Search Results for: prima casa

Un nebun a aruncat o piatră în lac și o grămadă de înțelepți aplaudă. O parafrazare a faimosului citat care denotă inițiativa unui papa-hagi ca să ne unească cu papistașii, mai întâi prin calendar și mai apoi prin reluarea modelului ucrainean în întreaga Europă de Est care va fi teatrul de desfășurare a războiului în viitorul apropiat sau după ce ucrainienii vor fi ciopârțiți bucată cu bucată. Evident că operațiunea Unirea cu catolicii nu este la întâmplare și papa-hagi a fost ales doar ca vuvuzelă care să anunțe începerea tămbălăului. De fapt nici nu știu dacă el este prima vuvuzelă sau doar prima pe care am auzit-o eu. Cert este că interestul presei în chestiuni teologice atât de subtile este cu totul neașteptat, având în vedere vechile slogane bine-rumegate gen “Vrem spitale nu catedrale”. Dintr-o dată dorul de sărbătorire și unitate creștină i-a cuprins pe toți măcănitorii sistemului și se aplaudă unul pe altul, aruncând deja invective și acuzații de anacronism și întunecare către minoritatea “tradiționalistă” a “practicanților” ortodocși – căci nepracticanții oricum sărbătoresc Paștele în fiecare duminică cu pizza, grătare și alte bunătăți, fie că e la ortodocși, fie că e la catolici. Este evident că operațiunea este una programată și că înainte-stătătorii noștri prin reacția pe care au dat-o sunt și ei pregătiți să cânte partitura care le-a fost predată de Marele Reset care are grijă de toate popoarele de pe toate meridianele. Chestiunea cernerii care va urma și pentru ortodocșii români o tratez de o bună vreme pe acest site, cea mai recentă fiind seria articolelor despre ecumenism, denumite inițial logistica și ulterior infrastructura rezitenței ecumeniste. Din păcate, vremurile se mișcă mai repede decât scriu eu articole și evenimentele m-au cam luat pe sus. Pe scurt, am repetat că vom fi împinși spre unitatea cu catolicii așa cum în Ucraina ortodocșii au fost catalogați instant teroriști și sunt acum eliminați parohie cu parohie, luându-li-se bisericile, preoții fiind goniți sau omorâți, oile blege și fricoase fiind mințite și atrase să meargă la mezat în fața ursului, noua divizie de lucrători în mediu religios a CIA, departamentul de inginerie socială religioasă, face praf și pulbere tradiția milenară ortodoxă din Ucraina scopul fiind evident refacerea granițelor și stârnirea rușilor până la puncul în care – speră americanii – vor ceda și vor permite o Ucraină “liberă” unde să plaseze câte un Deveselu în fiecare oblast de la granița Rusiei. Acesta este războiul asimetric al americanilor și cine nu înțelege aceste mișcări din subteranul societății nu are habar pe ce lume trăiește. De altfel, războiul asimetric ne-a adus zilele astea și pachetul de leak-uri despre care dl Cristoiu a tratat suficient și a dat mură în gură argumente celor care mai au dubii despre cine a lansat aceste leak-uri și cât de relevante sunt ele. Ce doresc să subliniez este doar că – așa cum am detaliat în articolul Diluarea realității – toate știrile pe care le vedem sunt fake-uri și în spatele lor este un cu totul adevăr. De aceea

Îndreptățirea de sine este atunci când în mintea noastră ne amăgim că cineva trebuie să ne dea ceva. De cele mai multe ori, la acest mecanism, se mai adaugă și o justificare – deoarece. Cineva trebuie să ne dea ceva deoarece. Iată câteva exemple: Un taximetrist crede că i se cuvine ca ceilalți conducători auto să îi dea prioritate deoarece el muncește și stă pe stradă toată ziua în timp ce ceilalți doar ies la plimbare cu mașinile pe stradă pentru că s-au plictisit de stat în casă. Un bugetar crede că i se cuvine spor de stres deoarece el interacționează cu meltenii în timp ce patronii de exemplu care au sute de angajați e normal să aibă poate stres mult și evident fără bonusuri deoarece măcar se ocupă de afacerea lor și câștigă milioane în timp ce acel angajat bugetar are salariu mic deoarece patronii corupți nu-și plătesc datoriile la stat ci fac evaziune. O femeie crede că i se cuvine ca soțul ei să meargă la service cu mașina să o repare, deși ea e vinovată de accident, mergând neatentă fără să îi pese de consecințe – căci neatenția nu este decât fiica nepăsării. Justificarea îndreptățirii