Putin se ţine de cuvânt şi face din Siria un Stalingrad

” … apoi sa ii spui presedintelui tau dictator ca se poate duce la dracu impreuna cu teroristii sai ISIS si ca o sa fac din Siria un Mare Stalingrad pentru Erdogan si aliatii sai sauditi care nu sunt cu nimic mai prejos de Hitler” Desi astfel de declaratii nu sunt recunoscute oficial, nu iese fum fara foc. Mentionam [aici] acum o luna intalnirea lui Putin cu ambasadorul Turciei. De cateva zile, mai multe site-uri fringe tot ziceau ca rusii trimit avioane si piloti lui Assad. Azi a ajuns insa si in mainstream stirea ca rusii sunt in Siria si lupta impotriva Isis-ului. Ba chiar si Casa Alba a acuzat Rusia ca “destabilizeaza” situatia. Pai si normal ca destabilizeaza ca doar nu doar ca sa o stabilizeze se duc acolo. Despre interesul Rusiei in Siria, am tratat inca de acum 3 ani, cand s-a blocat “primavara araba”: Este evident ca daca in privinta primaverii arabe, Rusia nu prea a avut posibilitatea sa faca ceva, “revolutiile” fiind specialitatea CIA, desi nici rusii nu stau prea prost cu contrarea acestora […] alta este situatia in cazul Siriei si a Iranului. Pe langa faptul ca prin caderea Siriei si atacarea Iranului, SUA s-ar apropia periculos de zona de interes a Rusiei si totodata ar dobandi  controlul total al celei mai bogate regiuni in petrol din lume, Rusia simte ca este momentul sa se reafirme si sa calmeze pornirile razboinice ale americanilor. Rusii cu siguranta nu au uitat provocarea georgiana unde americanii au incercat sa vada puterea de reactie si fermitatea armatei rusesti si prin urmare sunt constienti ca orice ezitare in cazul Siriei si a Iranului ii va costa imens in relatia cu SUA dupa batalia pierduta a sistemului radar anti-racheta. (SURSA) Daca astea erau argumentele pentru care prevedeam ca Rusia nu va renunta la Assad acum 3 ani, oare care sa fie situatia acum in 2015 dupa ce intre timp rusii au avut parte de primavara ucraineana? Ucraina a fost un esec dramatic al rusilor, nu le-a venit sa creada ce se poate intampla sub nasol lor, in ograda lor. Nu vor face deci o a doua gresala si in Siria vor fi probabil mai proactivi decat s-ar astepta americanii. Spun ca vor fi proactivi desi trimiterea a catorva avioane cu piloti cu tot, pare doar un raspuns la bombardarea de catre turci a kurzilor – singura forta care tine in frau invazia Iisis pana la granita Europei. Acum ca situatia in Ucraina pare calma, rusii o sa aiba insa si timp si resurse sa il ajute mai mult pe Assad, daca au vazut ce riscuri exista. Prin riscuri ma refer mai ales la ezitarile si frecusurile americanilor cu privire la Isis. Evenimentul recent la care ma refer este OK-ul dat de trimisul special al americanilor pentru Statul Islamic, un fost general  John Allen, care atunci cand Obama a fost in vizita in Kenya a dat acordul turcilor sa ii bombardeze pe kurzi si sa ajute indirect Isis sa reocupe unele pozitii extrem de importante geostrategic prin care

