Search Results for: ungaria

Preşedinta Ungariei a făcut nişte declaraţii iredentiste recent. Asta ne-a reamintit că poate ne aflăm în faţa unui nou război mondial şi poate şi în alţii – ca şi în mine – se naşte ideea ca data viitoare când vom ajunge la Budapesta, ar fi bine să nu mai plecăm, pentru a rezolva chestiunea maghiară odată pentru totdeauna. Evident acestea sunt idei la fel de extreme ca şi declaraţiile doamnei preşedinte, dar cu Ucraina la nord în război cu Rusia, cu Ungaria făcând ameninţări pe faţă chiar prin cei mai mari lideri din stat, cu Serbia fierbând în pregătirea războiului din Serbia, nu ar fi total deplasat să spunem că prea mult nu mai avem nici noi şi vom începe să fugim de bombe şi să căutam arme şi conserve. Deseori am încercat să fac diferenţierea între riscul unui război nuclear mondial şi riscul unui război local cu argumente pro şi contra. De departe, un război mondial pare ceva groaznic şi înfricoşător, care chiar ar putea să ducă la exterminarea vieţii pe pâmânt prin perspectiva folosirii armelor nucleare şi a altor arme poate chiar mai puternice. Ca o mică paranteză, toate analizele legate de riscurile existenţiale ale umanităţii în urma folosirii armelor nucleare fac referinţă la bombele folosite la Hiroshima sau Nagasaki şi cum cele testate ulterior sunt de 10 sau de 100 de ori mai puternice. Dar aceste bombe au fost inventate şi folosite în război acum peste 70 de ani. Imaginaţi-vă diferenţa între avioanele folosite atunci şi cele folosite acum. Foarte probabil la fel stăm şi la nucleare. Aşadar deseori am insistat să atrag atenţia că un război local în care să fim implicaţi este de departe mult mai probabil decât un război mondial, prin urmare, dacă războiul mondial are riscul mic deoarece ne gândim că Dumnezeu nu vrea încă să termine omenirea, războiul local bate la uşă. Deci dacă un război mondial pare să însemne cu adevărat sfârşitul omenirii, din cauza nuclearelor şi dacă acesta va avea loc abia când va veni Apocalipsa, pare normal să ne arătăm mai puţini îngrijoraţi decât un război mondial care să termine oricum istoria omenirii comparativ cu un război local care ne poate termina pe noi. Ca fapt divers, dacă privim statistic războaiele recente şi segmentăm pe categoria religie, un mare procent al ortodocşilor au cam avut parte de războaie în ultimul timp, sau după Al 2-lea Război Mondial. Grecii au avut război civil până în 1949, ciprioţii au avut invazia turcilor în 1974, sârbii au avut războiul din fosta Iugoslavie, iar fostele republici şi satelite ale URSS se luptă cu ursul … Este discutabil oricum în ce măsură comunismul a fost mai rău decât un război – evident după părerea mea. Războiul ucide trupul, dar comunismul a atacat sufeltul. Dar războiul după părerea mea este o realitate continuă. Dacă nu este război cu arme, este război spiritual, asupra sufletului, cum a fost comunismul şi renaşterea lui actuală. Dar chiar şi capitalismul liberal din “lumea democratică”, aparent neinteresat de spiritualitate, chiar

Am scris deja despre oportunitățile și riscurile Rusiei – o analiză pe evenimentele recente și status quo-ul actual. A venit timpul României. Principala problemă a României este riscul existențial. Mai concret, riscul ca marile puteri care ne înconjoară să ne folosească ca marfă de schimb atunci când se termină repoziționarea pieselor de șah. Așa ceva nu ar fi nou în istorie. Feelingul meu este că așa cum am mai fost vânduți rușilor, acum vom fi vânduți ori rușilor ori ucrainienilor. Dar poate fi prea drastic și prea deplasat să începem cu acest risc? Cu siguranță mentalul colectiv nu prea concepe așa ceva, din contră, se complace cu ideea că niciodată nu i-am avut pe americani atât de aproape de noi și atât de mult sub umbrela lor. Realitatea este că geopolitica este plină de surprize și putem contracara foarte ușor astfel de aberații prin simpla amitire a faptului că în 2011 erau în Afganistan peste 100.000 de soldați americani. Pe de altă parte, chiar dacă intrăm în jocul de imaginație trâmbițat de vuvuzelele euro-atlantice, cum că Ucraina va învinge și că SUA va sprijini puternic și că valorile europene vor fi apărate … paradoxal, pentru noi viitorul nu va fi unul tocmai strălucit, ci va fi unul în care Ucraina va suge toată atenția, toate investițiile, tot focusul și noi vom fi o mică Bulgarie. Adică Ucraina va fi un fel de lider regional, o țară erou în care după nimicirea Rusiei și judecarea lui Putin, pentru ca