Societatea cashless – spaima protestantilor apocaliptici, epoca lui antihrist, statul politienesc, dictatura bancherilor. Pare inevitabil marsul catre eliminarea banilor. Cu banii in forma actuala, se va ajunge inevitabil la ascunderea lor sub saltea si intrarea intr-o deflatie si mai mare. Dobanzile negative sunt deja semnalul ca politica monetara actuala si-a atins apogeul si multi analisti atrag atentia ca urmatoarea gaselnita a bancherilor centrali va fi renuntarea la cash.

Cata vreme exista cash-ul, bancherii au mainile legate, nu mai pot sa faca nimic, au facut tot ce au putut: au tiparit bani, au micsorat dobanzile, au lasat bancile chiar sa faca afaceri ilegale cu mafioti si traficanti de droguri, dar degeaba: consumul nu creste si criza balteste.

Nu vom face scenarii la cum vom ajunge concret la societatea cashless. Nu e nevoie de prea multe scenarii pentru ca deja mare parte din bani sunt virtuali, totul este electronic. Singurul lucru ce o sa trebuiasca sa faca bancherii centrali este sa interzica cash-ul. Cele cateva milioane de oameni care nu au inca cont bancar o sa dea o tura pe la banca si o sa primeasca gratuit un card. Cu cardul vor face totul ulterior: vor primi salariul, vor plati la magazin, vor plati impozitele. Deja majoritatea o facem deja, cel putin in Romania, prin urmare despre momentul de trecere nu vom spune decat ca va urma in urma unor dusuri destul de reci pentru a convinge pe sceptici si pentru a impinge mai departe platforma cashless-ului.

Vom enumera mai jos doar cateva efecte ale cashless-ului, la ce se va putea ajunge atunci cand lumea va fi indeajuns de speriata ca sa pastreze tot ce poate la saltea si sa nu mai cumpere nimic. Creditele vor fi fost deja de mult moarte pe-atunci, acum inca traim momentul de „paroxism” cum ii zice Isarescu. Daca ne uitam insa la trenduri, la creditele populatiei sau ale afacerilor (deci nu la creditele guvernelor sau ale administratiilor publice), directia este in jos: este prin urmare doar o chestiune de timp pana cand creditele vor fi la fel de exotice cum sunt acum investitiile la BVB.

Efectul 1: dobanzile negative

Cum prima problema a bancherilor este ca populatia nu mai consuma ca alta data si viteza cresterii valorii bunurilor a ramas cu mult in urma fata de viteza masei monetare, prima tinta va fi stimularea consumului. Prin urmare, daca vom primi un salariu x pe data de 31 ale lunii, e foarte posibil ca pana luna viitoare, in aceeasi zi, daca nu cheltuim salariul, banii ramasi in contul virtual asociat cardului unic sa fie x – y%, unde y% va fi dobanda negativa oficiala sau altfel spus „taxa pe economii”. Asa cum unele banci mai platesc dobanzi, pe viitor (la noi, in alte tari deja s-a trecut) in locul dobanzilor vom plati noi bancilor ca sa ne tina banii. Acum, cei care au bani multi, o fac pentru ca exista un risc atat de mare incat nu au curajul sa ii investeasca in nimic si prefera sa piarda din ei decat sa ramana fara – de aceea cea mai mare parte a banilor din prezent stau in depozite cu dobanzi negative pentru ca detinatorii lor nu au curajul sa ii investeasca in nimic. Bineinteles, nu orice banca este atat de fericita incat sa primeasca bani de la deponenti si sa nu fie nevoita sa plateasca dobanzi. Numai catevaa banci din Germania, Elvetia, Danemarca si poate si alte cateva state „nordice” sunt atat de puternice in ochii investitorilor incat isi permit sa „ofere” dobanzi negative.