delegării bărbatului este deoarece el e bărbat. Așadar, femeia e suficient de puternică să conducă mașina, să riște la volan mergând repede, fără grijă, fără să se gândească ce va face în caz de accident, dar nu e suficient de puternică să meargă singură la service să își asume greșala. Exemplele sper să fie suficiente chiar dacă unele par trase de păr. Sunt însă nimic pe lângă ce se întâmplă în străinătate cu alte tipuri de îndreptățiri create de noile curente woke, cum ar fi îndreptățirea negrilor să fure din magazine fără să plătească deoarece strămoșii lor acum sute de ani au fost sclavi și prin urmare albii trebuie să plătească. Îndreptățirea de sine are implicații nenumărate în patologiile psihologice, cum ar fi cauzarea narcisismului, mai ales a celui vulnerabil, dar în esență este o boală a sufletului, termenii psihologici și știința psihologică în totalitate nefiind altceva decât o încercare de punere în paranteză a chestiunii sufletului și a naturii umane. Cauzele îndreptățirii de sine sunt multe și ne-ar lua mult timp să zicem totul. Una ar fi educația. Copilul de mic este învățat cu ușurica și se obișnuiește că mai totul i se cuvine. I se pare că este îndreptățit să primească 100 de lei de la părinți deoarece a luat un zece. Dacă nu primește bonusul, face scandal și este în război cu părinții. Dar nu doar copiii care nu au fost responsabilizați dezvoltă îndreptățirea de sine. Cei care au avut o copilărie grea, dacă nu asimilează un sistem de valori coerent, vor construi pe acest istoric un cadru solid al îndreptățirii de sine de care nu vor scăpa toată viața. Am cunoscut un om care la aproximativ 60 de ani, de fiecare dată când întâlnea pe cineva nou și discutau, începea să îi povestească că el a crescut la

Este șocant să văd emisiuni TV despre evenimentele actuale. De când nu mă mai uit la TV nu sunt la curent cu narativul, deși acesta nu este greu de dedus. Susținerea narativului a ajuns însă la limitele rațiunii și mă mir că există oameni care pompează acest narativ ignorând fapte simple și accesibile oricărui om care are Internet și care trăiește pe planeta noastră măcar de 2-3 ani. Reamintesc că narativul principal este opinia unică permisă la nivel mondial cu privire la un subiect. Acest narativ este creat în fabricile de producere a consensului (aceeași care a pompat în timpul plandemiei și despre care am tratat și aici) și diseminat prin lanțul de producție și distribuție de informații, știri și ideologii al Marelui Reset. Pomparea narativului și mufarea outlet-urilor informaționale la această rețea se face folosind soft power, atât cu bățul (prin legislație, amenzi, CNCD etc) cât și cu zăhărelul (vezi banii dați în plandemie televiziunilor care promovau vaccinul). Adevăratul zăhărel este însă cel oferit patronilor, dintre care mulți sunt în vârful piramidei direct interesați de promovarea narativului. Să vedem însă punctele esențiale ale întâlnirii China-Rusia și ce s-a discutat pe la noi (din slabul contact și perspectiva sumară pe care o am cu privire la presa din ro). Rusia – partener junior al Chinei Voi începe disecarea narativului principal, cum că Rusia trece cumva de partea Chinei (ca și cum până acum a fost de partea Imperiului). Nenumărate alarme și semnale cum că China va folosi resursele Rusiei, cum că China va ajuta Rusia cu tehnologie etc. Acest narativ este atât de tembel încât nici măcar nu ține cont de un prim amănunt esențial al acestei întâlniri – Panda s-a dus la Putin și nu invers! Deci China își trimite conducerea la Moscova pentru a capta Rusia în orbita ei … atât îi duce pe ei capul. Am scris câteva articole că uneori narativul pare să o ia razna, se contrazice. Fenomenul l-am denumit disonanță cognitivă și am scris un articol și despre vaccinuri și despre război (dacă nu mai multe). În cazul de față, deși o componentă a narativului cu privire la Rusia este că sancțiunile au lovit-o puternic și este doar chestiune de timp până să pice, iată că acum Rusia este ditamai producătorul de resurse, ditamai hub tehnologic care va fi folosit de China pentru dominația globală. În tentativa lor de a alerta lumea cu privire la această alianță și de a pregăti meltenii de război cu noua Axă a Răului formată din China și “partenerii juniori” dintre care Rusia e cel mai mare, fabrica de consens lansează mesaje contradictorii. În cazul de față, Rusia nu mai este slabă, deconectată de vest, în pragul falimentului, rămasă fără piețe de desfacere etc, ci este puternică, fiind acum folosită de chinezi pentru dominarea lumii. Și mai penibil este când folosirea cu ironie a acestui termen – partener junior – sau al altora meniți să diminueze imaginea Rusiei în relația cu China are loc pe plan mioritic sau chiar

