Exista mai multe confuzii cu privire la la războiul cu Rusia. Majoritatea românilor se gândesc la un război NATO-Rusia și consideră victoria floare la ureche având în vedere diferența între cele două forțe. Acesta este un prim nivel al confuziei. De ce? Deoarece un razboi NATO-Rusia va fi de fapt un război NATO-Eurasia. Pe de o parte vom avea NATO + aliații (Japonia, Israel, Australia, etc) și pe de alta Rusia, China, Iran, Koreea etc. Deci un razboi cu Rusia nu poate însemna altceva decât un nou război mondial.

Încă un nivel al confuziei este cu privire la nucleare: va fi ultimul război. Într-adevăr un nou război mondial va fi unul în care se vor folosi toate armele, mai ales cele mai puternice, adica nuclearele și mai ales termo-nuclearele care sunt mult mai puternice ca cele nucleare. După ce se vor termina însă nuclearele, războiul va continua cu armele convenționale care vor fi rămas. Este evident real și că o mare parte a populației globului va muri, poate chiar de ordinul miliardelor. Cel puțin China dacă va fi ciuruită de americani va contribui cu un miliard iar Europa, ca daună colaterală va fi prima victimă a rușilor în speranța de a-i speria pe americani și de a-i convinge să accepte pacea. Despre riscul ca România să fie bombardată ca demo cu nucleara doar pentru a arăta că sunt capabili, am mai tratat undeva.

O ultimă confuzie pe care doresc să o tratez este posibilitatea ca România să intre în război cu Rusia fără ca NATO să intre în război cu Rusia. Am scris un articol acum 2 ani în care analizam scenariul ca Moldova să fie folosita ca proxy pentru încă un front prin care americanii încearcă să îi secătuiască pe ruși și să-i falimenteze prin costurile unor skirmish-uri locale (vezi Siria, Ucraina), totodată analizându-i și construindu-le imaginea malefică în pregătirea publicului pentru un război direct.

Ne place să credem că vom fi apărați de americani. Să nu uităm însă că americanii cu excepția Japoniei, au cam tăiat în două țările pe care „le-au apărat democrația” (vezi Koreea și Germania) ca să nu mai zicem de cele pe care le-au eliberat sau le-au susținut inițial și apoi le-au lăsat de izbeliște (Liban, Afganistan, Irak, Ucraina). Marile puteri își urmăresc interesele și mie unul mi se pare ciudat de ce Polonia amână scutul și de ce Polonia, Ungaria, Cehia dau drept de survol vice-prim-ministrului rus iar noi ne găsim mai breji să-l stârnim pe urs.

În concluzie 2% pentru armată este puțin după părerea mea, e deja prea târziu și avem multe lipsuri. În plus, Patrioatele nu sunt bune de nimic, nouă ne trebuie în primul rând arme, ne trebuie armată cât mai numeroasă, tancuri și artilerie. Atât patrioatele cât și F-urile sunt prea scumpe și prea puține. Lecția Ucrainei este uitată. Politicienii noștri ar trebui mai bine să întrebe generalii și să-i pună să se consulte cu ucrainieni ce arme ne trebuie ca să ne apărăm de ruși, nu să ceară direct proformele la companiile de armament americane și să cumpere tichii de mărgăritar.