așa ceva să nu se mai întâmple, pe modelul Germaniei și al Japoniei, americanii vor investi masiv și România va deveni și mai irelevantă. Deja liderii Black Rock – companie care deține o mare felie din toată averea de pe glob – dau târcoale Ucrainei. Un motto produs de Gerald Celente este current events form future trends. Deci dacă deja se plimbă toți miliardarii pe la Kiev ca să ia pulsul, vă imaginați ce va fi “după”. Întorcându-ne însă la dușul rece al realității, pacea este deocamdată departe și eu aș lega mai degrabă vizita Black Rock de consolidarea lanțului de distribuire a armelor produse de companiile americane către Ucraina. Iar Ucraina are nevoie de ceva zgomot ca să convingă “lumea liberă” că miliardele băgate nu se duc pe apa Niprului. Vă reamitesc că banii nu curg dacă Ucraina/ Zelinsky nu apar la știri că Rusia e pe cale să piardă. De aceea o ofensivă puternică, de impact sau lovituri punctuale cu relevanță mediatică gen lovirea navei amiral, lovirea podului sau atacul asupra Kremlinului sunt extrem de importante din punctul de vedere al convingerii cartofilor de canapea că Rusia pierde și prin urmare SUA trebuie să bage în continuare bani în Ucraina. Și cum situația e nasoală și ucrainienii au ajuns să oprească mașinile de pe stradă în Odesa ca să recruteze carne de tun deoarece nimeni nu mai vrea să lupte în Ucraina, Zelensky este între ciocanul americanilor care vor să vadă spectacol și nicovala rușilor care avansează încet dar sigur

Că foametea va veni în 2023 spun mulți. Problema nu ar fi atât criza din Ucraina, cât planul Marelui Reset de înfomentare a populației prin închiderea de ferme (despre care am auzit în Olanda și care se vor generaliza). Metodele înșelătoare prin care se înfometează lumea sunt toate atacurile asupra producției agricole și alimentare sub umbrela “luptei climatice”. O știre puțin comentată pe la noi este achiziția de către România a avioanelor americane F-35. Nimeni nu a zis prețul și nici nu a explicat că avioanele acestea de nouă generație nu sunt deloc ceea ce are nevoie România. Nu doar că există alternative mult mai ieftine cum ar fi Eurofighetrul produs în diverse țări europene și Gripen-ul suedez. Dar F-35 în sine este dezvoltat și folosit ca o componentă a unui sistem integrat de apărare, adică performanțele individuale sunt cu mult sub ale altor avioane din generația anterioară, dar avionul nu a fost construit pentru un rol anume, ca să exceleze la ceva ci scopul său a fost să poată fi folosit sincron cu diverse alte tipuri de arme, cum ar fi lansatoare de rachete smart, sateliți, tancuri etc cu care să comunice live, să schimbe informații și să poată astfel îndeplini un rol așa cum o rotiți face parte dintr-un mecanism și singură nu prea poți face nimic cu ea, dar fără ea mecanismul nu funcționează deloc. Pe lângă rolul multi-rol și necesitatea integrării cu numeroase alte arme care și acelea trebuie să fie de nouă generație Ce doresc eu să explic este că achiziția acestor avioane este total nerecomandată pentru armata română, singurul rost fiind faptul că decidenții achizițiilor acestor avioane au o pasiune motivată de cine-știe-ce ascunzișuri față de producătorii americani în detrimentul de exemplu al  JAS-39 Gripen care are unele avantaje care de departe l-ar fi făcut alegerea principală pentru noi, cel puțin prin prisma prețului dacă nu prin prisma rangeului (3200km față de 2200km cât are F-35) măcar prin prisma vitezei. Dar dacă nici prețul și nici avantajele nu v-au convins, e suficient să vă reamintesc că F-35 a avut și are încă nenumărate probleme de fabricație, iată ce zice Bing Chat despre asta: The F-35 program has faced several challenges and criticisms. Some of the problems reported include engine wear, cockpit delamination, power module issues, gun cracking and inaccuracy, wing assembly problems, structural fatigue, reduced combat radius, and longer takeoff run¹. The F-35 also faces spare parts shortages, software bugs, low readiness, high cost, and delayed testing¹. The Pentagon and the manufacturer are trying to address these deficiencies, but some of them affect hundreds of jets already built and in service³. Source: Conversation with Bing, 4/18/2023(1) The US Air Force Quietly Admits the F-35 Is a Failure. https://www.extremetech.com/extreme/320295-the-us-air-force-quietly-admits-the-f-35-is-a-failure.(2) The number of major F-35 flaws is shrinking, but the Pentagon is …. https://www.defensenews.com/smr/hidden-troubles-f35/2021/07/16/the-number-of-major-f-35-flaws-is-shrinking-but-the-pentagon-is-keeping-details-of-the-problems-under-wraps/.(3) The Hidden Troubles of the F-35 | Defense News. https://www.defensenews.com/smr/hidden-troubles-f35/.(4) The US Air Force Quietly Admits the F-35 Is a Failure. https://www.extremetech.com/defense/320295-the-us-air-force-quietly-admits-the-f-35-is-a-failure.(5) The F-35 Is Still Full of Must-Fix Flaws – Popular