Știrile cu prigoana asupra ortodocșilor din Ucraina apar doar pe site-uri neo-marxiste gen Hotnews deoarece Basilica e preocupată cu vizita ereticilor anglicani la patriarhie și cu concertele de muzică bizantină, probleme grave care au loc în țara vecină cu privire la frați de credință nu au ce să caute printre informațiile de folos sufletesc publicate de acest trust nobil la care sunt chemați să contribuie toți credincioșii BOR. Urmărirea evenimentelor care au loc în Ucraina, cu privire la prigoana împotriva ortodocșilor, este necesară deoarece patternul acestei epurări va fi replicat (cu unele adaptări, evident) și când se va forța unirea BOR cu papistașii în viitorul apropiat când ortodocșii din România vor fi considerați putiniști și orice front ideologic va fi folosit de agenții Marelui Reset în lupta lor turbată împotriva lui Dumnezeu. La intersecția dintre războiul văzut (între Marele Reset și măncători nefolositori) și nevăzut (între demoni și oameni) despre care am comentat de nenumărate ori (de ex aici), se află Biserica Ortodoxă, deocamdată din Ucraina. S-a ajuns aici după ce ultimele cioturi de viță prin care mai cugea ceva sevă au fost arse deja în vest – mă refer aici la bisercile catolice și mai ales la puținii catolici care s-au opus aggiornamentelor și nu au acceptat alte depărtări de la învățătura lui Hristos, cel puțin altele decât cele pe care le-au primit ei moștenire. M-aș referi aici la faptul că deja în Germania, Biserica Catolică a declarat că binecuvintează căsătoriile homosexualilor – prin vocea cardinalului neamți și a adunăturii lor de cardinali direct subordonată papei. Care adunătură pretinde că iubește mai mult decât papa și că ostracizarea sodomiților trebuie să înceteze deoarece asta nu este iubire creștină. În ce măsură acest cutremur în catolicism este opera papei sau acesta a fost și el luat prin surprindere nu putem specula. Cert este că Marele Reset a resetat deja catolicismul și îl va folosi din ce în ce mai intens în lupta de propagare a noilor dogme. În partea de est, acolo unde au pus piciorul deocamdată, se lucrează altfel. Lyudmila Filipovych din Ucraina, o profesoară universitară de filosofie folosită ca noul preot al nou înființatei biserici (așa zis) ortodoxe din Ucraina, a declarat că călugării de la Lavra au 3 variante – legarea de Bartolomeu (colaboraționistul CIA), legarea de noua biserică sau exilul la Moscova. Ca să le înlesneze decizia și să evite un probabil măcel (călugării nu vor ceda și alături de ei vor rămâne probabil câteva zeci de viitori martiri), noua Ana Pauker a Marelui Reset a declarat că Patriaria Ecumenică de la Constantinopol este deja cult înregistrat în Ucraina culmea chiar în districtul administrativ al Lavrei, pentru a fi legal și pentru a înlesni trădarea. Vedem deci că demonii facilitează lepădarea, punându-ne zăhărelul la îndemână. Amănuntele logistice ale aceste prigoane nu are sens să le comentăm, nu mai contează ce au găsit anchetele ministerului culturii din Ucraina atât de grav la Lavră încât să ordone poliției evacuarea acesteia până la data de 29 Martie. Cei care

