Multe vorbe zboara zilele astea despre criza, in toata lumea, dar mai ales pe la noi. Pentru ca in sfarsit lucrurile sunt foarte nashpa si pe la noi si lanturile sunt din ce in ce mai stranse, criza este subiectul media #1, care starneste cele mai multe si variate discutii.

Am urmarit asta-seara o emisiune la Money Channel in care invitat era un redactor de la Foreign Policy si care intrebat fiind despre cum stau lucrurile cu Europa, a sustinut ca problema este faptul ca nu exista o guvernare comuna, adica ca avem o politica comuna, avem anumite legi si reglementari europene, avem norme, avem o banca, avem o moneda (noi inca nu) dar inca statele mai au guverne proprii care stabilesc politici individuale.

Multa vreme m-am intrebat de ce Grecia a fost prima atacata si a fost aleasa sa fie oaia neagra, blamata, aratata cu degetul etc. Raspunsul cel mai folosit, varianta „oficiala” cum ar veni este ca Grecia a cheltuit mai mult decat si-a permis si in plus a facut si anumite inginerii financiare prin care a ascuns deficitul real. Sunt false ambele idei, Grecia nu a cheltuit deloc cel mai mult, a cheltuit intr-adevar prea mult, dar si alte state au facut-o, iar datoria Greciei este nimic pe langa datoria Spaniei, Italiei sau a Marii Britanii. Se spune ca daca ar fi atacata Spania, Europa nu ar putea-o salva, datoriile sunt peste puterile „greilor” Europei la un loc.

Dar de fapt, ce inseamna salvare si care este de fapt problema. Se tot invarte problematica crizei pe toate fatetele, dar putini sustin ideea ca ar fi normal si de bun simt ca statele care au datorii prea mari si nu mai pot sa le plateasca, sa declare faliment statal, ceea ce s-a mai intamplat in istorie. Intr-adevar, pentru o perioada, nimeni nu ar mai avea curajul sa imprumute statul respectiv, si sectorul bugetar ar fi taiat drastic pentru ca atunci singurele surse de venit ar fi taxele si impozitele. Dar numai asa bancile ar invata sa mai si fie atente la oferirea creditelor, ceea ce e firesc, nu?

Falimentul statal pentru o tara europeana ar fi intr-adevar o rusine dar si o mare problema: lumea nu ar mai avea incredere in Europa. „Ideea europeana” ar pica. Chiar daca economic ar fi evident mai in spirit capitalist ca statele sa falimenteze, deoarece astfel bancile vor avea grija data viitoare cui si cum vor oferi credite si nu vor mai sari sa ofere bani pentru proiecte care nu product, din punct de vedere politic, o astfel de varianta este imposibila. Chiar si pentru simplul motiv ca daca ar alege varianta falimentului, clasa politica s-ar sinucide, ar recunoaste singura falimentul sistemului actual si ar lasa de inteles ca trebuie schimbate lucrurile din radacina. Este evident o relatie atat de stransa intre falimentul economic si falimentul politic, incat politicienii prefera sa arunce pisica moarta urmasilor lor si asa s-a intamplat si pana acum: politicienii au facut credite cat au putut, nu i-a preocupat niciodata fiabilitatea economica, pana cand marii investitori s-au gandit sa le taie conducta la bani si sa ii lase putin in aer sa mai rascoleasca putin sistemele.