Read more

Mogulul austeritatii se dezlantuie

  Dupa ce ieri semnalam ca Klaus merge ca un catelus la Isarescu sa ceara permisiunea pentru trecerea scaderii TVA-ului [1], iata ca una dintre temeri mi s-a confirmat: nu Isarescu este capul rautatilor ci chiar mogulul austeritatii, delegatul lui Merkel si profesorul de fizica care se pricepe la economie, HER KLAUS in persoana. A venit ziua cu pricina si avem primele declaratii: Preşedintele Klaus Iohannis, aflat la un eveniment la Banca Naţională a României, a criticat noul Cod Fiscal, adoptat de Parlament şi trimis la promulgare. Şeful statului a spus că scăderea taxelor nu este neapărat un lucru bun, mai ales dacă se face prost şi în prag electoral [2]. (sursa) Aici Klaus arata cat de neliberal este el. Un liberal, chiar si unul doar cu numele, nici nu poate spune ca scaderea taxelor nu este un lucru bun, ORICAND s-ar face asta. Niciodata nu l-am suspectat pe Klaus sa aiba idee ce inseamna liberalismul, dar nici sa fie atat de prost nu il suspectez. Dupa cum am mai mentionat, spaima lui Klaus nu este sustenabilitatea acestor reduceri de taxe. Ba chiar, pentru el, ar fi mana cereasca o noua criza, pentru ca PNL-ul ar zdrobi la viitoarele alegeri PSD-ul. Spaima cea mai mare a lui Klaus este tocmai posibilitatea ca economica romaneasca sa inceapa sa duduie din nou ca urmare a scaderii TVA-ului si a celorlalte taxe. Aici zice el ca scaderea taxelor nu e un lucru bun, daca se face prost. In continuare, din inteligenta “liberala”, Klaus continua aberatiile: In timp ce premierul Victor Ponta s-a lăudat, în diverse rânduri, cu creşterea economică, şeful statului susţine că “progresul României nu trebuie să aibă doar o alură cantitativă, statistică şi prin rate înalte de creştere”. “Atunci când sunt obţinute uşor se pot pierde la fel de uşor”, a avertizat el.   Iata deci ca nu conteaza daca creste consumul si incasarile la buget. Dar oare ce conteaza conform inteligentei liberalie a mogulului austeritatii? Ce l-a invatat pe el Merkel de nu ne spune si noua? Iar asta cu “cand sunt obtinute usor, se pot pierde la fel de usor” denota maiestria limbajului de lemn obfuscat cu care opereaza Klaus. Ce vrea sa spuna prin asta? Adica, daca un fumator se lasa de fumat si incepe sa se simta instant mai bine, nu e bine, sau cum? Trebuie sa se lase greu, treptat, in lungi ani si cu mult efort? Eu cunosc un fumator care pur si simplu s-a lasat cand si-a calculat cati bani da pe fumat. Nu a trecut prin sevraj si nu a mai avut nici o tentatie dupa. Pur si simplu s-a lasat si i-a fost foarte usor. Ce sunt taxele marite aiurea altceva decat un drog vicios care hraneste balaurul care este statul super-umflat pe care il are Romania in ziua de astazi? Un liberal adevarat nici nu ar fi asteptat pana acum sa taie taxele, din prima zi de presedentie, un presedinte liberal cerea taierea TVA-ului celui mai mare din Europa si a numeroaselor taxe aiurea care franeaza economia romaneasca. Mogulul

