Search Results for: prima casa

Precum unii bolnavi de Covid au plamanii facuti praf si nu-si vor reveni la potentialul normal nici pana la moarte (sau foarte greu), tot asa economia globala a ramas de la Covid cu niste sechele atat de nasoale incat este mare minune ca nu a decedat deja. Adica, cu asemenea comorbiditati … este intr-adevar o minune ca nu s-a ales (deocamdata) praful de toate lanturile de productie. In trecerea noatra prin viata in lumea de astazi, alergam dupa himere uitand de grijile de baza cu care se confruntau bunicii si parintii nostri. Apasam pe buton si ne asteptam sa se aprinda lumina fara sa realizam ca directorul tehnic al departamentului de aprovizionare a unei centrale electrice aproape a murit de inima saptamana trecuta pentru ca au intarziat piesele de backup de la generator si daca se intampla vreun accident, centrala trebuia oprita. Nu o luati de buna, dar poate fi adevarata. Bagam cardul in bancomat si ne asteptam sa curga banii, neavand idee ca cineva noaptea la BNR sta si face calcule complicate (si cam inutile oricum) sa determine cat timp va mai reusi rezerva de valuta sa tina cursul pe linia de plutire inainte sa intre la apa cum s-a intamplat in toamna lui 2008. Mergem la mall la raionul de carne si suntem indecisi ce sa luam: ceafa sau cotlet. Una e mai buna, alta e mai sanatoasa. Fara sa ne pese ca in China vine o foamete cum nu a mai fost din cauza inundatiilor si bineinteles a Covid-ului. Partidul chiar a dat o lege impotriva irosirii mancarii si a mancarii prea multe (nu radeti, normele nu conteaza atat de mult in China, se fac din mers) care ataca bloggerii si youtuberii care fac emisiuni cu retete de mancare prea fandosite. Nu stiu foarte mult, dar stiu ca este un fenomen in China legat de epatarea pe retelele sociali prin mancarea de chestii extravagante/scumpe. Multe comoditati si beneficii ale lumii de astazi le luam de-a gata fara sa ne gandim la efortul depus in spatele lor si mecanismele complexe – si sensibile – care tin in picioare intreg edificiul – acvariul in care ne invartim noi si suntem morocanosi daca intampinam cel mai mic obstacol. Inainte de Covid, problema era impotenta bancilor centrale de a producte inflatia “target”. Daca ne amintim – din sutele de articole despre criza “trecuta” (pe care eu nu o consider trecuta, ci doar amanata – gunoiul bagat sub pres), bancile centrale au incercat pomparea de bani si sugerea creditelor in bugetele statelor in speranta ca o rata a inflatiei constanta peste dobanda zero ar “suge” practic din puterea de cumparare a prostimii care nu realizeaza fenomentul si ar dilua – in timp – povara creditelor. Adica, cata vreme inflatia e 2% (sa zicem) si dobanda la credite (pentru smecheri evident, nu pentru prostime) e de 0%, diferenta de 2% scade din povara creditelor. Evident ca nu s-a intamplat asa. Inflatia nu creste la comanda. Oricati bani au tiparit bancile centrale, acestia au

“Exercitiu de admiratie” este un documentar realizat de Gabriel Liiceanu in anul 1991 (conform IMDB unde informatiile sunt extrem de sumare) despre Emil Cioran, dar care contine si un interviu cu Petre Tutea. Discutiile cu cei doi sunt intretesute, urmand un dialog imaginar. Pe alocuri, Tutea se descrie pe sine si i se adreseaza lui Cioran, indirect, prin intermediul televizorului. Inainte de toate, doresc sa imi arat dezamagirea ca nu avem inca un documentar despre acest documentar. Importanta acestui documentar este extraordinara si popularitatea sa pe youtube nu poate fi descrisa. Exista nenumarate repostari cu sute de mii de vizualizari. Din ce am observat pe Youtube, Cioran este foarte cautat si exista extrem de putine inregistrari