În esență marea dilemă cu privire la extinderea războiului este până unde se va duce Rusia după ce termină cu ucrainienii? Avem câteva scenarii. Război de uzură Cel mai fericit scenariu – pompat uneori și la TV – ar fi că Rusia nu dorește decât provinciile pe care le-a asimilat și apoi va sta pe loc, urmând doar un război de uzură pentru a convinge ucrainienii să accepte status-quo-ul și să semneze o pace. Acest scenariu se potrivește narativului că Rusia are armata decimată, că este slabă și că singurul motiv pentru care ucrainienii nu îi alungă pe ruși este că nu au arme moderne de la vestici, ideal cât mai moderne și cât mai multe. Iată un exemplu de știre în cadrul acestui narativ: Ukrainian troops holding Bakhmut line demand weapons as world powers meet. Tot asociat acestui scenariu este că Rusia mai poate avansa puțin, cât să îi convingă pe ucrainieni, adică nu rămâne la provinciile asimilate ci trece de ele, până unde însă nu știm. O Ucraină mică Un alt scenariu este că Rusia va tăia efectiv accesul Ucrainei la Marea Neagră, ocupând Odessa (cum a încercat la începutul războiului). Deci Rusia va merge până la Transnistria, Ucraina nu va mai avea acces să exporte grâne sau le va plăti taxe rușilor, Ucraina va rămâne un mic stat, de formă, un fel de Elveție, doar cu Kiev-ul și partea de est, dinspre Polonia. Ocuparea Moldovei Mai ales în România se pompează pe ocuparea Moldovei, ca și cum până acum rușii nu o puteau face. La începerea războiului rușii au avansat rapid spre sud și toată lumea se aștepta să ocupe toată Ucraina. În acel moment, dacă se dorea ocuparea Moldovei, nu văd de ce trupele staționate în Transnistria nu ar fi încercat nimic în Moldova, așa cum se prezintă la noi că există tulburări și tentative … Bănuiala mea este că ce se întâmplă acum în Moldova este specific corupției tradiționale, mâncăreală între mafioți. Cei tari se luptă între ei și dau vina pe ruși sau fac apel la NATO și UE ca să justifice arestarea și oprimarea opozanților. Este evident că Moldova nu poate fi o democrație și serviciile de securitate nu pot fi patrioate și sistemul de justiție nu poate fi unul prea echidistant. Mafia conduce la Chișinău ca și la Tiraspol. Cine e la putere, se folosește de evenimente pentru a-și putea menține scaunul. Dacă vor trece de ucrainieni, nu putem spune nimic legat de Moldova decât că dacă tot intră și o ocupă, nu văd de ce s-ar opri la granița cu România … O tristă posibilitate ar fi ca rușii să ocupe Moldova pur și simplu pentru a da o lecție vestului și pentru a avea ce să negocieze într-o eventuală pace – ne lăsați Ucraina, inclusiv Odesa și noi vă lăsăm Moldova. Dar cred că ucrainienii doresc mai repede fie ca românii să intre în Moldova (deoarece rușii înceacă lovitură de stat) fie ca Moldova să își facă armată ca să

Tot zgomotul cu privire la cine va candida de la ce partid în colonia România este inutil. Dileme ar putea fi dacă am avea democrație dar de când cu plandemia și resetul, alegerile nu sunt lăsate la întâmplare, opoziția având doar rol de decor ca să prostească masele. La cea mai mică tentativă de pierdere a puterii de către partidul unic controlat de Reset, se intervine prin subteran și se rezolvă problema prin coaliție sau proteste. Așa cum Geoană a fost pompat la noi ca canditat aproape sigur al sistemului, dar Dumnezeu i-a cam tăiat macaroana cu mici “semne” ca să se pocăiască înainte de judecată, la fel în Cehia a fost ales președinte un fost general – Pavel. Fostul președinte Milos Zenan cam ținea cu țara și le punea bețe în roate resetiștilor, prin urmare l-au mătrășit rapid. Au pus și un miliardar să pozeze ca canditat al opoziției și simularea alegerilor democratice a fost perfectă – diferența a fost de 5%. După greșelile din trecut Resetul nu va mai permite alunecări ca în Polonia și Ungaria deoarece se pregătește de război, SUA având în plan să mărească la 100.000 numărul total de soldați care să fie mobilizați în proximitatea liniei de front pentru a se pregăti de război.

