Search Results for: prima casa

Da! Voi explica de ce. Dar Green Deal-ul este doar o parte, ar fi justificată ieşirea şi fără acesta, de asemenea voi explica. Pentru melteanul care nu are idee pe ce lume trăieşte, e suficient poate să spun că actuala inflaţie e cauzată de Green Deal. Tipărirea de bani în toiul pandemiei cu scopul de a începe marşul accelerat către “emisii zero” în ditamai criză medicală cu nişte măsuri tembele luate în pripă, care s-au dovedit ulterior inutile şi foarte proaste chiar pe baza informaţiilor de atunci este Green Deal. Încercarea de a reduce masiv emisiile printr-o carantină perpetuă cu interdicţii de circulaţie, cu blocajul turismului şi al traficului internaţional, cu oprirea de fabrici în multe ţări membre, este Green Deal. Dar “măsurile” abia au început, anul de naştere al “programului” fiind 2020. Deja vedem ce mult a realizat în 3 ani de la lansare, prin prisma obiectivelor discutate la articolul anterior. În paralel cu plandemia, în această perioadă a fost aproape distrusă şi industria auto care dacă mâine se scot subvenţiile pentru maşinile “verzi” va avea un crash masiv care oricum se pare că nu poate fi evitat oricum. Voi începe deja acest articol cu punct ochit punct ţintit: nu toate măsurile pentru atingerea obiectivului de “emisiil zero” sunt luate pe faţă, discutate în Parlamentul European, publicate pe site-ul Comisiei şi asumate de liderii nealeşi. Cea mai mare parte din măsuri sunt în spatele uşilor şi există mai multe “agenţii” care împing agenda în faţă. Tot acest angrenaj are un singur motto, moştenit din filosofia de cucerire a Bisericii Catolice: “scopul scuză mijloacele”. Nu contează dacă vom fi obligaţi să folosim mijloace perverse şi medievale de controlul populaţiei, emisiile zero scuză măsurile de carantină. Nu contează dacă turismul European contează doar 0.00000001 în emisiile de CO2 la nivel mondial: paşaportul de vaccinare este un bun început şi după UE îl vom băga pe gât şi altor cetăţeni. Dar deşi în acest articol mă voi referi doar la UE, Green Deal este evident global şi agenda şi organizarea are evident amplitudine globală. Prefer însă să disec pe bucăţi fiara apocalipsei pentru că este mai simplu aşa şi deoarece pentru a ne salva obiectivul urgent al românilor este conştientizarea importanţei independenţei care ne poate salva măcar parţial de influenţa acestei kabale pe care o vedem că începe să lucreze şi ideologic chiar la nivel local. Ce este Green Deal şi de ce îi e lui Ciolacu atât de mult frică de el? Green Deal este practic o nouă Constituţie a UE sau poate mai bine zis un nou program de guvernare pe termen de peste 30 de ani. A votat poporul această constituţie sau program de guvernare? Nu! Poporul a votat un preşedinte şi un partid, care a pus la putere un guvern, care îşi trimite când şi când la Bruxelles un om doi ca să participe la deciziile Comisiei Europene, o organizaţie de conducere supra-statală, care are putere mai mare decât guvernele deşi nu este aleasă direct de cetăţeni ci