despre el, deoarece cu el nu prea au de unde – stim ca acest documentar este probabil unicul in care Cioran a acceptat sa apara in fata camerelor fie video, fie audio. Fac deci apel la dl Liiceanu sa incerce sa incropeasca fie un documentar fie o carte despre exercitiul de admiratie. A trecut ceva timp si cu siguranta sunt multe informatii foarte picante si care trebuiesc consemnate undeva. Din start, intrebarea care se pune este cum de nu s-a reusit intalnirea celor doi? Fie Tutea dus la Paris, fie Cioran adus la Bucuresti, desi, dupa cum stim, aceasta ar fi fost imposibil. Daca de Cioran stim ca era sceptic cu privire la calatorii, sunt curios in legatura cu Tutea care ar fi fost problema? Sanatatea, finantele? O alta intrebare pe care mi-o pun eu, desi am vazut documentarul probabil de peste 10 ori, care este timeline-ul interviurilor? Cui i-a fost luat primul interviu? Vedem in documentar cum Liiceanu face un ping-pong al ideilor, un fel de dialog remote intre Tutea si Cioran spunandu-i si lui Tutea ce zice Cioran si viceversa. Exista doua posibilitati: fie interviul cu Tutea a fost luat primul, fie cel cu Cioran. Nu imi este clar daca au fost mai multe etape. E posibil ca Liiceanu sa mai fi vorbit inainte sa mearga la Paris cu Tutea despre Cioran, avand astfel memoria proaspata si putand sa ii transmita lui Cioran exact ce zice Tutea. Este clar insa ca Liiceanu s-a ridicat la inaltimea situatiei si a realizat ceva extraordinar: nu doar un dialog intre cei doi, la distanta, dar a reusit sa si scormoneasca in cei doi nenumarate chestiuni fierbinti. Daca Tutea a fost extrem de deschis si am avut parte de filmari cu el si bucurestenii chiar puteau sa stea la discutie cu el in parc, despre Cioran situatia e cu totul alta. Sunt tare curios sa stiu cum de a reusit Liiceanu sa il convinga sa dea interviul, daca a mai incercat inainte, daca au mai incercat si altii, daca cumva a mai dat alte interviuri. Sunt curios, daca de exemplu Academia Romana a incercat sa il invite in Romania la vreo conferinta sau Ministerul Culturii, macar pe vremea cand Plesu era ministru, de asemenea a incercat sa il contacteze pe Cioran si sa ii ofere ceva

Ce l-a apucat pe Erdogan să transforme Hagia Sofia în moschee? Nu mai au turcii unde să se roage? S-au ocupat toate moscheile din Istambul? Evident că nu! Ca niște păgâni și turbați ce sunt, turcii doresc să scuipe pe străinătate și cred că sunt un neam mare și că au o țară puternică, poate chiar care are acum un moment oportun să reconstruiască Imperiul Otoman. Vise și calcule greșite … În fapt, turcii au coliva fiartă! Am tot scris articole despre Turcia și despre turbatul Erdogan care o duce la pieire. Ce păcat! Ce oportunități avea Turcia și unde ar fi ajuns dacă se apropia de UE! Cu deschiderea spre Asia și cu cultura economică a turcilor, cu puterea de muncă și influența în lumea arabă, o Turcie care putea să adopte rapid valorile europene, în principal democrația și statul de drept și nu aluneca în iluzii naționaliste și fanatic-religioase, putea să înlocuiască Marea-Britanie și sa dea un mic boost Uniunii, profitând evident colosal. Să ne uităm doar pe creșterea economică a României de la integrare care oricum nu prea a fructificat fondurile europene și rămâne captivă în asimilarea formelor fără fond, nefiind capabilă de flexibilitate și dorință de prosperitate. Însă Turcia, cu o populație majoritar tânără, în creștere, cu o felie mare de căpșunari care au muncit în UE și s-ar putea integra fără probleme, aducând plus valoare uniunii și beneficiind și ei totodată, cu o economie care deja a fost injectată cu bani masivi de SUA, cu un sistem bancar puternic (distrus însă recent