Planificarea centrala si politicienii ignoranti au falimentat sistemul financiar

De peste 30 de ani, politicienii din tarile democrate, mai ales in cele din vest, au cumparat voturi oferind programe sociale sub forma asigurarilor medicale, pensiilor, indemnizatiei pentru somaj, pensiei de handicap si altele asemenea. Ridiculitatea acestei situatii sa nu o tratam cu superficialitate. Pentru a fi votati, politicienii promit sa aloce fondurile stranse din taxe pe programe sociale de care vor beneficia contributorii. Ne referim aici doar la programele sociale, nu la investitiile in infrastructura, scoala, politie etc. Ideea ca platitorii de taxe ar putea sa pastreze banii si sa isi asigure singuri cele necesare, este in afara ecuatiei. Statul este precum un bunic grijuliu care are grija mai bine decat noi de banii nostri – aceasta suntem invatati de reclamele facute de ANAF recent prin care suntem indoctrinati sa platim taxe pentru ca statul are grija de noi cand ne imbolnavim, cand suntem dati afara de la serviciu pentru ca firmele intra in faliment, cand iesim la pensie si nu mai putem produce nimic, etc. Insa pentru ca toti politicienii si toti “furnizorii de servicii sociale” platiti din taxe, cheltuiesc banii altora, jocul merge mai departe. “Noi ne facem ca muncim si ei se fac ca ne platesc” nu este doar o sintagma aplicabila comunismului – in toate regimurile majoritatea populatiei doreste sa primeasca ajutoare de la stat pe cand cei care doresc sa fie independenti, sa isi aiba soarta in mainile lor, sunt in minoritate. Cand stii ca cheltuiest banii altuia, este foarte usor sa scrii un cec in alb, cum a fost de exemplu iertarea datoriilor Rompetrol de sute de milioane de euro cu care statul creditase compania si alte cazuri similare. Dar nu doar la noi, intr-un grad mai mare sau mai mic, peste tot in “lumea libera” guvernele promit la toti o pensionare sigura fara sa isi bata capul de unde o sa vina banii. Cand vine nota de plata, guvernele descopera repede ca veniturile curente nu pot sa acopere platile si cheltuielile si prin urmare emit datorie pentru a acoperi deficitul. Si astfel, bula a fost pompata. Marile banci, care au monopolul in administrarea tranzactiilor cu datoria suverana, au fost foarte fericite sa intre si ele in joc. Motivele sunt urmatoarele: 1) Bancile pot folosi aceste asseturi “fara risc” pentru a garanta tranzactii cu zeci de trilioane de derivate [1]. Un milion de dolari investiti in bondurile de trezorerie americane pot sa acopere in jur de 15 milioane de derivate, daca nu mai mult. Profiturile din derivate au fost, sunt si vor fi prima sursa de venituri pentru banci. 2) Guvernele sunt fericite sa salveze bancile mari atunci cand “pariurile” la derivate nu le ies bancilor. De vreme ce bancile sunt cele care detin obligatiunile, in caz de pierderi la derivate, bancile ameninta ca vand obligatiunile si dau jos cu piata acestora, ceea ce ar produce dezastru pe sistemul caritas al statului social modern. Amintim doar ce s-a intamplat in 2011-2011 in Irlanda, Spania, sau chiar si Austria – caz acoperit chiar recent pe acest blog si ale carui repercusiuni

