Asociatia Pro-Vita Bucuresti – o asociatie care lupta impotriva avortului a fost singura in Romania care a gasit de cuviinta sa faca ceva cu privire la expozitia macabra de la Antipa cu cadavrele detinutilor chinezi. Inca un caz daca mai aveam nevoie care sa dovedeasca ca „drepturile omului” sunt doar folosite cand se lupta impotriva crestinismului si nicidecum impotriva „stiintei”, desi astfel de experimente macabre sub stindardul stiintei probabil ca nu s-au mai facut de la Mengele incoace, prim urmare ignorantii si pasivii au niscavai circumstante atenuante.
Dar cine ar fi fost indreptati sa ia atitudine? Institutiile statului nostru sunt apa de ploaie, au cu totul alte treburi in ceea ce priveste drepturile omului iar daca expozitia asta vine din Europa, cu siguranta ca aia fiind mai destepti decat noi stiu mai bine ce sunt si ce nu sunt drepturi ale detinutilor din puscariile chinezesti si asa cum pe european il doar undeva daca muncitorii chinezi muncesc ca sclavii in conditii feudale pentru a produce jucarii si electronice pentru ei, cata vreme pretul e ieftin, e ok. Probleme sunt doar daca romanii nu accepta casatoriile homosexuale, atunci nu mai e ok treaba asta cu drepturile omului.
Nu la institutii ma asteptam eu sa ia atitudine dar la cativa atei neo-comunisti din hoarda lui Soros care striga cu surle si trambite cand e vorba de procesiuni, icoane si moaste, ma asteptam sa fie consecventi si sa zica si ei ceva. De exemplu, Nicolae Manolescu care nu rateaza nici o ocazie la Adevarul sa acuze romanii ca se duc si pupa moastele sfintilor nu s-a atacat deloc ca romanii se duc si sa se holbeze la inimile disecate ale prizonierilor din puscariile comuniste chinezesti. Sau poate aici nu e problema, ca igiena e ok, cadavrele sunt „dezinfectate”? Sau poate ca pentru stiinta merita sa facem acest compromis si sa nu ne pese de batjocorirea fiintei umane?
Ce ar mai fi de zis insa de vizitatorii care s-au navalit sa vada cadavre? O scurta analiza ne-ar da cateva verdicte de suprafata: curiozitate bolnava, cruzime uluitoare pentru o societate moderna, nepasare si ignoranta fata de aspectele morale si juridice ale expozitiei. Dincolo de acestea insa cu siguranta vom putea gasi mai ales sfidarea si setea de sange. Ma indoiesc ca atata puhoi de lume era insetata de stiinta si a mers acolo ca sa afle mai mult despre anatomia umana. Pun pariu ca daca erau din plastic sau alte materiale acele exponate. chiar daca calitatea ar fi fost superioara „real thing”-ului, tot nu s-ar fi gramadit lumea asa. Lumea s-a gramadit pentru ca e insetata de sange, este bolnava la minte si din goliciunea interioara in care s-a ajuns astazi, multi se hranesc cu sfidarea acelor cadavre si se holbesc la ele nu atat cu curiozitate stiintifica cat cu superioritate prosteasca efemera: „eu sunt viu, sunt aici, tu esti mort; eu am platit si acum vreau sa ma uit la tine! arata-mi ce stii, arata-mi din ce esti facut”.
Prea putina opozitie a intalnit aceasta expozitie. Aminteam intr-un articol mai vechi ca un proverb spaniol spune ca „civilizaţia şi anarhia sunt doar la 7 mese depărtare„, in sensul ca daca nu mai are mancare 2-3 zile, omul se transorma nu doar in animal dar poate si in canibal. Si asta e valabil poate mai mult in ziua de azi cand omul modern s-a obinuit sa aiba totul la indemana si crede ca i se cuvine totul, comparativ poate cu societatea romaneasca arhaica de acum 100 de ani in care taranul facea foamea de regula si nu indraznea sa fure de la vecin chiar daca trebuia sa manance gainati in tigaie. Iata insa ca omul poate sa devina animal si fara sa faca foame, doar la apasarea unor butoane specifice pe creierul spalat al omului modern formatat pe valorile ignorantei, orgoliului si cruzimii nejustificate hranite mai ales prin cultura „de divertisment” dar si prin „spiritul de competitivitate” prin care se calca pe cadavre. Cati nu am intalnit colegi gata sa ne lucreze pe la spate desi ne zambesc frumos in fata si se arata prietenosi cu noi?
Azi (20 iunie) am fost la inmormantarea Parintelui Iustin la Petru Voda. A murit acum 4 zile. Conform canoanelor, calugarii nu au voie sa fie imbalsamati (tratati cu substante speciale care sa incetineasca putrefactia si sa elimine mirosurile) iar din ce stiu eu nici nu sunt spalati ci doar unsi cu mir. Am fost la nenumarate inmormantari pana acum si la imbalsamati si la neimbalsamati. La un batranel cu care m-am imprietenit, a murit azi si l-au ingropat poimaine, familia nu l-a mai imbalsamat ca erau zgarciti si oricum nu prea ii pasau ca miroase, caci nu a venit multa lume la inmormantare si nici la priveghi. In biserica, la slujba, trupul mirosea destul de nasol, incat si preotul dupa predica cand a venit momentul sa ne luam ramas bun si sa ii sarutam mana, a spus: „Acum haideti sa ne luam ramas bun. Miroase, dar asta e, asa e omul …”. Dar chiar si la cei imbalsamati, exista miros nu are cum sa nu miroase macar putin. Mama mea a murit in octombrie, nu imi mai aduc aminte cum era vremea. Am adus-o de la Bucuresti in cosciug cu masina si acasa mirosea deja, ce sa mai zic la Biserica la slujba, in ziua in care am inmormantat-o.
Nu asa a fost si la Pr. Iustin unde mii de oameni pot sa aduca marturie ca mana parintelui era moale si calda si trupul nu mirosea deloc. Si asta pe o vreme de aproape 30 de grade in care eu m-am prajit ca un rac. Am trecut si eu impreuna cu altii si i-am sarutat mana, unii au facut-o de mai multe ori dintr-o evlavie exagerata, dar acum regret ca nu am facut-o si eu ca sa ma incredintez si mai mult cu ochii mei ca nu miroasea deloc. Nu am nevoie eu insa de astfel de dovezi pentru a-l recunoaste si a-l aprecia pe Pr. Iustin si oricum daca va avea sau nu sfinte moaste vor decide altii la deshumarea de dupa 7 ani. A venit si presa pentru ca nu puteau ignora evenimentul. Mii de oameni si mii de masini au fost azi la Petru Voda. Aseara drumul national a fost blocat, foarte greu a gestionat politia. Cu siguranta asta va relata presa, si poate si pe cele doua femei care au lesinat de la caldura. Nu vom vedea la televizor nici fata alba si luminoasa a parintelui, nici mana calda, nici trupul nemirositor …
Dacă trupul părintelui era nemirositor este îngrijorător. Ar fi trebuit să împrăștie o mireasmă plăcută.