De oricâte ori auziţi la TV ştiri sau comentarii legate de “reducerea emisiilor de carbon” trebuie să înţelegi că este vorba despre tine. Nu Bill Gates cu ale sale zeci de case, zeci de maşini, yahturi şi jeturi private va fi afectat de introducerea “taxei pe carbon” ci tu, Ionel care în loc să stai cu centrala pe 22 grade ca belferul în garsonieră unde plăteşti chirie, va trebui să tai la 17 grade şi să stai în casă îmbrăcat calumea iar noaptea să pui încă o plapumă. Reducerea emisiilor este o misiune a UE. China nu participă şi nici Rusia. Ruşii plătesc sume total incredibile la energie, comparabil – raportat la puterea de cumpărare – cu costurile abonamentelor telefonice sau de internet de la noi. În orice hotel din Rusia veţi merge, chiar dacă iarna sunt temperaturi cu mult sub zero grade, caloriferele ard şi va fi nevoie chiar să deschideţi geamul pentru a nu vă sufoca de căldură deoarece la partea electronică şi de control individual a temperaturii ruşii nu stau foarte bine. Stau bine însă la petrol şi gaze şi de aceea nu se zgârcesc. Întorcându-ne la UE, misiunea este una de sinucidere. Nu deoarece oricum reducerea carbonului este o idioţenie şi nu va avea niciun impact asupra “încălzirii globale” care este un hoax. Ci deoarece distrugerea energiei înseamnă distrugerea economiei. Dar scopul urmărit de elitele UE este ca prin sărăcire să se controleze populaţia mai uşor. Scopul final? Reducerea acesteia! Nu s-a reuşit prin vaccinare, se va reuşi prin sărăcire. Aţi auzit bănuiesc la TV ce se plănuieşte. Introducerea taxei pe carbon. Pentru început, ca să fie lumea obişnuită cu ideea, se anunţă cu ani înainte. Cum a fost cu interzicerea lemnelor. Au încercat să o facă brusc, dar evident este imposibil. Prin urmare, anunţă populaţia ca să se obişnuiască cu ideea. La început lumea face gargară, boporul idiot râde ca prosul şi face caterincă, ameninţând cu vrute şi nevrute pe primarul care o să vină să îi interzică lui să facă focul în sobă. Nici nu îi trece în cap că prin banii digitali,. nu va veni primarul, ci când o să încerce să meargă să plătească lemnele cu noul buletin digital peste 2-3 ani, acesta o să fie respins aşa cum este acum respins un card care nu are bani pe el. Şi ce faci atunci, unde te duci? La bancă nu ai unde, deoarece buletinul îl vei lua de la evidenţa populaţiei. La evidenţa populaţiei dacă te duci, ei o să îţi zică că ei nu se ocupă de bani ci doar de buletine, trebuie să mergi la Banca Naţională deoarece CB din CBDC înseamna Central Bank, adică Banca Centrală. Poate nici măcar nu va fi BNR, e posibil ca să trecem direct la “euro digital” şi asociat cu buletinul digital, salariile să ne intre direct în euroi digitali care însă vom fi surprinşi de ce nu putem cumpăra lemne cu ei dar putem cumpăra panouri electrice. Controlul va fi atât de strâns

Cristoiu a făcut des referire recent la filmul “The Day After“. Filmul a fost realizat în 1983 şi nu trebuie confundat cu “The Day After Tomorrow“. Filmul abordează scenariul unui război nuclear aplecându-se mai ales asupra vieţii de zi cu zi a oamenilor, după un atac nuclear în SUA. Pentru cei care nu au citit prea mult despre cum funcţionează bombele nucleare, trebuie să spunem că acele efecte devastatoare spectaculoase pot avea loc doar pe o rază mică în jurul locului unde bomba aterizează. Să zicem de exemplu pe 1km. Am mai făcut aici pe blog simulare de atac asupra Bucureştiului. În niciun caz efectul devastator al acestor bombe nu va fi similar peste tot în lume şi nici măcare în ţările participante la război. Nu voi comenta în amănunt filmul şi toate aberaţiile sugerate. Cel puţin cu iarna nucleară nu sunt de acord, cred că omenirea nu are încă capcitatea să producă aşa ceva. Este nevoie de putere mult prea mare şi chiar toate bombele nucleare actuale nu cred că pot produce atâta praf şi fum cât să blocheze soarele. Să ne gândim totuşi că fenomenele meteo naturale au şi ele ceva putere, cumulat. Vulcani, furtuni, vânturi etc, cum de acestea nu ridică praf în atmosferă cât să