Personal cred că vom fi aruncați în război indiferent de cum evoluează situația: Motivele pentru care cred că vom fi aruncați sunt necesitatea SUA de a escalada războiul cu Rusia pentru a slăbi și mai mult Rusia. Practic dacă nu exista această necesitate, SUA nu pornea acest război prin militarizearea ucrainienilor și trimiterea de arme, prin colaborarea militară și băgarea sulei în coasta rușilor care oricum au așteptat prea mult și trebuiau să declanșeze un răzbel din momentul în care SUA a extins NATO. Din păcate pentru ruși, vremurile în care mai puteau face ceva au trecut de mult și adaptarea la noua realitate va lua peste o generație (dacă nu cumva ghearele demonului roșu va reuși să declanșeze războiul nuclear, ceea ce nu a reușit în perioada sovietică). Dar după mine, timpul de pace care li s-a dat rușilor și ucrainienilor și în general tuturor popoarelor ortodoxe a cam trecut și acum vine clipa cernerii. După ororile comuniste și întunericul prin care au trecut, aceste popoare trebuiau să aprindă puternic flacăra credinței – ceea ce nu s-a întâmplat – și să lumineze în întunericul din lume, care acum vedem că crește și se răspândește peste tot, înghițind și estul care a fost cât de cât ferit după căderea fiarei roșii. În schimb, în SUA asistăm la o renaștere a credinței spectaculoasă – bisericile de acolo nu mai fac față convertiților, preoții nu mai fac față catehizării noilor convertiți și golul existențial produs de postmodernism a lăsat teren viran, numai bun de lucrat în această perioadă a abundenței informaționale când practic Sfinții Părinți prin operele lăsate acum sute și chiar mii de ani, luminează și încep să schimbe lumea la adevăratul potențial. Mă refer aici la disponibilitatea întregii învățături ortodoxe care face ca ortodoxia să nu mai fie ceva fringe, ceva obscur și necunoscut și oricine dorește să cunoască creștinismul la rădăcini, va ajunge inevitabil la comorile ascunse care acum sunt scoase la suprafață de penetrarea tehnologiei, de accelerarea comunicațiilor, a dialogului și în general de apariția roadelor amari ale pseudo-creștinismului și tuturor fântânilor secate care erau oferite până acum ca alternativă celor care căutau adevărul. Vedem că roadele amare ale secularismului, ale catolicismului ale tuturor sectelor se revarsă cu vârf și îndesat peste cei care credeau că pot să trăiască normal, să aibă o viață frumoasă și să se împlinească în această lume, fără a-și pune chestiunea adevărului. Așadar, SUA are nevoie de escaladarea acestui război și evoluția acestuia de până acum nu a fost deloc necalculată și întâmplătoare. Menționam într-un articol anterior că la începutul războiului Rusia a făcut un pariu cu tentativa de cucerire totală a Ucrainei, pornind aiurea în toate părțile fără asigurarea logisticii, fără pașii obligatorii care trebuiau urmați ci riscând pur și simplu foarte mult, chiar după ce s-a văzut că armata nu este pregătită și că soldații ruși sunt incompetenți. Părerea mea este că acest risc nu s-a făcut fără cap, ci s-a încercat din start rezolvarea războiului rapidă, fără a cădea în

În curând se face un an de la articolul DE CE CRED CĂ RĂZBOIUL POATE FI DOAR NUCLEAR în care prevesteam pașii către un război nuclear, anume trecerea prin toate etapele escaladării. Redau finalul articolului și vă reamintesc că războiul încă nu începuse ci erau zilele în care Zelinsky cerea presei să nu mai sperie investitorii potențiali ai Ucrainei deoarece nu va fi niciun război. Orice război începe cu mobilizarea de trupe. Avem deja mobilizare și aceasta continuă. Avem mișcări variate care sunt echivalente formării alianțelor premergătoare războiului. Aici aș nota deja că Ungaria va fi de partea Rusiei, dar poate discutăm altă dată. Orice scenariu pare imposibil de elaborat, semn că e confuzie, semn că văzduhul e “plin de duhuri”. Avem speranța că fiind multă confuzie, e suficientă o rază de lumină care să risipească norii războiului. O negociere directă Ucraina-Rusia cu rezolvarea Donbassului și renunțarea la extindere, poate fi o soluție. De altfel, să zicem că cedarea Donbas Rusiei și finlandizarea Ucrainei ar fi un scenariu pozitiv, cel mai previzibil. Iată încă un topic de discuție? De ce nu ar merge? Evident Ucraina ar fi umilită, dar Ucraina oricum este o construcție relativ artificială și în cele din urmă e important pentru ucrainieni ca să nu se lupte cu rușii, deoarece vedem că americanii deja îi părăsesc și nemții le trimit caschete. Dar au dreptul lor să lupte și sunt sute de mii de oameni dispuși să moară pentru țară. De asta se teme Putin cel mai mult, deoarece spre deosebire de Crimeea, restul ucrainienilor vor lupta. Și Donbass pote fi considerat un eșec pentru ruși – o invazie eșuată. Despre care nimeni nu o consideră așa, dar de facto, Donbass-ul reprezintă eșecul