Am explicat în articolele legate de “fabrica de producere a consensului” că de multe ori narativul este întors cu 180 de grade din motive care ni se par nouă aberante dar care au un scop bine deficit. Această manevră este greu de depistat de omul de rând care nu a lucrat cu modele de inteligență artificială unde calea de rezolvare a problemelor este cu totul gândită altfel de algoritmii IA decât de om. Folosind instrumente avansate de modelare a reacțiilor sociale și a narativului la nivel global, inginerii sociali ai sistemului, fac uneori astfel de giumbușlucuri – susțin o campanie NU CORUPȚIEI ca în cele din urmă să ajungem la CORUPȚIE GENERALIZATĂ. Așa cum am avut mitingurile anti-Dragnea și anti-PSD promovate și susținute de sistem, vedem că în cele din urmă s-a ajuns la partidul unic, mult mai păgubos decât probabil o dictatură a lui Dragnea similară lui Organ din Ungaria. Pentru a avea însă asemenea curaj și viziune încât să susții o cauză aparent malefică pentru a te feri de una și mai malefică, îți trebuie însă cohones adevărați dar mai ales probabil o experiență de viață în care sistemul te-a călcat în picioare de suficient de multe ori încât să îți dai seama de bunele lui intenții. Dar dacă exemplul cu inteligența artificială este greu de înțeles, o paralelă cât-de-cât apropiată de ceea ce trăim ar fi sacrificiul din meciul de șah. Uneori un jucător sacrifică o piesă (folosind-o ca momeală, simulând slăbiciunea) deoarece are un plan prin care să fructifice noua poziționare și să dea lovitura fatală. Rareori se fac sacrificii la începutul jocului, de cele mai multe ori, sacrificiul vine cu 2-3 mutări înainte de final. Vedem astăzi că sistemul se sacrifică și simulează că a pierdut războiul pe frontul vaccinării. Vă rog dacă aveți timp să citiți seria de articole despre disonanța cognitivă din vremea plandemiei deaorece asistăm la o continuare a fenomenului care se încadrează perfect în cele spuse acolo. Iată un citat:  Narativul stăpânește deja lumea. El este lansat din temebrele fabricilor de produs narativ, de unde este imposibil de arătat cu degetul cine este strungarul, cine este meșterul, cine este paznicul fabricii sau cine este vânzătorul narativului. Și mai imposibil este de luptat împotriva narativului cu argumente logice. Există o opoziție la discurs oficial, dar această opoziție ne dă doar impresia că asistăm la o piesă de teatru, la care nu putem interveni cu nimic, deoarece scenariul se desfășoară pas cu pas. Protestele, starea de tensiune și opoziția popoarelor, nu au niciun efect în a frâna acest nevăzut și nenumit nou stăpân care vine dintr-un loc neclar, pe care nu îl putem clar defini și conduce întrun mod perfid prin niște păpuși care joacă după cum el cântă și sunt posedate de scenariul pe care îl putem totuși întrezări, deși – ca orice piesă de teatru – ne poate surprinde cu unele evoluții neașteptate, dar ca orice dramă, nu avem speranțe că se va termina bine. 10 August 2021 – Noul Reset