Read more

Cat de rau poate fi controlul capitalului / caderea bancilor

Una dintre spaimele romanilor care mai au depozite in banca este caderea bancilor. Caderea bancilor este un bau-bau mitologic care poate avea mai multe “intrupari” cand / daca va deveni real. Sa enumeram cateva variante pentru a incerca sa clarificam putin apele pentru cei care astazi nu au fost la Biserica si nu au ascultat Evanghelia despre grijile vietii, dar mai ales cazania despre punerea nadejdii in bani si nu in Dumnezeu. Pornind in ordinea descrescatoare a gravitatii, vom face o enumerare a riscurilor asupra sistemului bancar si financiar romanesc in cazul exitului Greciei, sau chiar in cazul extinderii agoniei.   – riscul bancar: pica bancile, pierdem depozitele. Toata lumea stie ca Fondul de Garantare este o gluma proasta, in caz de probleme nu o sa poata acoperi toate gaurile. Este insa o mare necunoscuta care este riscul la nivelul intregului sistem. Intr-o perioada in care dobanzile de referinta pe euro si dolar sunt aproape de zero, este greu de crezut ca cel putin bancile straine din Romania (mai putin cele grecesti) o sa aiba probleme sa traga linii de lichiditate in euro de la BCE. Sa nu uitam ca ne aflam intr-o perioada in care BCE incearca sa slabeasca euro, prin urmare ma indoiesc ca o banca straina (de exemplu ING) nu va putea sa acceseze linii de lichiditati incat sa acopere mizilicul de cereri din Romania in vremuri in care totul se discuta in miliarde (de exemplu, din Noiembrie 2014 pana in Aprilie 2015, grecii au scos din banci 29 de miliarde de euro – cf Zerohedge). Celelalte banci vor fi ajutate de BNR. In situatie extrema, ca in 2008, o sa vina FMI si o sa marim datoria publica de la 40% din PIB la vreo 60-70% peste noapte. Evident, e posibil ca sa ne ceara iar taierea salariilor bugetarilor si a pensiilor, dar noroc ca intre timp si-au marit parlamentarii pensiile si o sa aiba ce sa puna pe masa politicienii nostri cand o sa inceapa taierile. De picat banci cred ca este exclus: din cauza situatiei tensionate, cea mai mica banca daca va pica, toata lumea se va gramadi sa isi scoata banii si Isarescu o sa fie depasit de situatie, doar daca nu vine FMI-ul si acopera toate gaurile. Bancile insolvente vor fi pastrate in viata (zombie banks) ca si pana acum, asa cum de exemplu a fost pastrata Volksbank, tocmai pentru a nu risca aprinderea scanteilor periculoase (si mai mult) – controlul capitalurilor: asta este o masura extrema care nu va fi introdusa prima data in Romania. Recent, masura a fost folosita in Cipru, unde in perioada de control, oamenii puteau sa scoata de la bancomat sume limitate: de ex, maxim 500E per zi. Evident companiile aveau alte limite sau trebuiau sa justifice cumva platile, grija autoritatilor fiind sa nu se produca cereri de lichidare a depozitelor in lant si scoaterea banilor, din simplul motiv ca banii nu mai exista. Banueisc ca cititorii mei sunt indeajuns de destepti sa stie pana acum ca banii deponentilor nu mai exista in banci din a