facă o iarnă nucleară? Într-adevăm ştim că în istorie au fost anumite incidente, de exemplu cam pe la anul 500 au fost doi ani foarte friguroşi, dar după aceşti doi ani totul a fost ok. Ce doresc să vă atrag atenţia: orice film are un scop şi o idee şi cine plăteşte spune ce doreşte. Pe vremea aceea, foarte mult se dorea un război nuclear cu URSS pentru a termina cu opoziţia şi pentru ca Imperiul să domine întreaga lume. Exista deci un conflict între cei care doreau această supremaţie prin economie şi alţii care o doreau prin război. Ca fapt divers, un film mult mai interesant prin prisma expunerii tembelismului şi devierii mentale a categoriei de războinici doritori de sânge din Imperiu a fost Dr. Strange or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Word. Puterea centrelor de putere care doreau războiul cu URSS şi distrugerea comunismului era atât de mare încât au reuşit să îl omoare pe Kennedy care a refuzat să atace URSS după plasarea rachetelor în Cuba, ba mai mult a pus SUA pe o pistă a deescaladării prin negocierea şi colaborarea economică cu URSS-ul. Întorcându-ne la film se pune întrebarea cât de adevărat este, cât de mult se apropie de realitate şi unde nu prea se apropie. Totul prin prisma prezentului. În primul rând, ca să demonstrăm cât de mult s-a înşelat filmul şi cât de deplasat de realitate este scenariul, trebuie să spunem că istoria e cea mai clară dovată. Cum filmul a fost făcut în 1983, iată că după anii 90, tensiunile nucleare s-au evaporat şi a început o relativă dezarmare. Controalele periodice post-90 şi vizitele reciproce au dat la suprafaţă capacităţile reale ale celor două puteri. Practic în fiecare an, atât

A plouat iar pe meleaguri pelendaviene şi freamăte conspiraţioniste se aud pe la colţuri: craiovenii sunt siguri că Haarp-ul de la Deveselu e de vină. TFL-iştii care nu cred în conspiraţii probabil se gândesc la Greta şi la câtă dreptate are această tâmără care nu a studiat nimic la viaţa ei, că clima chiar se schimbă. Adevărul este că clima este bună şi rea cum a fost şi alte dăţi. Ce s-a schimbat este faptul că nimic nu s-a schimbat în percepţia oamenilor, adică se miră ca proştii de ce sunt străzile inundate, deşi străzile au fost mereu inundate şi chiar cu gropi. Ca fapt divers, Cetatea Banilor are mai multe metehne, toate legate de proasta administrare, corupţie, incompetenţă şi indolenţă. Să vă dau doar un exemplu. Giratoriul de la Ford/Dedeman/Selgros de pe strada Ford era mereu plin de apă deoarece la renovarea străzii Ford s-a ignorat total canalizarea. Constructorii experiţi care au supt atunci fondurile europene frumuşele pentru reconstrucţia acestei străzi (şi ulterior pe cele locale probabil deoarece proiectul european a avut probleme deoarece numele străzii a fost schimbat în timpul execuţiei), s-au bazat pe faptul că toată apa, când ploua, trăgea către giratoriu şi apoi se scurgea pe un teren vecin. Anul acesta, cam prin primăvară, era vorba că pe acest teren se va contrui un nou hypermarket. Între timp nu s-a mai construit hypermarket ci un showroom de pavele. Proprietarul a adus însă pământ, a ridicat nivelul şi toată apa după ploi rămânea în giratoriu până se evapora. Se înţelege că circulaţia era aproape imposibilă la cele mai mici ploi. Pentru a rezolva în final problema, toată vara, s-a lucrat la distrugerea străzii construite acum ceva ani pentru a face în final o canalizare, cum trebuie să aibă orice stradă. Operaţiunea de refacere totală a străzii a fost epopeică. Problema a fost acoperită