„Ideea europeana” nu a prins niciodata in Romania cu adevarat. Spoiala de propaganda superficiala care a fost imprastiata de „pastorii” europenismului peste mintile incetosate ale unui popor dezmembrat, aiurit, manipulat si trecut prin toate traumele unei tranzitii perpetue menite a-l ameti de tot si a-l dobori in genunchi inainte de a i se taia capul s-a bazat pana acum pe iluzia unui nivel de trai ca al celor din vest, al unei bunastari materiale perpetue a unei societati dezvoltate care sa ofere servicii de calitate similare vesticilor. Pe scurt, romanii vroiau sa intre in Europa ca sa traim si noi ca nemtii, asta era pe scurt motivul pentru care peste 70% din populatia romaneasca era de acord – in sondaje de opinie, caci niciodata nu s-a facut referendum – cu integrarea in UE.

Spun populatie pentru ca asta avem acum pe meleaguri mioritice, o populatie ci nu un popor. Dar asta ar fi un alt subiect, prea trist insa pentru a-l elabora.

Dar nu doar la noi romanii, gogoasa europeana o roadem cata vreme are magiun in ea, ci la toti ceilalti este la fel. Iluzia unei prietenii benevolente si a unei unitati miscatoare care sa fie o rezultanta fireasca a mentalitatilor si idealurilor popoarelor europene nu o mai pot pretinde nici macar politrucii care sug acum la ţâţa birocratiei europeniste unde s-au infipt bine si dau din coturi cu violenta la toti cei care ar incerca sa sugereze ca toata treaba asta e putreda, s-a mers prea departe, s-a depasit cu mult limita bunului simt, al unei constructii pretins rationale, pretins moderne sau democrate.

Sa revenim insa pe meleagurile mioritice si sa vedem cum stam, adica cat de mult mai iubim noi Europa si „ideea europeana” – o idee de altfel destul de abstracta din care fiecare intelege ce vrea: parlamentarii europeni vad diurne si salarii boieresti, bogatii vad comoditate in mersul la shopping, multinationalele vad o mare campie unde sa-si construiasca plantatiile de sclavi iar capsunarii vad speranta ca nu vor muri de foame.

Incet-incet vedem insa cum episod dupa episod se cumuleaza motivele pentru care romanii au tot dreptul sa fie scarbiti de Europa si sa se trezeasca precum un betiv dupa ce a trecut printr-o coma alcoolica cu o bautura de proasta calitate care aproape l-a omorat.

Nu m-as lega prea mult de episodul referendumului si de toata increngatura de scandaluri politice prin care s-a dat pe fata statutul de colonie – balcanici prosti si galagiosi – sub care suntem tratati de clasa politica europeana. Voi aminti doar pe scurt ca europenilor le datoram presiunea si propaganda care au dus la mentinerea la putere a lui Basescu desi marea majoritate a poporului il uraste cu sinceritate si il vrea dat jos. Dar nu am fi singurii in situatia asta: nici italienii si nici grecii nu au avut „dezlegare” de la stapanii de la Bruxelles si Berlin sa isi aleaga liberi conducatorii. Paradoxal am putea spune, dar adevarat: democratia nu este tolerata in Europa, a avea propriile optiuni politice este permis doar atunci cand nu vrei sa dai jos un presedinte sau partid pro-austeritate si pro-federalizare.

Si desi momentul referendumului poate fi considerat declicul care ne-a trezit din betia europenista si adevarata lui intensitate nu se va vedea decat la urmatoarele alegeri, un alt eveniment are potentialul de a provoca un adevarat domino al detasarii cat mai profunde a romanilor de orice afinitate fata de ideea europeana, deoarece acest eveniment are implicatii si consecinte tocmai intr-un domeniu in care romanii tot asteapta de ani de zile sa se intample minunea pentru care au pastrat pana acum flacara europeana aprinsa: economia.

Bunaoara, suspendarea finantarii programelor POSDRU va provoca un cutremur economic de nedescris care va convinge pentru totdeauna romanul ca locul lui nu este in Europa ci in Balcani. Nu era nevoie sa se ajunga aici si nu aveam nevoie de prea multe dovezi pentru a constata o asemenea realitate. Dar multi vor ajunge la concluzia asta si in cele din urma si cei care mai sperau ca se poate construi ceva in Romania si ca UE ne mai si ajuta ca sa crestem si sa ne dezvoltam se vor trezi.

Totdeauna am fost sceptic cu privire la finantarea europeana si am considerat-o inca o forma fara fond din lungul sir al iluziilor aruncate inspre est de catre fratii de la vest. Nu asta ar fi tragic ci faptul ca multi au crezut in aceasta iluzie si au cazut prada ei. Ma refer aici mai ales la oamenii de afaceri care si-au construit afacerile punandu-si baza pe aceste fonduri si mai precis la oamenii de afaceri cinstiti, caci mafiotii se vor descurca in orice situatie, dar nu ii fericim pe ei. Pur economic daca ar fi sa privim, fondurile europene sunt hormoni artificial umpluti cu otrava: niciodata o casa construita cu pereti falsi va rezista furtunei asa cum niciodata o gaina din abator va supravietui unei ierni daca o muti in cotetul unui taran. Ea face oua mari si frumoase, creste repede cata vreme o tii sub neaone non-stop dar nu este gaina ci este o un monstru de gaina. Teoria economica este lunga dar logica este simpla: daca o firma se bazeaza pe fonduri europene si are nevoie de asa ceva ca sa reziste, evident ca atunci cand i se taie macaroana va pica pentru ca nu s-a obisnuit cu greul si cu realitatea.