Read more

BVB nu iubeste aurul

Nu stiu de ce noua conducere a BVB-ului in tentativa de a resuscita o piata moarta pentru urmatorul deceniu, se foloseste de tehnici de propaganda penibile in incercarea de a convinge oamenii sa investeasca pe bursa romaneasca in loc sa isi plaseze banii in aur. Nu zic ca nu ar trebui sa incerce: e de datoria lor. Dar de ce sa nu o faca cum trebuie, corect, cinstit, fara sa trateze potentialul investitor ca pe un idiot. Ma refer indeobste la o pagina de familiarizare a potentialului investitor la bursa cu conceptele primare despre investitii. Pagina este numita, fara imaginatie “Pentru inceput” si poate fi accesata facand click pe un box din partea dreapta a homepage-ului BVB, intitulat “Invata – Nou in piata de capital? – Afla mai multe”. Deci este clar: pe cei tarapuci, BVB ii familiarizeaza cu conceptul de economii si investitii, cu riscurile si detaliaza cateva tipuri de investitii. Initiativa este laudabila, ca de altfel si refacerea site-ului care arata si functiona penibil, desi BVB-ul mai are de refacut si vechea platforma care este destul de greoaie de folosit si pe alocuri inutilizabila. Recunosc ca nu sunt trader inrait – de altfel in afara de ~100$ la eToro (care intre timp au ajuns vreo 65$), nu am bani investiti in actiuni si nu voi investi niciodata in actiuni – dar nitzel la aplicatii busiere eu zic ca ma pricep. De curiozitate, am incercat sa le testez platforma Arena-XT Client dar dupa cateva crashuri inexplicabile am abandonat-o, desi am pierdut ceva timp ca sa imi fac un cont la ei si ca sa invat primi pasi in folosire. Nu am reusit insa sa plasez nici un ordin, meniurile si help-ul fiind inutile iar suportul inexistent. Sa revenim insa la titlul acestui articol. Carevasazica, in chartul “educational” realizat de BVB, aurul este ca risc plasat intre derivate si imobiliare iar cele mai sigure economii sunt depozitele. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut prima data si chartul asta nu ar fi real nici daca ar fi fost realizat inainte de criza din 2008. Pai cat de la mintea cocosului sa fie ca daca aveai aceeasi suma de bani investita in aur in 2007 si locuiai in Cipru, in 2012, cam prin vara, cel cu aur putea sa cumpere casa celui cu depozite. Si asta spune tot! De randamente la fel, ce sa mai zic. Cum sa aiba aurul randament cand toata lumea stie ca aurul este pastrator al valorii banilor, pe cand hartiile sau imobiliarele sunt de obicei bulele pompate de bancile centrale prin marirea masei monetare si expansiunea creditului. Nu mai mentionam ca fiecare tip de investitie inclusa in chart are si ea grade diferite de risc si randament. De exemplu, titlurile de stat ale Greciei desi au avut risc ridicat, au adus si randamente extraordinare, cu mult peste randamentul adus de aur, in ultimii ani. Dar nu doar aurul este plasat gresit. Dupa parerea mea, depozitele sunt mult mai riscante ca obligatiunile de stat si cel

Read more

Cugetări la Joia Patimilor

In acest articol, despre: 1. Ce se face si ce nu se face in Joia Patimilor? 2. Momentul arestului Mantuitorului 3. Petru avea sabie la el! ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ 1. Ce se face si ce nu se face in Joia Patimilor? Este poate cel mai popular titlu de articole de astazi. Iata cateva titluri doar, cautate in 5 secunde: – Realitatea TV: Săptămâna Mare: Ce nu se face în Joia Mare sub nicio formă – Joia Mare: De ce să nu îţi săruţi prietenii în această zi – De ce să nu îţi săruţi prietenii în Joia Mare şi ce li se întâmplă fetelor leneşe! (astia au adaugat un add-on) – În JOIA MARE NU se spală rufe, nu se coase şi se pedepsesc fetele leneşe Nu imi face placere sa zgarm prin gunoaie si nici sa repet mereu si mereu aceleasi idei: presa mainstream e jalnica, peste tot minciuna, superficialitate, trivialitate etc. Dar pentru a ne mentine sistemul imunitar activ, cate o mica doza de microbi din cand in cand nu ne strica. Starea de trezvie duhovniceasca si sanatate mentala nu se dobandeste si nici nu se mentine doar prin izolare, sau cel putin in ziua de azi, e mai greu acest lucru. In plus, nu strica daca incercam si noi sa corectam devieri pe ici, pe colo, desi o picatura intr-un ocean este nimic. Evident, ca totul este o prostie, nu exista nimic interzis si nimic special care trebuie facut in Joia Mare. Articole de genul asta sunt pentru telenoveliste si vedetele la care se uita telenovelistele. In realitate, in Joia Mare, este bine sa mergem la Sfanta Liturghie – desi in general numai pensionarii si someri isi pot permite luxul, asa cum este bine sa mergem si la denie, desii unii poate nu au timp nici de denie. Cine poate si nu face se numeste nepasator. Cine vrea si nu poate se numeste neputincios. Cine se duce dar e cu mintea in alta parte, se numeste neputincios nepasator. Fiecare insa cu gradele lui si aici fiecare isi poate da nota. Eu am fost azi la Denie de la ora 16, dar multi oameni muncesc pana la 17 sau si mai tarziu si nu aveau cum sa mearga: acasa ii asteapta copii care cer de mancare, sau poate alte probleme, ca doar vine Invierea si chiar daca sufletul este mai important decat trupul, pentru cel care are evlavie, o denie la cozonac poate fi mai de folos decat pentru cel care se crede mare cuvios daca a “marcat” toate deniile din Saptamana Patimilor, dar cu “tipic-tipic si la inima nimic”, dupa cum spune Pr. Arsenie Papacioc. Dar chiar daca m-am dus la Denie, cele 12 evanghelii au fost pentru mine 11. In timpul uneia dintre ele, mintea mi-a fost cu totul in alta parte si am realizat ca am fost unsynced abia la final, cand a inchis parintele Sfanta Evanghelie. Gestiunea timpului este complicata in ziua de azi, ca si gestiunea stresului, trezvia mintii, pacea interioara

