Precum placile tehtonice se freaca intre ele in subteran, dar cand frecusurile sunt mai aprige, consecintele misca strasnic teritorii intregi deasupra granitelor intre ele, tot asa si cu Deutsche Bank care este precum un vulcan care a inceput sa scuipe lava.

Deutsche Bank a fost amendata de guvernul SUA cu 13 miliarde de dolari pentru matrapazlacurile din perioada 2008. Nu ma intrebati de ce tocmai acum si de ce deja celelalte banci au fost amendate in timp ce randul nemtilor a venit abia acum.

Oare sa fie vreo coincidenta cu faptul ca europenii cer Apple sa plateasca taxe & impozite in valoare de 13 miliarde de dolari, in urma matrapazlacurilor facute de Apple in Irlanda?

In cartea Puterea, Chirovici incearca sa faca o clasificare a tipurilor de „puteri” din lumea de astazi: state (de ex: SUA), organizatii multi-statale (de ex: UE), organizatii religioase (de ex Vaticanul sau Martorii lui Iehova), organizatii „umanitare” (de ex: Clubul de la Roma), organizatii financiare, grupuri de investitori, centre universitare etc.

In meciul SUA / UE, via Apple – Deutsche Bank avem de a face cel putin cu patru tipuri de centre de putere: SUA ca stat, UE ca organizatie multi-statala, statele individuale din UE (Irlanda, Franta Olanda, etc – toate care ar fi interesate sa suga ceva de la Apple), corporatii multi-nationale (Apple  – care nu este american!) si una dintre cele mai mari institutii financiare, care desi este strans legata de mama tara, mai ales prin nume: Deutsche Bank, totusi are in spate afaceri si clienti de la alte numeroase state, corporatii multi-nationale, fara stat mama sau tata. Un intreg lant al dependentelor si intereselor.

Apple vrea sa plateasca cat mai putine taxe, indiferent cui. SUA nu vrea nimic (ar vrea taxele Apple dar nu are cum) insa pentru ca Apple poate finanta politicieni in SUA, lobby-ul de peste ocean poate folosi guvernul SUA sa puna presiuni asupra unei banci europene (chiar daca partial europene) ca masuri de amenintare in vederea renuntari UE (in care Germania este locomotiva) la presiunile asupra Apple. Daca ne uitam putin relaxati, Apple este cel mai nevinovat actor din treaba asta, toti ceilalti sunt fie niste oportunisti (statele europene care vor sa supra-taxeze Apple), fie niste corupti (guvernul SUA) care poate merge pana la a strange de gat pietele financiare pentru a obtine ce-si doreste (asa cum a mai facut-o in cazul Greciei, prin intermediul agentiilor de rating), fie niste mafioti in costume (Deutsche Bank care a facut afaceri ilegale si manipulari de piata).

Cam acestea sunt placile tectonice, cele cat de cat cunoscute care se freaca acum si vedem cum incepe lava sa iasa la suprafata.

Vineri au intervenit cateva evenimente: un zvon via France Press a scos la iveala ca guvernul SUA ar fi acceptat cifra de 5 miliarde in negocierile cu „amenda” – deci nu 15. Pe sfarsitul tranzactionarii, actiunile au crescut putin. Nu a durat insa prea mutl pentru ca prinzand oportunitatea, italienii sa ceara si ei ceva, de data asta nu de la Apple ci de la DB: Deutsche Bank Charged By Italy For Market Manipulation, Creating False Accounts.

Daca in SUA, banca e amendata pentru „problemele” legate de produsele derivate din creditele imobiliare din perioada anterioara anului 2008, Italia acuza banca cu privire la manipularea pietei – alte multe banci au fost acuzate si au platit doar amenzi pentru asta – si pentru … crearea de conturi false. Aceasta ultima acuzatie este interesanta mai ales pentru ca in aceasta perioada are loc un fel de investigatie in SUA cu privire la banca Wells Fargo care de asemenea a inselat milioane de clienti prin crearea ascunsa de conturi fictive. Cum de s-au trezit italienii tocmai acum, de asemenea intra in capitolul „subterane”.

Daca in scoarta terestra exista doar un rand de placi tectonice, ca un fel de bucati de gheata ce plutesc pe un lichid, in finante sunt mult mai mutle niveluri de placi. Sub nivelul prezentat mai sus, exista insa unul mult mai periculos atunci cand au loc „frecusuri” si miscari. Si pe acest „nivel” au avut loc zilele acestea evenimente despre care insa s-a discutat prea putin: yuan-ul chinezesc a intrat in final in basketul monedei DST (SDR in engleza) folosita de imprimanta FMI-ului. Chinezii si-au luat 10% din felie, in timp ce dolarul are 40%. Nu am inteles / nu am citit inca, de la cine au luat chinezii (daca au luat de la cineva anume) sau pur si simplu s-a facut o reechilibrare a ponderilor, alocandu-le lor 10%.

Miscarea era asteptata si singura mea intrebare este cat timp se vor multumi chinezii cu doar 10% si ce mai face BRICS.