de ginerele lui Erdogan), avea cu totul alte oportunițăți de creștere. Dar principala problemă a Turciei nu e atât blestemul să cadă în genunchi subjugată de un dictator cât e ca acest dictator să aibă viziuni și visuri mărețe de a redeveni sultan și să facă calcule greșite. Ori Erdogan a tot făcut calcule greșite … Spuneam într-un articol trecut că marile puteri din când în când au nevoie de un teritoriu proxy ca să se frece între ele, ca nu mai au loc, deh! Siria pare consumată ca zonă de război proxy pentru că Trump a tot încercat să retraga SUA de peste tot de unde s-a putut. Eu zic că urmează Turcia. Petern Zeihan susține teoria ca SUA nu mai au nevoie să fie polițaiul lumii, au tot ce le trebuie acasă, explică el foarte clar de ce gândește așa și nu mai reiau. Nu îl urmăresc decât de vreo 2 ani și țin să spun că predicțiile lui s-au cam întâmplat, mai ales cele referitoare la petrol. Însă indiferent ce se întâmplă acum la alegeri, pentru turci nu va fi ok. Fie câștigă Trump și rezolvă problema pentru evrei, făcând “pace” în Orientul Mijlociu așa cum știe el, fie câștigă Sleepy Biden și pentru a distrage atenția americanilor de la dezastrul economic intern pe care o să-l producă, democrații o să cam dea foc la toată lumea. Dincolo de teorie, în caz de nevoie, un război poate mereu să unească

Trecerea Romaniei prin Covid, poate fi deocamdata caracterizata de aceasta fraza: norocul prostului. Am avut norocul prostului, este parerea mea. Si pentru ca sunt pasionat de zicale si proverbe poate ar fi bine sa incep cu o scurta observatie. Norocul prostului este folosit in context negativ, cand ceva rau trebuia sa loveasca, dar prostul a scapat, nu din cauza meritelor sale, nu din cauza pregatirii, atentiei, vigilentei sau inteligentei ci in ciuda faptului ca este prost, a scapat de acel necaz. In opozitie, proverbul prost sa fii noroc sa ai este folosit in context pozitiv. Prostul are noroc, dar norocul nu vine intamplator ci pentru ca fara noroc prostul ar fi intr-adevar lipsit de orice beneficiu. Singurul moment de stralucire in viata sa, pentru prost, sunt acele momente de intamplare aleatoare, de conjunctura fericita in care prostul beneficiaza de noroc gratuit, fara niciun efort din partea sa. Exista insa in proverb o umbra de sugestie: doar prostia prostului l-a ajutat sa se mentina intrun context favorabil in care a dat norocul peste el. Fara prostie, probabil ar fi fost in alta parte si ar fi fost lipsit de beneficiile norocului. Spun ca Romania – ca si celelalte tari din Est – au trecut prin Covid relativ bine datorita unor factori inca necunoscuti (despre care eu am o teorie), nu din cauza vreunei pregatiri sau vreunor masuri sau din cauza vreunui sistem medical performant, sau din cauza unei populatii inteligente care s-a luptat eficient cu pandemia si a pus umar la umar pentru a goni virusul. Nu. Singurul motiv pentru care in Romania (si celelalte tari din Est) nu s-a ajuns la mii de morti si la trierea batranilor, alegerea celor care sa fie acceptati la urgenta pentru ca numarul de locuri era ocupat, este inca un mare mister, este o intamplare, este pur si simplu noroc – ca sa simplificam lucrurile. Dar norocul nu se rezuma la aspectele medicale. Romania a avut noroc si economic. Dezastrul asteptat, nu s-a manifestat, Romania picand mai putin “decat ne asteptam” dupa cum se lauda ministrul finantelor Florina Cuțu ca un pudel vesel, care nu stie ca se afla intr-un autobuz care merge pe marginea prapastiei si este condus de un sofer beat. Masurile balbaite luate de guvern nu au facut decat sa prelungeasca dezastrul in viitor. Cand intr-o familie problemele financiare sunt nasoale si vine boala, faptul