pe larg în presa locală, angajaţii de la Ford prin sindicat chiar au vrut să facă un miting dar evident primăria nu le-a dat voie (vezi articol în Gazeta de Sud). Paradoxal, spre deosebire de SUA unde angajaţii Ford protestează pentru salarii şi condiţii de muncă, în Craiova angajaţii Ford protestează împotriva primăriei pentru că nu au cum să ajungă la muncă, ci trebuie să plece cu 2 ore înainte şi apoi când ajung acasă mai pierd 2 ore pe drum. Poate nu au fost 2 tot timpul, dar o ora cel puţin dura de la poarta fabricii până la cel mai proxim giratoriu unde nu se mai mergea bară la bară. Problemele de trafic în Craiova nu sunt însă de ieri de azi. Construcţia faimosului pavaj suprateran ca şi cel subteran (inundat periodic) s-a făcut prin lucrări îndelungate care ani de zile au produs nervi maximi craiovenilor deoarece tot centrul era blocat şi evident că presiunea din centru se pune şi pe arterele proxime, iar cum Craiova are două străzi mari şi tari care o traversează, e suficient să blochezi una ca să produci dezastru. Aşadar, dragi craioveni, nu Haarp-ul de la Deveselu

Sursa: MarineVesselTraffic.com După cum putem vedea pe orice hartă live de trafic maritim, blocada ruşilor asupra Odesei chiar funcţionează. Toate vasele ucrainienilor sunt acum în apele maritime ale României. Puţine au de muncă, majoritatea staţionează. Porturile de la Dunăre sunt ultimele care i-au rămas Ucrainei, atât pentru exportul cerealelor cât şi pentru importul armelor. Deşi dacă dăm click pe o navă din această hartă putem vedea că este fie petrolier, fie navă de cereale, noi nu putem ştii ce cară de fapt. Este logic că dacă infrastructura permite, aceste nave să care şi arme. Ruşii se gândesc la asta şi folosirea navelor pentru transportul de arme poate fi unul dintre motivele pentru care au renunţat la grain-deal. Deşi sumele vehiculate pentru ajutorarea Ucrainei sunt astronomice, în realitate eu cred că ajutorul este mult mai slab. Cu siguranţă banii ajung în conturile firmelor implicate, dar nu ştim dacă armele chiar ajung în Ucraina. România are graniţa destul de mare cu Ucraina şi cu siguranţă folosirea trenurilor ar fi o primă variantă. Faptul că România este cea mai apropiată ţară NATO de linia frontului o face din start favorită pentru livrarea armelor. Graniţa Poloniei pare însă mai securizată şi cel puţin aeroporturile sunt mai aproape de vest, deci ar fi mai fesabil ca anumite arme care vin din SUA să fie livrate prin Polonia, după ce sunt descărtate din avioane pe aeroporturile de lângă graniţa cu Ucraina. Dar deoarece nu doar SUA trimit arme ci şi Polonia, Germania şi alte ţări europene, este logic să gândim că probabil distribuţia de la noi se ocupă mai ales de armele americane, pentru a eficientiza livrarea acestora prin cât mai multe locaţii şi astfel a minimiza riscul depistării transporturilor. Se înţelege de toată lumea că canalele de distribuţie arme către Ucraina sunt foarte secrete, foarte bine gândite şi se încearcă fentarea ruşilor pentru ca livrările să nu fie compromise. Să presupunem că ruşii s-ar prinde că armele intră printr-o anumită vamă la polonezi. Tot ce trebuie să facă este să bombardeze infrastructura pentru a face acea vamă impracticabilă. Pentru a fi secrete canalele, trebuie variaţie, trebuie opţiuni multiple, trebuie colaborare maximă din partea partenerilor deoarece ruşii nu pot monitoriza chiar toată graniţa Ucrainei cu ţările NATO ca să bombardeze locurile pe unde intră armele. Dar cu siguranţă ruşii au şi ei servicii de securitate