Read more

Un cuplu a cazut de pe pod cu masina pentru ca s-au luat dupa GPS

Desi politia a plasat baricade si semne de avertizare, ei s-au bazat pe GPS si au mers pe un pod care era inchis inca din 2009. Iftikhar Hussain, 64, drove onto the Cline Avenue bridge even though it has been closed since 2009. The car plunged 37.5 feet and erupted into flames after crashing onto the ground below. And while Hussain was able to escape the 2014 Nissan Sentra, his wife, Zohra, 51, did not. The Lake County coroner reports she died of severe burns. (sursa) Pare o stire comica desi e tragica: niste oameni au murit aiurea pentru ca nu i-a dus capul sa se uite pe strada ci s-au uitat pe ecranul GPS-ului. Daca erau hypsteri care stau toata ziua pe site-uri sociale si cu ochii in iPhone, era de inteles, dar sofer era un tataie de 64 de ani care nu e normal sa fii avut deja toate simturile de orientare pe drum FARA GPS alterate. Inca un exemplu de dependenta pauboasa de tehnologie, desi este un caz extrem. Desi nu chiar asa de extrem: fiecare cred ca are a povesti pe unde l-a dus GPS-ul aiurea. Eu am bine intiparit in minte, o colina pustie de munte in apropiere de Uranopolis din Grecia, unde am ajuns aiurea luandu-ma dupa GPS deviind de la drumul principal. Noroc cu niste ingineri de telefonie care montau sau verificau antenele care m-au lamurit ca daca merg mai inainte nu ajung nicaieri, altfel nu aveam de gand sa fac cale intoarsa. A fost si o doza de aventurism si curiozitate, nefiind in graba si orasul fiind indeajuns de aproape incat sa nu ma ingrijoreze un mic ocol sau o mica deviere, dar iata ca am si eu un exemplu de prosteala datorata GPS-ului. Da, recunosc ca nu mai gandesc in spatiu si ca hartile mi se par obsolete: prefer GPS-ul, dar am grija sa am harti noi si sa fie unul bun. Dar nu despre GPS am vrut sa vorbesc cat mai ales de cat de mult depindem – constienti sau nu – de “facilitatile” tehnologiei. Imaginati-va ce s-ar intampla daca se ia curentul si nu doar pentru 10 ore ca in Turcia. Sa presupunem ca rusii arunca 10-20 rachete in locatii strategice de productie si distributie a energiei. Romania va fi paralizata si doar cei de la sate o sa mai poata sa supravietuiasca o perioada, desi multi nu mai fac nici macar paine in casa ci brutariile cu emlugatori si amelioratori au cucerit si satul romanesc. Dar macar la sat au un cel putin un sac de faina si de malai si cateva gaini. Ei o sa reziste o luna fara aprovizionare de la oras, dar orasele ce o sa faca? Par lucruri departe de noi, dar parca ca sa nu cred ca am innebunit, mi-a scos Dumnezeu un om in cale care mi-a exprimat si el teama, ce o sa ne facem daca se ia curentul. Eu i-a zis: “haideti domne’ ca nu o sa se ajunga chiar