ca te duci la amanet si vinzi bijuteriile mosternire de la mama, vinzi verighetele si tot aurul doar ca sa mai strangi bani 2-3 luni ca sa platesti ratele la banca si intretinerea si ca sa ai de mancare o luna doua, asta nu se numeste masuri economice. Creditarea, oferirea de “garantii” guvernamentale, investitiile de stat si toate masurile socialiste luate de guvern, inclusiv controlul preturilor, nu fac decat sa arunce pisica moarta in viitor, poate in curtea PSD-ului care oricum va pompa pe pedala creditarii si mai mult, ca un vitezoman turbat care inaintea curbei in loc sa incetineasca, accelereaza desi vede ca afara ploua,

Un prim lucru care mi-a atras atentia cand au inceput protestele a fost disonanta intre piata bursiera si haos. Pe masura ce haosul crestea, preturile actiunilor bateau noi recorduri. M-am gandit atunci: pietele cresc deoarece Trump va castiga. Haosul produs de democrati va strange si mai mult randurile in jurul lui Trump. Toti albii care mai aveau indoieli legate de corectitudinea politica sau pur si simplu nu il inghteau pe Trump din motive de mandrie si aroganta (se uita la fata omului si nu la faptele lui), acum vor vota cu republicanii. Toti care votau local un democrat deoarece li se parea mai potrivit omul desi ei aveau simpatii republicane, acum vor vota cu republicanii. De aceea credeam ca este o legatura stransa intre cresterea pietelor si sansele lui Trump. Deoarece daca castiga democratii este clar ca va urma o perioada de mari probleme pentru companiile private listate sau nelistate in SUA. Pentru a-si indeplini toate pomenile electorale promise, democratii vor trebui sa mareasca impozitele, deoarece bugetul Fed-ului este deja impins la cote de alerta si e doar chestiune de timp pana cand dolarul isi va pierde din putere. Cine crede ca vorbesc aiurea, sa citeasca Bloomberg sau Indiatimes. Este la mintea cocosului ca haosul nu este bun pentru afaceri, mai ales dupa o carantina care a adus inchiderea unor afaceri, a inchis oamenii o perioada, i-a speriat pe o buna parte dintre ei si mai ales a facut sa scada consumul pe varii pedale pe care a apasat, una putin comentata ar fi obisnuinta oamenilor sa nu mai mearga la magazine si sa cumpere aiurea mai mult decat au nevoie, care probabil constituia cel putin 10% din retail. Distrugerile provocate de “protestele pentru drepturile omului” sunt masive. Maine daca s-ar termina protestele, imaginati-va ce costuri sunt pentru proprietari. Cati vor putea sa “reporneasca” macar deschizand pravalia goala, fara marfa? Nu mai zic de marile lanturi de retaileri pe orice categorie care oricum au avut probleme din cauza carantinei. Dar New York Times a scris un articol in care prezinta mai bine situatia. Ce doresc eu sa subliniez este ca haosul produce frica. Si mai ales pentru cei care muncesc si duc societatea inainte. Intr-adevar putoii care freca menta si parazitii care au timp de proteste si doresc justitie sociala stau bine la psihic dar sunt cantitate neglijabila cand vine vorba de productie, ori fara productie, societatea se va intoarce rapid in epoca de piatra. Iar cum economia include o importanta componenta psihologica care deja a fost afectata de pandemie protestele nu fac decat sa schimbe si comportamentul de cumparator al celor care produc, muncesc si imping societatea inainte. Acestia nu vor mai visa acum la vacante de lux, la masini puternice, la ultimul model de telefon ci vor pune ban la ban ca sa cumpere aur, arme, case la tara, masinarii agricole cat mai usor de folosit, sisteme electronice de supraveghere, orice are nevoie omul cand nebunii misuna pretutindeni. Marile orase vor deveni ghetouri. Comertul se va muta online