Exista cateva amanunte interesante legate de distributia provinciilor care au votat „leave” vs „remain”.

In Romania, in mod gresit, consideram inclinarea inspre „leave” sau „remain” prin prisma afilierii nationaliste sau a xenofobiei si rejectarii strainilor. E firesc ca fiecare gramada de oameni sa vada lumea prin prisma propriilor suceli. Mintea stramba, toate le stramba.

Prin urmare, daca capetele vorbitoare (de ex de la Digi24 sau Hotnews) au fost  spalate pe creier ca nationalismul e ceva rau, o sa sustina opinia ca britanicii au iesti deoarece exista „un trend nationalist” in Marea Britanie si in intreaga Europa, din cauza problemelor economice cauzate de criza economica. Oricum in afara „nationalismului”, expertii de „externe” nu stiu sa incropeasca alte teorii.

Mai exista si o mica minoritate de capete vorbitoare care au adus in discutie si xenofobia, ca si cum britanicii nu ar fi multumiti ca vin altii sa le faca treburile josnice si mizerabile la jumatate de pret. Adica, ca si cum de exemplu, noua romanilor nu ne plac hainele chinezesti pentru ca marfa chinezeasca scoate de pe piata confectiile romanesti. De aceea, o sa votam pentru blocarea comertului cu China, desi platim hainele chinezesti la mai mult decat jumatate cat ne-ar costa sa le cumparam facute in Romania.

Banul vorbeste in lumea de astazi si eu as propune sa dezlegam mai degraba distributia votului prin prisma beneficiilor sau a riscurilor de a pierde aceste beneficii in urma ramanerii sau iesiri din UE.

Asadar, principalele provincii care au votat pentru a ramane in UE au fost fie provinciile mici, de la periferie (Scotia, Tara Galilor, Irlanda de Nord), fie marile orase (asa zise zone metropolitane).

Cu privire la provinciile slab-dezvoltate (defavorizate) acestea primesc bani de la UE, mult mai multi decat aduc. Altfel spus, sunt subventionate de la UE prin fonduri structurale, fonduri UE, etc. Se intelege de ce, locuitorilor acestor zone, nu le va pica bine taierea fondurilor de la UE, desi se intelege ca Marea Britanie pur si simplu prin eliminarea contributiei la EU, va putea distribui acesti bani in zonele defavorizate. Insa Imperiul a reusit atat de bine sa spele creierii oamenilor incat nu doar sa nu mai existe speranta unei gandiri independente si mandria unui om, a unui oras sau a unei provincii de a fi autosustenabila si de a nu te baza pe cersit la altii. Nu, asta nu mai conteaza. Dar nu doar ca nu mai conteaza mandria si aspiratia de a avea o economie prospera la nivel local care sa nu suga in permanenta de la Imperiu, dar atat de mult au fost spalacit pe creier oamenii incat nici nu realizeaza ca numai prin redistribuirea contributiilor actuale la UE, probabil lor le-ar reveni mai multi bani decat vin acum de la UE.

Pe langa provinciile periferice, zonele metropolitane se bucura din plin de fluxul de joburi din UE si de consumul si economia adusa de acesti imigranti. In ciuda cvasi-consensului de la noi ca britanicii care u votat pentru Brexit sunt xenofobi, adevarul este ca britanicii au fost tot timpul obisnuiti cu sclavi si slujitori adusi din coloni. Desi niciodata nu ii vor privi pe straini de la egal la egal, britanicii nu sunt totusi xenofobi, ci dupa cum vedem din cum au votat, in zonele metropolitane au votat masiv pentru „remain” deoarece le e teama ca toti strainii vor fi goniti si nu vor mai putea gasi instalatori ieftini, doctori si care nu misca in front si asistente care sa ii stearga la fund si sa aiba grija de ei pe 2 lei importati din Romania, agricultori etc.

In plus, criza desi nu a trecut, zonele unde bancherii traiesc si cheltuiesc sunt prospere. In Londra, trickle-down-ul chiar functioneaza si poate cel mai clar indicator ar fi preturile la imobiliare. Sunt bancheri, au bani (chiar daca tipariti pe spinarea tuturor), insa acolo unde sunt, ei cheltuiesc de se sparg si traiesc de pe urma lor si informaticienii, si translatorii, si cateringul, si barurile, si magazinele etc. Tot britanicul a fost speriat in campania asta ca daca voteaza exit, bancile o sa fuga. Finantele sunt o felie importanta din PIB-ul Marii Britanii si acesta este un adevar si principala problema a ruperii Marii Britanii, in ce masura va reusi sa se mentina ca pol financiar al lumii sau o sa intre in decadere. Nu trebuie sa fi prea inteligent ca sa realizezi ca si tu vei avea de suferit ca „auxiliar” pentru nevoile bancherilor, de unde se justifica de ce in zonele metropolitane majoritatea a votat „remain”.

Ce sa intelegem noi?

Principalii sustinatori ai Imperiului ar fi deci provinciile care tanjesc la subventii. In aceasta clasa se numara si Romania, stiut fiind ca la noi UE are cel mai mare procent de acceptabilitate dintre toate tarile membre. Foarte probabil insa, moldovenii ne depasesc, dar ei nu sunt (inca) membri. Ca o mica paranteza, daca noi romanii am venit cam tarziu la petercere, probabil moldovenii o sa vina dupa ce petrecerea s-a spart deja si o sa faca curatenie.

Zonele dezvoltate, tarile cu economie puternica care simt ca UE le tine in urma, oamenii de afaceri, muncitorii seriosi si care isi vad rodul muncii lor exportat in intreaga lume, nu au jena sa ceara iesirea din UE si este evident ca Marea Britanie poate produce un trend si poate da nu exemplu, poate fi deschizatoare de drumuri.

Exista insa o complicatie: pentru UE, succesul ruperii Marii Britanii ar fi un risc existential. De unde putem intelege de ce vor pune bete in roate si le vor da la ghioale britanicilor. Va fi un divort mizerabil in care noi si noi gesturi socante si atitudini rautacioase, pline de ura si razbunare vor iesi la iveala din partea „clasei conducatoare”, birocratii, comisiile, comitetele, parlamentul si tot ce tine de administratia imperiala. Primul semn va fi incurajarea Scotiei sa se rupa si facilitarea „integrarii” acesteia si poate a altor provincii. Cred insa ca trendul nu poate fi oprit si UE va suferi lovitura dupa lovitura. Avem deci a ne astepta la puternice socuri economice, crize financiare si politice nemaintalnite. Asta, daca scapam de razboiul cu Rusia …