Read more

CTP-ul risipitor

Zilele trecute CTP a publicat un articol in care il critica pe Iisus Hristos pentru pilda Fiului Rispitor. Din pacate nu mai stiu linkul articolului si mi-e greata sa rasfoiesc prin gunoaiele din Gandul pentru a-l gasi. De altfel, nu citesc si nu recomand Gandul – articolul l-am descoperit pe Facebook, sharat de face-priteni. Pe scurt insa, CTP era contrariat cum de fiul risipitor a fost iertat atat de usor, in timp ce fiul serios si muncitor este tinut la respect de tatal si nici macar nu i se da o capra sa se distreze. Cu privire la capra, voit sau nevoit, CTP omite ca in pilda se aminteste ca toata averea tatalui este a fiului NErisipitor, dar despre talcuire mai la coada. Cand am vazut articolul, mi-am zis atunci: “Mare minune! A inceput dracul sa faca omilii si talcuiri la evanghelii, asta da noutate”. CTP este un om-drac, mai mult drac sau mai mult om, nu stiu prea clar ce sa spun, dar o sa ma explic. Ca sa aiba succes, este binecunoscut ca multe vedete au facut pactul cu diavolul prin vanzarea EXPLICITA a sufletului pentru promisiunea succesului. Cum s-a facut asta concret, variaza de la om la om. Unii, prin intermediul vrajitorilor, altii prin declaratie scrisa, altii prin arderea unei lumanari si rostirea unor incantatii, etc. Pentru Romania, asa ceva pare socant, in SUA insa satanismul este religie recunoscuta si in multe state extrem de puternica, mai ales in politica si administratie. Un astfel de exemplu ar fi Madona, dar sunt mai multe exemple. Nu mai discut cazurile de vanzare neexplicita unde este mai mult de vorbit, prin vanzarea neexplicita intelegand in primul rand adoptarea minciunii cu toate formele ei de manifestare in lumea reala, intr-un grad mai mare decat potentialul initial al individului cu pricina, in scopul dobandirii unui succes sporit care prin talentele naturale nepervertite nu ar putea fi dobandit – sau ar putea dar mai greu. Pentru a avea succes de ziarist, CTP a imbracat o haina de justitiar, sau mai bine zis a adoptat un rol de contestatar al status-quo-ul, care provoaca stupoare prin nuantele obscure pe care le dezvaluie, fascineaza prin metafore si caracterizari lustruite, mentine curiozitatea si interesul prin subintelesurile pe care le stimuleaza si le ridica la suprafata, pe scurt zis, prin tehnici cat mai desavarsite si prin interpretare fara ezitari [1]. CTP “produce” scandal si scandalul inseamna succes in ziua de azi. Unii ar numi asta jurnalism, desi ca in orice meserie si in jurnalism conteaza rezultatul, ori daca presa actuala din Romania este si rezultatul contributiei lui CTP, eu nu i-as multumi pentru osteneala. De atatia ani de zile, tot jucand acelasi rol, omul CTP a cam fost inghit de personaj (ce faci, te face!) si ultima lucire de om a cam disparut din el, reflexele de contestare si criticare a orice depasind de mult timp cota patologica. De altfel, cat suflet si cata emotie a avut CTP vreodata nu putem stii, din start el pornind cu un deficit

Read more

Mămăligă vs. uzo

M-am abtinut pana acum sa abordez problema orei de religie pentru ca avand cont de facebook zilnic dau de postari la tot felul de articole, luari de pozitie si grupuri formate pe aceasta tema si sincer mi-e cam greata de subiect si sincer nu prea ma priveste si nici nu ma ingrijoreaza. In ce ma priveste eu desi ma declar ortodox, ma consider minoritar in Romania, inca de cand am inceput sa merg la biserica. Pana si in familie, cand am inceput sa merg la biserica si sa tin post, mama imi zicea cand ma intorceam: “gata, băbuţo slujba?”, in sensul ca doar babele merg la biserica ca sunt pe moarte. Din pacate saraca – Dumnezeu s-o odihneasca – nu a mai apucat sa ajunga baba si sa mearga la biserica, murind la 55 de ani in urma unui cancer necrutator si a unui cumul de greseli medicale specifice spatiului mioritic unde cei care isi pun nadejdea in Dumnezeu nu o fac deloc doar din inferioritate intelectuala sau obsesii delirante mitice, ci pentru ca viata e de asa natura incat nu de putine ori, doar Dumnezeu ne mai poate salva din tot felul de capcane si necazuri. Imi povestea un veteran de razboi, ca el in timpul razboiului a scapat ca prin minune de nenumarate ori, pentru ca tot timpul si-a pus nadejdea in Dumnezeu si niciodata nu a pacatuit violand (cu voie sau fara voie) femei, cum faceau altii. Omul vazuse multe la viata lui. Stiind limba rusa, a fost spion pe frontul de est in prima etapa (sau si la retragere) si nu de putine ori, a fost aproape sa fie deconspirat si evident executat. In lupte, gloantele suierau pe langa el, dar nu ii era frica. Nu a omorat pe nimeni, tragea mereu aiurea, deliberat, ca sa nu omoare si Dumnezeu l-a pazit. Intr-o perioada nu a mancat 3 zile, nu i-a fost foame. A aflat cand s-a intors acasa ca ai lui il credeau mort (fusesera dezinformati) si prin urmare in perioada aceea ii facusera pomana. Putini romani realizeaza ce inseamna atacul asupra orei de religie. Suntem declarati 90% crestini din care vreo inca 90% ortodocsi, dar majoritatea sunt “nepracticanti” si care vor sa se inchine si mamonei (sa aiba un trai linistit, civilizat, modern, sa aiba NATO si UE) dar si lui Dumnezeu (colindele sunt frumoase, traditiile la fel, e bine sa ne rugam la Pr. Arsenie, poate facem si un pelerinaj dar sa nu exageram). Pierderea orei de religie nu este decat intruchiparea unei stari de fapt evidente pentru multi dar obscure pentru marea majoritate. Cei care au li se va da si cei care nu au li se va lua. Altfel spus, celor care nu au credinta li se va lua si acea putina credinta pe care o au si copiilor lor de asemenea. Cati parinti nu sunt mandri ca copiii lor spun “Tatal nostru” la masa si li se par astfel a fi buni crestini. Insa nici nu se pune problema sa