şi află unele chestii. De aceea cred că au aflat că navele care transportau grâne nu transportau doar grâne şi s-au retras şi de aceea focusul este acum pe Ismail şi alte porturi la Dunăre. Navele maritime sunt ideale deoarece au capacităţi mari. Poţi transporta mult ca volum cu un singur transport. Chiar dacă poate nu transportă tancuri din cauza riscurilor crescute, cel puţin arme şi muniţii, rachete şi altele pot fi transportate. Cantitatea de arme livrată Ucrainei, dacă ne luăm după cifrele vehiculate este imensă. Milioane de tone de tancuri, transportoare, rachete, arme, echipament etc sunt transportate prin toate canalele, atât terestru, prin camioane, tiruri şi vehicule mici cât şi

Dacă nu te-ai speriat recent cu privire la faptul că poţi ajunge şomer sau trebuie să te reprofilezi pe politică, nu ştii pe ce lume trăieşti. Sunt multe lucruri de care avem a ne teme, de la vaccinuri ucigaşe şi inflaţie galopantă la războaie nucleare sau convenţionale, criză economică, tăieri de salarii şi măriri de impozite – tot pachetul. Colac peste pupăză, ca şă cum temerile oamenilor nu ar fi fost de-ajuns, ne mai sperie şi cu Inteligenţa Artificială. Ne sperie ei, dar se sperie şi ei. Am tratat numeroase subiecte şi aspecte în articolele anterioare, reamintesc pe scurt că IA este o armă şi contează cine o are. Iluzia că este o armă democratică, la care au acces toţi este evident iluzie. Cine dacă ar avea o armă atât de puternică ar oferi-o gratuit oamenilor? Părerea mea este că ieşirea la suprafaţă a boţilor de IA este un fenomen de necesitate (IA are nevoie de interacţionat cu oamenii pentru a creşte) nu de … bunăvoinţă din partea overlorzilor planetei care s-au gândit să dea şi la melteni ditamai capacitate de procesare a informaţiilor, nemai-întâlnită până acum. Nemai-întâlnită a fost pentru noi, plebeii, căci vă asigur că unelte mult mai avansate sunt disponibile şi dacă am ştii toate câte sunt, am avea riscul să înnebunim atât de frică cât şi de umire, aşa cum ar fi probabil uimit un medieval în faţa unui elicopter care planează deasupra lui, deşi probabil dragoni au mai văzut şi medievalii … Cel mai important fenomen pe care doresc să îl tratez este legat de frica cu privire la această unealtă. Sunt multe aspecte, le voi lua pe rând sper să nu uit nici unul. Frica de rămânere în urmă Am observat şi la mine aceast sentiment. Există o evoluţie atât de rapidă, în sensul că sunt unelte care apar mereu şi mă simt neputincios în a asimila şi a folosi măcar parţial aceste unelte. Este clar cred deja pentru toţi că uneltele IA evoluează ameţitor. Boţii în general, deşi este un termen extrem de simplificator, în realitate există un ecosistem de aplicaţii care pot fi folosite de oricine şi de asemenea există nenumărate unelte specializate care pot fi folosite mai ales de programatori. Ca o soluţie pe care am găsit-o eu pentru a trata această temere este gândul că aşa cum şi mie îmi este greu, la toţi le este greu, prin urmare nu rămân în urmă deoarece toţi rămânem în urmă. Prin urmare, chiar dacă inteligenţa artificială avansează şi noi şi noi unelte apar şi mulţi le folosesc şi progresează, faptul că eu mă mişc mai încet nu trebuie să mă îngrijoreze deoarece este firesc şi este specific tuturor. Din contră, trebuie cumva să mă bucur deoarece chiar dacă mă mişc mai încet, uneltele pe care le voi folosi în viitor vor fi şi mai puternice. Un alt gând este că rămânerea în urmă nu este de fapt rămânere în urmă. Mereu au existat unelte avansate pe care unii au ştiut să le