Read more

Limpezirea apelor Eladei

Tonul “negocierilor” intre greci si nemti s-a schimbat deja. Nu mai este limbajul de lemn folosit pana acum prin care cei aflati in dialog exprimau “progrese” si “discutii deschise”, ci parca se simte deja ca mai e doar un pas-doi pana la injuraturi. Iata doar cateva mostre: Tsipras: Vom astepta cu rabdare pentru institutii sa adere la realism. Nu e vorba de incapatanare ideologica. Este vorba de democratie!” (sursa)   De cealalta parte, nemtii ii fac pe greci “amatori”: One diplomat described as amateurish Greece’s attempts to unlock bailout funds from the EU and IMF. (sursa: BBC) Este clar ca politic nu prea au ce sa mai negocieze: grecii nu vor sa cedeze taierea TVA-ului si scaderea pensiilor iar nemtii nu vor sa ii mai finanteze daca nu taie in carne vie. Care e situatia concreta si la ce ne putem astepta in continuare? Pornind de la ce s-a intamplat in Cipru, nemtii spera ca taind accesul bancilor grecesti la ELA (lichiditatile de la BCE) o sa dea o lectie poporului grec si acesta o sa se revolte sa dea jos cu Syriza si peste noapte, o noua coalitie – spera ei – sa semneze acordul cu FMI, sa taie TVA-ul si pensiile si sa calmeze lucrurile. Nici macar nu o sa fie nevoie ca sa declare falimentul explicit, taierea ELA va fi de ajuns pentru “ajungerea la un acord”. Sa subliniem ca declararea falimentului se face concret fie din partea creditorilor, fie din partea grecilor. Daca o sa o faca grecii, o sa fie nevoiti sa declare renuntarea la plata datoriilor din incapacitate de plata sau alte motive. Cata vreme ELA-ul ramane activ, nu au de ce sa o faca: situatia pentru greci nu se schimba cu nimic prin declararea falimentului, doar ca ei nu mai platesc ratele. Daca insa FMI-ul (care este primul creditor cu o scadenta semnificativa: 1,6 mld, in aprox 2 saptamani) reclama Grecia (probabil la BIS), cutia pandorei CDS-urilor este deschisa si nu se stie ce duhuri ies din ea. Chiar daca FMI-ul nu va intra in faliment din cauza default-ului Greciei (la urma urmei dolarii se fac din taste), problema va fi ca multi au pariat pe falimentul Greciei si e posibil ca la orice casa de pariuri sa nu poata fi platite toate castigurile. Imaginati-va un meci de fotbal intre o echipa foarte puternica si una foarte slaba, unde cota este de 100:1 pentru victoria echipei slabe. Imaginati-va in continuare ca multi pariori nebuni, pariaza pe echipa slaba. In final, imaginati-va ca in ciuda oricaror asteptari, echipa slaba castiga. Multe case de pariuri o sa fie nevoite sa inchida usile pentru ca nu vor putea plati premiile. Asa e si cu CDS-urile, multi au cumparat derivate pe falimentul Greciei si cand acesta este realizat oficial, nu doar creditorii trebuie sa marcheze in contabilitate pierderile, ci asiguratorii trebuie sa plateasca castigatorilor. Ceva similar s-a intamplat in 2008 cand GoldmanSacs si altii pariasera pe caderea Lehman Brothers si pe scaderea pretului caselor iar si AIG era casa. Cand a picat bursa, multi investitori aveau actiunile garantate de AIG

Read more

Din criza-n criza catre societatea cashless

Societatea cashless – spaima protestantilor apocaliptici, epoca lui antihrist, statul politienesc, dictatura bancherilor. Pare inevitabil marsul catre eliminarea banilor. Cu banii in forma actuala, se va ajunge inevitabil la ascunderea lor sub saltea si intrarea intr-o deflatie si mai mare. Dobanzile negative sunt deja semnalul ca politica monetara actuala si-a atins apogeul si multi analisti atrag atentia ca urmatoarea gaselnita a bancherilor centrali va fi renuntarea la cash. Cata vreme exista cash-ul, bancherii au mainile legate, nu mai pot sa faca nimic, au facut tot ce au putut: au tiparit bani, au micsorat dobanzile, au lasat bancile chiar sa faca afaceri ilegale cu mafioti si traficanti de droguri, dar degeaba: consumul nu creste si criza balteste. Nu vom face scenarii la cum vom ajunge concret la societatea cashless. Nu e nevoie de prea multe scenarii pentru ca deja mare parte din bani sunt virtuali, totul este electronic. Singurul lucru ce o sa trebuiasca sa faca bancherii centrali este sa interzica cash-ul. Cele cateva milioane de oameni care nu au inca cont bancar o sa dea o tura pe la banca si o sa primeasca gratuit un card. Cu cardul vor face totul ulterior: vor primi salariul, vor plati la magazin, vor plati impozitele. Deja majoritatea o facem deja, cel putin in Romania, prin urmare despre momentul de trecere nu vom spune decat ca va urma in urma unor dusuri destul de reci pentru a convinge pe sceptici si pentru a impinge mai departe platforma cashless-ului. Vom enumera mai jos doar cateva efecte ale cashless-ului, la ce se va putea ajunge atunci cand lumea va fi indeajuns de speriata ca sa pastreze tot ce poate la saltea si sa nu mai cumpere nimic. Creditele vor fi fost deja de mult moarte pe-atunci, acum inca traim momentul de “paroxism” cum ii zice Isarescu. Daca ne uitam insa la trenduri, la creditele populatiei sau ale afacerilor (deci nu la creditele guvernelor sau ale administratiilor publice), directia este in jos: este prin urmare doar o chestiune de timp pana cand creditele vor fi la fel de exotice cum sunt acum investitiile la BVB. Efectul 1: dobanzile negative Cum prima problema a bancherilor este ca populatia nu mai consuma ca alta data si viteza cresterii valorii bunurilor a ramas cu mult in urma fata de viteza masei monetare, prima tinta va fi stimularea consumului. Prin urmare, daca vom primi un salariu x pe data de 31 ale lunii, e foarte posibil ca pana luna viitoare, in aceeasi zi, daca nu cheltuim salariul, banii ramasi in contul virtual asociat cardului unic sa fie x – y%, unde y% va fi dobanda negativa oficiala sau altfel spus “taxa pe economii”. Asa cum unele banci mai platesc dobanzi, pe viitor (la noi, in alte tari deja s-a trecut) in locul dobanzilor vom plati noi bancilor ca sa ne tina banii. Acum, cei care au bani multi, o fac pentru ca exista un risc atat de mare incat nu au curajul sa ii investeasca in nimic si prefera sa piarda din