Pe langa ideea enuntata mai sus, mafiotii locali si-au intins repede ghearele si au incercat sa suga cat mai mult din aceste fonduri prin diverse scheme si mecanisme bine puse la punct. Scandalul recent din sistemul bancar este doar un fir de fum pe langa adevaratele tunuri care s-au tras cu fondurile europene. Iata pentru cei necunoscatori doar cateva scheme legate de fondurile europene destinate dezvoltarii IMM-urilor (deci nici macar cele din parteneriatele public-private unde se trag adevaratele tunuri):

– in primul rand, „baietii destepti” ai fondurilor europene si-au facut firme de consultanta; au invatat cum sta treaba, si-au plasat pionii care trebuie in locurile unde se da stampila cu aprobat si apoi au pornit la supt; de exemplu, multi si-au facut mii de claridi pe fonduri europene pentru programe de pregatirea fortei de munca; cu toate acestea, culmea-culmilor, rezultatele sunt dezastruoase: piata muncii desi trecem printr-o perioada grea este foarte secetoasa, greu gasesti oameni pregatiti pentru diverse joburi; si asta desi s-au pompat milioane si milioane de euro in astfel de programe; „baietii destepti” cu magnet la fonduri au tras insa tunuri frumusele pentru ca mai ales in acest domeniu nimeni nu are ce sa le faca: cum sa dovedesti ca nu l-ai invatat pe Dorel sa fabrice pantofi daca el chiar a dat cu semnatura ca a participat la „training”?

– „network-ul de companii: baietii despteti si-au facut sute de firme pe numele rudelor si prietenilor si nu se chinuiau prea mult sa caute firme eligibile pentru proiecte caci ei centrau ei dau cu capul; bunaoara, aparea un proiect pentru finantarea echipamentelor IT ale unei firme si dezvoltarea comertului electronic? Baietii veneau in intampinarea acestui proiect in mod prompt: ei aveau si firma pentru care faceau proiectul, si firma care vindea calculatoarele si firma care facea site-ul; incasau in toate partile si se alegeau si cu banii din consultanta si cu banii din proiect pentru achizitia calculatoarelor si ramaneau cu achizitiile efective;

– fabricile de porci: existau la un moment dat fonduri pentru construirea de fabrici de porci cat mai „europene”; baietii destepti rezolvau proiectul, alegeau o firma care era elibigila si o cumparau, primeau fondurile, firma beneficiara platea constructorul cu zeci de milioane insa constructorul cheltuia doar cinci milioane efectiv si in final oricum investitia era falimentara; insa nu si pentru constructor care nu era decat o capusa a baietilor destepti;

Ar fi mai multe scheme, mentionez insa ca cele enumerate nu sunt deloc fabulatii ci lucruri concrete stiute de mine, auzite direct de la sursa sau propuneri concrete care mi-au fost facute personal de catre unul sau altul dintre baietii destepti sau angajatii lor. Toate mecanismele fraudei sunt bine unse, consultantii au oameni direct implicati in procesul de acordare si de monitorizare a fondurilor, rareori se intampla ca vreun intrus – firma independenta care vrea fonduri dar nu vrea sa dea spaga – sa capete ceva si sa poata face ceva bun.

Sa presupunem insa ca toate marsaviile astea nu s -ar intampla si ca am fi si noi ca polonezii: cinstiti, muncitori si eficienti si am absoarbe foarte multe fonduri in mod corect pentru proiecte fezabile, cum se tot scandeaza de papagalii limbajului de lemn europenist. Cu ce ar diferi atunci fondurile europene de sistemul cooperativelor agricole comuniste. Daca eu sunt afacerist roman dupa integrarea in UE si nu sunt de acord cu fondurile europene deoarece sunt sigur ca sunt inca o forma fara fond, de ce din banii mei, din impozitele platite de mine sa fie favorizat un competitor al meu? Pe ce motive? Si sa nu imi aduceti argumente penibile de genul „recuperare”, „dezvoltare”, „asimilare” etc. Daca europenii chiar ne doreau dezvoltarea faceau ce au facut americanii pentru vestici dupa razboi prin planul Marshal. Daca UE chiar dorea dezvoltarea Romaniei, de mult am fi fost deja in Schengen. Dar oare cat motive mai avem nevoie ca sa intelegem ca locul nostru nu este in UE ci trebuie sa ne desteptam din aceasta betie si sa ne construim propria cale, sa ne bazam pe propriile forte si sa ne curatam pentru totdeauna de fantomele comunismului care ne tin in namol dupa atatia ani chiar si in neo-sovietul european?