Represiunea financiara se refera la politicile monetare prin care cei care economisesc castiga din dobanzi mai putin decat rata inflatiei, altfel spus banii isi pierd din valoare. Represiunea este justificata de catre bancherii centrali prin nevoia de a stimula creditarea ieftina catre companii si guvern in vederea eliminarii riscului falimentului si in vederea stimularii economiei. Bineinteles, principiul cauza-efect are multe aspecte si nu intotdeauna crapa unde dai.
In spatele vrajelii oficiale se alfa de fapt tentativa de a dimina datoria guvernamentala denominata in moneda domestica prin tiparirea de bani. Pentru ca transferul direct de bani de la banca centrala la guvern nu este posibil (cine ar mai accepta sa isi primeasca salariul in lei daca Isarescu ar finanta direct campaniile electorale ale lui Ponta?), acest lucru fiind precum sexul in public (interzis, desi unii mai o fac uneori ca sa fie pozati de paparazzi), Isarescu a gasit o alta cale, mai putin ilegala si care chiar are justificari posibile in cazul unei viitoare judecari a lui Isarescu pentru distrugerea monedei nationale.
Dupa cum am vazut in istoria recenta, la orice lucru bun inscris in constitutie, in legi si in reglementari, cum ar fi statutul BNR, exista si mijloace de fi calcat atat in litera, dar mai ales in spirit. Iar daca momentul tiparii de valuta domestice – leul in cazul nostru – se face sincronizat cu alte valute in care banii s-ar putea scurge – cum ar fi dolarul sau euro – represiunea financiara este deplina, cei care economisesc neavand alternative, mai ales cand razboiul valutar este generalizat.
Razboiul asupra celor care economisesc nu este specific Romaniei. Asta nu scuza perversitatea acestuia, pentru ca exista grade ale perversitatii. Insa, cand iesi la razboi si nu ai cu ce, chiar daca faci pe grozavul este posibil sa te arzi nitel la un moment dat … Dar despre efectele masurii recente de taiere a dobanzii de referinta a BNR-ului, poate vom discuta alta data, momentan va recomandam doar un grafic realizat inainte de ultima scadere, de Florin Citu din care reiese clar cum tiparirea de bani trage dupa ea cursul inevitabil:
Nu vom detalia legatura intre M1 si rata dobanzii: atat cresterea masei monetare cat si scaderea dobanzilor cat si reducerea RMO-urilor cat si repo-urile zburdalnice sunt doar variante ale aceuilasi drog mortal sintetizat de acelasi chimist periculos, precum Walter White din Breaking Bad: in functie de dotari, de laborator, de piata, facea meth din ce in ce mai bun. Si din transa in transa, nu se stie cand meth-ul lui Isarescu se va transforma in stevie otravitoare si va face praf toata macrostabilitatea instabila.
Temerile mele, le-am detaliat recent in articolul cu dolarul si proaspata decizie a BNR-ului nu vine decat sa puna gaz pe foc in directia acestor temeri: in cazul unui mic cutremur similar crizei din 2008 sau poate mai grav, cauzat de amplificarea problemelor geopolitice regionale, leul va ramane descoperit si cand o sa explodeze dolarul cu 20% intr-o zi, poate sa creasca Isarescu cat o vrea el dobanzile pentru ca pe cei pe care ii va prinde descoperiti, ii va arde de tot si pompierul numarul unu al sistemului financiar romanesc, va torna apa peste cadavre, precum a mai facut-o si in 2008 cand ignorand toate semnele clare ale bulelor speculationiste atat imobiliare cat si de consum, nu a facut nimic pentru a tempera creditarea ci a contribuit prin nepasare si „laissez faire” la umflarea gogoasei cara a explodat ulterior si a facut praf cu firmele si persoanele care s-au increzut in macrostabilitatea indoielnica.