Read more

Marea spovedanie care nu e spovedanie

A aparut recent Marea spovedanie a brokerului fugar – spovedania care nu e spovedanie. Am urmarit o perioada “spovedania” online a lui Sima pe blogul sau si am mai tratat ocazional intr-un articol. Prima intrebare care se pune este bineinteles, daca cartea nu este tocmai o spovedanie – Sima nu spune ce “pacate” a facut el, ci ce pacate au facut altii – ci mai mult o tradare a vechilor amici mafioti, in ce masura amanuntele si povestirile incluse in carte sunt sau nu adevarate sau doar inflorite? Acesta este cel mai mare semn al meu de intrebare care m-a oprit inca in a o cumpara si a o citi. Nu il acuz pe Sima ca ar fi un mincinos, doar ca cartile in care adevarul este imbrobodit cu fictiunea doar pentru ca autorul nu s-a multumit sa fie un simplu blogger, redactor, “leaker” etc si vrea si lauri de scriitor sunt o noua moda care i-a imbolnavit pe toti: de la politicieni puscariasi (Nastase) sau pe val (Klaus) la fosti consilieri (Saftoiu, Baconschi etc) si acum la brokeri fugari. In aceeasi categorie, desi intr-un cu totul alt registru as include cartea “Se intorc mortii acasa” a lui Constantin Ciomazga, desi aici autorul din start a ales genul roman, prin definitie fictiune, dar care pune probleme similare despre care voi comenta cand o voi termina – daca reusesc sa o termin. Genul incepe sa prinda la noi, mai ales ca personaje principale din politica incep sa intre la pensie. Si nu ma refer doar la dinozauri gen Iliescu si Nastase pe care ii citesc doar cadrele medii si tinerele sperante din partiduri ca sa isi faca temele, ci la aghiotanti cu roluri putin importante dar care au avut sansa sa vada multe si nu le e frica de represalii. Este un semn bun zic eu, sanatos pentru politica romaneasca, ca avem mai mult dialog si dezbatere decat gloante si otrava de care au parte rusii. Cu privire la spovedania lui Sima, atat cat am prins pe blog, mie mi s-au parut interesante nu atat personajele si legaturile intre ele cat mai ales unele evenimente punctuale si cum au reactionat cei care ne conduc. Evident, pentru cei preocupati de maruntaiele mafiei politice romanesti, si personajele sunt interesante si legaturile intre ele, dar cartea lui Sima trebuie luata cu moderatie, adevarul are mereu multe fatete si Sima are darul sa vorbeasca in multe chei, de multe ori doar de el subintelese. Nu de putine ori, in interviuri cu diversi, Sima intra in negari, completari si nuantari cu privire la vechi declaratii mentionand contextul, dand vina pe superficialitatea reporterului, pe faptul ca acesta i-a fragmentat declaratiile, i-a intors ideile etc. Un fel de Alice in Tara minunilor … Cu toate cele zise mai sus, cartea lui Sima este un eveniment important, mai ales in perspectiva publicarii arhivei cu care Sima se lauda. Daca o va face – desi nu inteleg de ce nu o a facut-o deja daca este hotarat – atunci adevaratii ziaristi din Romania vor avea de lucru si cartea poate pune si ea umarul la revolutia tacuta