Deci implementarea unei dobanzi negative universale se va face mult mai usor in societatea cashless. In prezent, daca toate bancile ar incepe sa introduca dobanzi negative (de facto dobanzile oricum sunt negative si la noi daca luam in considerare inflatia reala nu cea masluita) efectul inevitabil ar fi ca lumea si-ar lua banii acasa si bancile ar pica. Sa nu uitam ca deponentii inca au o mare putere: pot sa dea jos cu bancile. Chiar daca bancile centrale sunt gata sa ofere orice lichiditati, in cazul unui bank run, aparentele nu pot fi acoperite. Pentru cei care au citit articolul anterior in care faceam o paralela intre religie si banking, as dori sa exemplific aceasta putere: nu poti avea o religie fara credinciosi. Chiar daca ai biserici (banci), chiar daca ai patriarh (bancherul central), chiar daca ai Biblie (poltiica monetara), nu poti avea o religie fara credinciosi (deponenti si creditaci). Nu vreau sa o lungesc, dar va imaginati ce sisteme complicate de specula si contrabanda cu bani ar aparea peste noapte daca oamenii ar fi obligati sa tina cash-ul acasa si sa lucreze fara banci. Nu mai zic de afaceri, cat de greu le-ar fi si unde s-ar ajunge. Insa cand posibilitatea extragerii bancnotelor va fi nula si cardul unic va fi singura optiune, lucrurile vor fi cu totul altfel: dobanda negativa va fi usor de implementat si asa cum astazi ne uitam la cursul valutar, in societatea cashless ne vom uita la cursul „dobanzii negative” si ne vom planifica ce plati sa facem mai intai ca sa pierdem cat mai putin din bani dar sa avem totusi indeajuns pentru mancare si nevoile zilnice pana in ultima luna.

Efectul 2: eliminarea evaziunii fiscale

In nenumarate ocazii, mai ales sub stapanirea comunista recenta, am avut parte de folosirea evaziunii fiscale ca oaia neagra a tuturor metehnelor si nerealizarilor guvernantilor. Nu doar in Romania (Franta ar fi un alt exemplu relevant), politicienii arata cu degetul inspre evaziunea fiscala si nu concep nici o secunda faptul ca poate evazionistul stie cat fura guvernantii si de aceea nu vrea sa plateasca taxele si impozitele. Cu atat mai putin se gandeste guvernul ca poate evaziunea este un semn al starii dezastruoase a economiei, a greutatilor prin care trec afacerile si oamenii. Foarte putini sunt cei care nu si-ar dori sa plateasca taxele daca „toate care sunt posibile pentru ca tu iti platesti taxele” (vezi reclama ANAF) chiar ar fi reale si nu doar sloganuri publicitare. Orice Roman care merge in Germania daca va fi intrebat daca ar avea si el acasa drumuri si infrastructura ca in Germania, ar mai fi tentat sa nu isi plateasca taxele, cu siguranta ar raspunde negativ. Exista asadar un deadlock al increderii: oamenii nu au incredere in sloganurile politicienilor si prin urmare fac ce pot ca sa nu plateasca taxele iar din partea cealalta, politicienii tanjesc la banii pe care i-ar putea obtine daca toti si-ar plati taxele si se gandesc ce pomeni electorale minunate ar face cu acel surplus. Iar asta este valabil oriunde, nu doar in Romania. Eliminarea evaziunii va fi insa unul dintre punctele forte ale campaniei de introducere a societatii cashless si evident va prinde mai intai acolo unde populatia este deja detul de spalata pe creier: in vest. La noi cashless-ul va veni probabil ca o moda, dupa ce vom vedea „ce bine le e alora”.

Efectul 3: consolidarea sclavagismului

„Paine si circ” este unil dintre cele mai vechi tehnici de conducere si manipulare a populatiei. In zilele noastre insa e destul de greu sa distribui paine la toata plebea in mod echitabil si eficient. De multe ori, cand e rost de „donatii de la stat”, acestea se cam pierd la intermediari (vezi cornul si laptele sau ajutoarele europene) si cand nu se pierd la intermediari, initiativele sunt blocate de ineficienta distributiei. Pentru a rezolza problema, americanii au inventat EBT card-ul care incepand din 2008 si pana azi este secretul pentru care SUA nu a rabufnit inca si modul prin care statul tine sub control clasa cea mai de jos (sclavii inutili) oferindu-le atat cat au nevoie ca sa nu iasa in strada si sa dea foc la masinile politiei. Pentru sclavii din SUA – detinatorii de carduri EBT – societatea cashless deja a venit si nu e prea rea …

– va continua – (poate …)