De data aceasta insa gogoasa care se umfla este datoria statului roman. Nu intamplator cu proaspata scadere a dobanzii de referinta si a rmo-urilor, guvernul planifica sa creasca expunerea datoriei nationale pe leu in detrimentul euro-ului si dolarului – expunere firava oricum pe acesta din urma. Altfel spus, in loc sa se imprumute la straini, guvernul se imprumuta la romani. Iata insa stirea mai pe larg:
Ministerul Finanţelor intenţionează să crească ponderea finanţării în lei, pentru a sprijini dezvoltarea pieţei interne de obligaţiuni şi, totodată, are în plan să reducă treptat emisiunile de titluri denominate în euro pe această piaţă pentru consolidarea curbei de randament în lei şi eliminarea riscului valutar, se arată în Programul de convergenţă pentru perioada 2015-2018. (sursa)
Altfel spus, guvernul face ceea ce BNR recomanda si romanilor: sa ia credite in moneda in care isi ia salariul. Asta nu e rau, depinde insa ce are de gand cu datoria si cum cheltuieste banii. Dar aici intervin unele probleme …
Nu insa problemele guvernului ma preocupa pe mine si ce va face Ponta daca leul va scadea peste noapte cu 20% fata de euro cand JP Morgan din cine stie ce motive se va decide sa scoata Romania din indicele de piete emergente in care ne-au bagat in iulie anul trecut [1]. Am tras semnale de alarma inca inainte de includere, de cand JP Morgan a lansat zvonul, la inceputul anului 2013. Printre efectele perverse ale intrarii (anuntate in ianuarie 2013, realizate in iulie 2014) JP Morgan pe leu am enumerat si:
fragilitatea si sensibilitatea crescuta a pietei obligatiunilor prin expunerea la un mediu mult mai volatil si mai reactiv la gafele romanilor comparativ cu “clientii” actuali ai datoriei romanesti, care erau bancile interne; mai pe scurt, investitorii straini pot oricand sa ne taie creaca si sa ceara dobanzi mult mai mari, pe cand bancile locale erau oarecum intr-un stand-off cu BNR-ul: cum incercau sa latre, BNR-ul le taia conducta la REPO-uri sau ii ameninta cu alte “mijloace de corectie”;
Oarecum ma bucur ca cineva acolo la guvern (poate) ma citeste, desi prin asta statul nu o sa faca decat sa canibalizeze si mai mult economiile prapadite ale romanilor care in loc sa mearga in credite, in actiuni sau in investitii, adica in loc sa circule in economie, cum e rostul banilor si cum e bine pentru dezvoltare, o sa mearga atrasi de faramiturile oferite de guvern care normal ca ii va conveni sa plateasca 2-3% in lei decat 4-5% in dolari sau euro, caci investitorii profesionisti straini oricat de ignoranti ar fi cu privire la noi, din cauza marimii nesemnificative a pietei de obligatiunii guvernamentale romanesti, oricum sunt mai calculati din punctul de vedere al riscului decat romanul de rand care a strans si el cateva zeci de mii de lei si in loc sa le tina in depozite cu 1%, o sa aleaga sa le depuna intr-un fond de obligatiuni cu 2-3%, ca sa nu piarda prea mult din cauza dobanzilor de mizerie impuse de BNR. In plus, romanul nu prea are nici alternative, piata bursiera locala fiind inca un playground pentru insideri si chiar si daca nu ar fi, instabilitatea si volatilitatea actiunilor nu sunt o alternativa.
„Dati-mi controlul banilor unei natiuni si nu-mi mai pasa cine ii face legile” ar fi spus un mare bancher mai demult. In ziua noastra, Isarescu dovedeste inca o data ca desi nu ii pasa cine face legile, nu poate sta cu mainile in san cand stie ce riscuri exista si ce se poate intampla cand valutele o ia razna. Prin urmare, in spiritul de macrostabilizator si temator irational care il caracterizeaza, a ales din nou o miscare „prudentiala” prin care 100 de lei de acum o saptamana sunt astazi mai putin de 100 de lei. Caci in caz ca nu ati inteles deja din acest articol, micsorarea dobanzii de referinta, cresterea masei monetare si reducerea rmo-urilor inseamna lovirea in puterea monezii nationale si indirect in cei care muncesc si economisesc, in cei care nu ia credite si in cei cere isi tin economiile in lei. Traiasca creditarea, tovarasi!
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Note:
[1] vezi stirea comentata pe Capital
