maxim sanatatea mintala. Ma bucur si ca Romania nu este o tara ca Somalia, unde nu prea e de mancare, nu prea au electricitate (sau cel putin asa credem noi) si unde sunt pirati. La noi, uneori politia ii mai prinde pe hotii la drum mare si siguranta transporturilor este mult superioara unor tari din Africa. De altfel, cred ca in general putem spune ca Romania este superioara majoritatii tarilor din Africa, de aceea pentru asta este indeajuns sa multumim lui Dumnezeu ca ne-am nascut aici. Bineinteles, pe langa mostenirea ortodoxa. Avem deci un stat care desi il criticam si il desconsideram, iata ca in alte locuri poate fi mai rau. Spuneam ca Cinstea si Demnitatea cu greu mai pot fi gasite la romanii din ziua de astazi. Unde sa ne uitam? La clasa politica nu are sens. In plus, nu e reprezentativa: in toate locurile si in toate timpurile, politica a atras mai ales pe bolnavii mintali care avand complexe de inferioritate doresc sa si le compenseze admiratia publica, fie pe hoti, ciorditori si lenesi care prin alte domenii de activitate nu ar fi facut fata, insa la datul cu gura si vandut gogosi prostilor se descurca, de aceea uneori ajung sus de tot, chiar pana pe posturi de ministri sau de ce nu chiar pana

Read more
1 31 32 33 34 35 49