Read more

Planificarea centrala si politicienii ignoranti au falimentat sistemul financiar

De peste 30 de ani, politicienii din tarile democrate, mai ales in cele din vest, au cumparat voturi oferind programe sociale sub forma asigurarilor medicale, pensiilor, indemnizatiei pentru somaj, pensiei de handicap si altele asemenea. Ridiculitatea acestei situatii sa nu o tratam cu superficialitate. Pentru a fi votati, politicienii promit sa aloce fondurile stranse din taxe pe programe sociale de care vor beneficia contributorii. Ne referim aici doar la programele sociale, nu la investitiile in infrastructura, scoala, politie etc. Ideea ca platitorii de taxe ar putea sa pastreze banii si sa isi asigure singuri cele necesare, este in afara ecuatiei. Statul este precum un bunic grijuliu care are grija mai bine decat noi de banii nostri – aceasta suntem invatati de reclamele facute de ANAF recent prin care suntem indoctrinati sa platim taxe pentru ca statul are grija de noi cand ne imbolnavim, cand suntem dati afara de la serviciu pentru ca firmele intra in faliment, cand iesim la pensie si nu mai putem produce nimic, etc. Insa pentru ca toti politicienii si toti “furnizorii de servicii sociale” platiti din taxe, cheltuiesc banii altora, jocul merge mai departe. “Noi ne facem ca muncim si ei se fac ca ne platesc” nu este doar o sintagma aplicabila comunismului – in toate regimurile majoritatea populatiei doreste sa primeasca ajutoare de la stat pe cand cei care doresc sa fie independenti, sa isi aiba soarta in mainile lor, sunt in minoritate. Cand stii ca cheltuiest banii altuia, este foarte usor sa scrii un cec in alb, cum a fost de exemplu iertarea datoriilor Rompetrol de sute de milioane de euro cu care statul creditase compania si alte cazuri similare. Dar nu doar la noi, intr-un grad mai mare sau mai mic, peste tot in “lumea libera” guvernele promit la toti o pensionare sigura fara sa isi bata capul de unde o sa vina banii. Cand vine nota de plata, guvernele descopera repede ca veniturile curente nu pot sa acopere platile si cheltuielile si prin urmare emit datorie pentru a acoperi deficitul. Si astfel, bula a fost pompata. Marile banci, care au monopolul in administrarea tranzactiilor cu datoria suverana, au fost foarte fericite sa intre si ele in joc. Motivele sunt urmatoarele: 1) Bancile pot folosi aceste asseturi “fara risc” pentru a garanta tranzactii cu zeci de trilioane de derivate [1]. Un milion de dolari investiti in bondurile de trezorerie americane pot sa acopere in jur de 15 milioane de derivate, daca nu mai mult. Profiturile din derivate au fost, sunt si vor fi prima sursa de venituri pentru banci. 2) Guvernele sunt fericite sa salveze bancile mari atunci cand “pariurile” la derivate nu le ies bancilor. De vreme ce bancile sunt cele care detin obligatiunile, in caz de pierderi la derivate, bancile ameninta ca vand obligatiunile si dau jos cu piata acestora, ceea ce ar produce dezastru pe sistemul caritas al statului social modern. Amintim doar ce s-a intamplat in 2011-2011 in Irlanda, Spania, sau chiar si Austria – caz acoperit chiar recent pe acest blog si ale carui repercusiuni

Read more
1 37 38 39 40 41 49