Iar rascolirea sistemului, vedem ce inseamna. Din ce in ce se aud „glasuri” mai mult sau mai putin importante care lanseaza ideea ca pentru salvarea Europei ne trebuie o guvernare comuna, statele trebuie sa isi uneasca si politicile fiscale, nu doar pe cele monetare. Ce inseamna asta? Inseamna ca pe viitor salariile profesorilor din Romania vor fi date de la Europa, si ca daca construim sau nu spitale, tot de acolo se va hotari. Intr-adevar vor fi si aspecte pozitive, pentru ca nu vom mai avea cel mai scump kilometru de autostrada din Europa, pentru ca sistemul de spagi este oarecum mai avansat in Romania decat in Europa, dar incet-incet vor invata si ei de la noi. Politica comuna actuala traseaza anumite directii, impune anumite baremuri care trebuiesc atinse, dar nu e prea explicita, asa cum ne spune FMI: noi nu am zis sa taiat salariile, am zis doar ca daca mai vreti banii nostri (si stim ca aveti nevoie de ei), trebuie sa taiati de undeva, cum o faceti, alegeti voi. Adica ne-au lasat sa alegem, taiem o ureche sau un picior. Ca de taiat, e musai, bancile trebuie salvate.

Traim vremuri istorice si putini realizeaza ca se pun bazele nu doar a unei monede globale dar si a unei guvernari europene pentru inceput. De aceea criza nu a fost intamplatoare, pentru ca asa cum atacurile din 11 septembrie au schimbat felul oamenilor de a gandi din punctul de vedere al libertatilor individuale, atacurile financiare din prezent schimba raportarea noastra la bani si la propriile noastre guverne. Dupa aceasta criza, pe masura ca incet-incet se taie din simbria fiecaruia, popoarele nu doar ca vor injura politicienii si vor schimba guvernele, dar vor dori sa fie condusi de la Europa, deoarece incet-incet li se va spune ca asta este ceea ce ne trebuie, o politica comuna.

Putini isi mai amintesc care au fost argumentele principale prin care au fost amagiti romanii sa adere in Europa: o piata comuna in care firmele romanesti sa desfaca produse, libertatea circulatiei si a gasirii unui loc de munca in orice tara, dezvoltarea democratiei si a drepturilor omului, accesul la fondurile europene care sa modernizeze tara etc. Nici unul dintre acestea nu s-au intamplat. La ce bun ca firmele romanesti pot vinde fara problema in Europa de vreme ce oricum cand s-a dat drumul la granite si nu au mai fost taxe vamale, produsele europene ne-au invatat si firmele romanesti care mai produceau ceva au falimentat. Putini au fost pregatiti sa faca fata tavalgului, iar consecintele cele mai evidente le putem vedea in agricultura. Intr-adevar au mai venit ceva straini care au investit si produc in Romania, dar banii se duc oricum afara, la patronii straini. Muncitorii romani sunt platiti pe salarii de nimic in comparatie cu ce se plateste in Europa, iar impozitul pe profit oricum este in Romania printre cele mai mici din Europa si oricum dintre cei mari, ca sa vina in Romania, au impus conditia sa fie scutiti (de ex:  Dacia), deci produc dar degeaba ca banii se duc tot afara. O alta gargara cu care am fost intoxicati inainte de aderare a fost cea a banilor europeni care urmau sa vina si sa schimbe fata Romaniei. Acum dupa ani si ani vedem cat de adevarata a fost gargara asta, ca de fapt noi platim mai mult decat luam de la europeni, tocmai din cauza ca nu am fost pregatiti ca sa absorbim acesti bani, sau mai bine zis, nu ne-au fost create conditiile pentru a-i absorbi. E ca si cum dupa ce pui o folie protectoare peste pamant si arunci cu apa, te-ai mira de ce pamantul nu inghite apa desi este uscat. Pai nu inghite apa deoarece tie nu ti-a trecut prin minte sa uzi mai intai si apoi sa pui folia protectoare. Sau ti-a trecut prin cap, dar ai vrut sa uzi pamantul decat in aparenta, sa te vada vecinii ca tu uzi si sa creada ca iti doresti sa faci treaba. Nu este o greseala faptul ca nu putem absorbi fondurile si nu este nici justificata prin incapacitatea noastra sau prin coruptie. Nu era greu de vazut ca noi nu avem cum sa avem experienta de zeci de ani pe care o aveau europenii si nici nu era atat de mirare faptul ca intr-adevar, dupa zeci de ani de comunism si o lovitura de stat, coruptia in clasa politica era regula, nu exceptie.