rușilor de a ocupa Ucraina. Prin urmare, dacă convențional nu au reușit, ce le-a rămas? Dar o nucleară în Kiev ar distruge de tot legătura “frățească” între ruși și ucrainieni și l-ar termina politic pe Putin, fiind oribil chiar și pentru ruși. Evident, la nucleară se va ajunge abia când toate celelalte vor eșua și ratingul va fi ultima grijă a controlorilor butoanelor, atât din nord cât și din vest. SURSA: chiazna.ro Prevedeam așadar imposibilitatea rușilor de a avansa, faptul că Ungaria va fi de partea Rusiei, faptul că nemții vor fi reticenți în a ajuta Ucraina (azi se discută despre Leoparduri, pe atunci erau caschetele …). De asemenea prevedeam că ucrainienii vor lupta și vor fi sute de mii de morți. Poate încă nu sunt sute de mii … După cum spuneam, faptul că rușii nu au putut ocupa Donbas-ul în 2014, chiar prin proxy, era clar un eșec. În finalul concluziei spuneam că incompetența în războiul convențional a Rusiei va împinge natural spre folosirea rachetelor nucleare, dar vor trebui să se treacă prin anumite etape pentru a încerca evitarea escaladării într-un război cu SUA, ceea ce este cel mai mare risc existențial pentru Rusia. Cu ceva timp înainte de articolul din 13 Februarie 2022, am scris un articol în care explicam de ce

Continuare la acest articol În acest articol, nu voi trata aspectele esențiale ale rezistenței anti-ecumeniste, anume de ce să ne opunem, la ce să ne opunem și în ce fel să ne opunem, ci voi aborda în primul rând pozița de pe care să ne opunem: INDEPENDENȚA. Trebuie să fim cât mai liberi pentru a ne putea opune și pentru a putea rezista. Articolul actual se referă atât la opoziția față de ecumenism cât și la opoziția față de sistem, adică față de secularism și consecințele acestuia. Nu are sens să discutăm despre o luptă prea complicată, dacă nu suntem echipați pentru luptă. Armele luminii din catehetica ortodoxă ar trebui să fie suficiente. Vom aborda însă aspecte mai concrete, cu unele exemplificări. DATORIA este principala legătură care ne afectează independența. Singurul către care suntem cu adevărat datori este Dumnezeu. Avem unele datorii binecuvântate și față de anumiți oameni, cum ar fi față de părinți. Cazania ne învață de asemenea că suntem datori față de cei care ne fac binele. Dar cele mai păguboase și problematice datorii sunt acelea pe care ni le facem singuri cu mâna noastră din prostie și din lipsă de trezvie. Evident că obișnuința și mai ales cultura în care ne învârtim are un rol important, dar pentru cei care aspiră la salvarea sufletului ar trebui să fie clar că turma este mică și ușa este strâmtă. Datoria financiară este mecanismul prezent prin care omul contemporan este controlat și ținut rob de sistem, chiar fără ca acesta să realizeze statutul său de rob și consecințele care se nasc din acest statut. Personal apreciez că robia contemporană este chiar mai puternică și mai malefică decât ceea ce înțelegem robie în istoria omenirii. Nu sunt primul care atrage atenția că raportul dintre veniturile săracilor și ale bogaților în lumea de astăzi sunt la niveluri astronomice comparat cu numai 100 de ani în urmă. De asemenea, dacă ne uităm la câte ore muncește robul contemporan comparat cu agricultorii din trecut care măcar munceau doar cât era soarele pe cer, vom fi șocați. Robia financiară este pârghia principală de control, dar controlul prishologic, îndoctrinarea și formatarea ideologică în cele din urmă – căci pe noi asta ne interesează de fapt – sunt realizate prin mai multe leviere de la educația din școală, la influența mass-media, la tentațiile consumerismului și ale corporatismului etc. Ocazional, ne-am tot referit de-a lungul timpului la ele pe acest blog, de exemplu aici. Și despre robia financiară am mai tratat, mai ales în perioada post 2008. Voi face însă o mică recapitulare. Se înțelege că dacă ai ajuns la credit, ești cumva dependent de sistem. Adică, trebuie să muncești ca să poți plăti ratele. Dar ce e rău în a munci? Problema este în primul rând că orice credit înseamnă asumarea unor obligații viitoare ceea ce practic înseamnă că tu nu ești stăpân pe viitorul tău ci banca este stăpână pe averea ta iar tu trebuie să te comporți astfel încât oricând în viitor, să fii capabil