Read more

Bondarul unguresc

“L-am denumit modelul unguresc si este la fel ca un bondar. Oamenii de stiinta sustin ca un bondar nu ar trebui sa zboare luand in calcul greutatea, marimea sa si anvergura aripilor. Si cu toate acestea el zboara” – Victor Orban In februarie Merkel o sa viziteze Ungaria pentru a “re-stimula” democratia. Nemtilor le e teama de intarirea relatiilor ungurilor cu rusii. Unde e fum, trebuie sa fie sau sa fii fost si ceva foc, deci poate e ceva adevarat din zvonurile ca ungurii au o relatie speciala cu rusii. Din ce stiu eu, singura relatie speciala pe care o au ungurii cu rusii, este ca acestia o sa le construiasca inca o centrala nucleara. Imaginati-va ce ar insemna si pentru Romania inca un Cernavoda … Ideea generalizata si propaganda oficiala in mainstream-ul romanesc (dar nu numai) este ca Orban se aseamana lui Putin si ca Ungaria deja a ales sa mearga cu Rusia si nu face decat sa faca pe nebuna in cadrul UE, amenintand – Doamne-fereste! – chiar cu iesirea, ca si cum ar exista vreo posibilitate de exit din UE. Oricat pare de paradoxal, desteptii care au format UE, nu au luat in calcul ca cine stie cand, vreo tara poate sa doreasca sa iese sau celelalte poate vor sa o dea afara. Prin urmare, orbiti de optimism – oare? – au ignorat total aspectul “exit” (sau l-au lasat mai … discret) si desi nimeni nu spune o vorba, cand in Grecia era sa castige alegerile un partid care ameninta ca nu va accepta ultimatumul impus de Troika, toti membrii (cu cap) au facut planuri de backup in caz ca Grecia va iesi de buna voie din UE. Dar oficial, din ce am auzit eu, nu doar ca nu exista proceduri sau acorduri privind iesirea unei tari din UE, dar ideea UE este atat de subreda incat unii analisti seriosi – printre care chiar cativa fondatori ai UE – sunt de parere ca e de ajuns o prima fisura si ulterior UE se va sparge. Au existat chiar si zvonuri ca unele tari “nordice” analizau varianta unui mini-UE. Despre Ungaria, am scris mai multe articole dintre care intr-unul de acum doi ani ziceam: Principalul motiv pentru care il urasc politicienii europenii pe Orban si se sperie de el nu este din cauza pornirilor sale autoritariste. Mai degraba, europenii se tem de unguri sa nu stabileasca cumva un trend in Europa si sa dea idei si la altii. Nu de alta, dar daca mai rezista 2-3 ani pe trendul actual, Ungaria ar fi a doua tara din Europa – dupa Islanda – care iese din criza flituind bancherii si refuzand sa cedeze suveranitatea nationala, ba chiar intarindu-o. (sursa) Iata ca avenit acum vremea sa facem un mic bilant si desi nu e inca sfarsit de ani, avand estimarile, sa comparam Romania cu Ungaria: PIB (mld usd): Romania: 190 Ungaria: 126 PIB per capita: Romania: 6.072 Ungaria: 11.000 (aici depaseste chiar si Polonia) Crestere PIB: Romania: 3,2% Ungaria: 3,2%

Read more
1 38 39 40 41 42 49