Deci asa cum atunci ni se serveau argumente pro-europene care s-au dovedit mai tarziu hilare, si acum se lanseaza ideea ca trebuie sa renuntam si mai mult la suveranitate, si nu doar noi ci toate tarile, ca sa iesim din criza. Iar poporul nestiutor si care crede ca doar Basescu si Boc sunt de vina pentru criza actuala, va accepta din nou sa taca si sa doarma in timp ce tara ii este furata de sub nas. Si ne vom trezi astfel peste noapte cetateni europeni (daca nu deja globali) si vom vedea cum din ce in ce mai multe legi si taxe ne vin direct de la Europa, nu de la Bucuresti.

Este bine sau este rau? Intrebare retorica. Poate ca intrebarea care si-o pun multi este daca chiar stau lucrurile asa sau nu? Nu cumva sunt eu adeptul unor teorii conspirationiste si de fapt, cei care propun unitatea totala europeana incearca de fapt sa gaseasca solutii la criza? Acestora le raspund: dar din crizele de pana acum ne-au scos? De criza comunista ne-au scapat ei? Tot romanii si-au dat viata ca sa il goneasca pe dictator si tot romanii s-au sacrificat in incercarea de a realiza o noua Romania, una libera si prospera. De criza tranzitiei ne-a salvat europa? Au venit investitorii europeni cu bani, sau tarile membre ne-au sprijinit in vreun fel cand FMI ne impunea conditii draconice pentru cateva zeci de milioane? Nu, tot noi a trebuit sa rabdam saracie si sa muncim pe rupte ca sa nu murim, dar mai ales ca sa nu innebunim, caci ce poate fi ma stresant ca o tranzitie? Iar apoi dupa integrarea facuta in pripa si in graba doar pentru ca au fost cativa visatori care au avut o „idee europeana”, ne-au ajutat ei ca sa ii ajungem din urma? Pai ar fi fost prosti? Si-ar fi taiat singuri creaca de sub picioare? Cine ar fi vrut sa ajute o Romanie „admirabil de dezorganizata” (cum zicea Berthelot) sa biruiasca in cruntul razboi al competitiei economice? De ce ar face-o? Ne-au folosit insa pentru plantatiile lor de capsuni si pentru bosorogii lor de care au grija fosti profesorii si intelectuali romani fugiti in afara pentru o paine mai buna.

Sa nu ne amagim, nimeni nu ne vrea pe noi sa razbatem. Doar noi ne putem scoate din criza si nu cedand din suveranitatea noastra ci cautand din contra sa pastram cat mai mult din ce mai putem, pentru ca oricum noi nu suntem decat o frunza in bataia vantului, nu putem opri furtuna din mersul ei. Dar putem insa sa nu cadem din nou in cursa inselaciunilor si sa stam momai in fata provocarilor. Fiecare este dator sa constientizeze si sa caute macar sa nu adere la ideile sistemului daca in afara oricum nu putem sa stam. Caci cel mai grav este dupa mine prostia si ignoranta. Chiar daca vom fi bagati in Europa cu arcanul, nu asta e grav ci grav va fi daca vom crede ca cei care ne baga ne sunt pastori si ne vor binele.

PS: poate o data voi reusi sa povestesc si cum vad nemtii binele tiganilor si al celor care refuza sa isi dea copii la scoala

ALTE ARTICOLE:

– Bancherii Băncii Centrale Europene, stăpânii feudali ai Europei

UPDATE 14 Iulie 2010

Germania vrea ca ţările din zona euro care nu-şi ţin deficitele bugetare în frâu să fie sancţionate prin pierderea suveranităţii economice. Cancelarul german Angela Merkel pregăteşte un set de măsuri care să legifereze procesul de intrare în insolvenţă a ţărilor din zona euro cu probleme bugetare grave. (Sursa: Adevarul)