„Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (Petru 5, 8)

Victimizarea preotului caterisit Pomohaci și transformarea lui într-un martir nu miră pe cei care mai deschid Biblia din când în când și au oarecare cunoștință de războiul nevăzut. Există totuși câteva observații care merită făcute pentru ca poate în al doisprezecelea ceas ierarhii BOR – și o data cu ei și clerul și mirenii – vor învăța cât de importante sunt canoanele și cât de mari pot fi accidentele atunci când canoanele sunt fentate și când părelnica iubire îi îndeamnă la pogorăminte și iconomii care dacă pe moment par a face bine, în timp, răul lucrând, consecințele pot fi dezastruoase.

Canoanele nu sunt altceva decât niște jaloane pe calea mântuirii puse de cei care au mers pe ea înaintea noastră de 2000 mii de ani. Aceste jaloane ne arată unde sunt curbele periculoase, unde sunt prăpăstii și primejdii neprevăzute, etc. Neascultarea de ele, ne expune la riscuri și accidentele au victime puține sau victime multe, după mărimea „vehiculului” . Când cel care calcă canoanele este un preot victimele sunt multe, așa cum există diferențe între un accident făcut de un motociclist rebel care nu respectă limita de viteză și altele sunt consecințele când un șofer beat aruncă autobuzul în prăpastie.

Un prim lucru care se face evidențiat în cazul „reabilitării” lui Pomohaci, este dragostea uimitoare pe care unele televiziuni și ziare au început s-o aibă peste noapte față de un (fost) preot ortodox. Nenumărați preoți sunt iubiți de credincioși, au lucrări mari, au activități umanitare, pastorale, etc, însă rareori vom vedea o emisiune de 4 ore despre un astfel de preot și rareori vom auzi despre ei. Evident, scandalul este subiectul aici, nu persoana în sine. Însă dacă analizăm cu atenție, un scandal în direcția acuzării lui Pomo și a aruncării cu noroi în biserică în sensul că iată ce se întâmplă ar fi cu siguranță mult mai urmărit decât o emisiune în care se încearcă „reabilitarea” acestuia și se prezintă ca o victimă a „regulilor oarbe” din BOR. La care se mai adaugă și teoriile conspirative cu privire la atacurile asupra BOR. Uimitor unde erau apărătorii bisericii: la RTV, la Cotidianul și la Antena 3.

Există, bineînțeles, și emisiuni / televiziuni unde preotul este acuzat și terfelit, băgându-se la grămadă cu întreaga Biserică, cu toți preoții și credincioșii: ortodocșii ăștia ipocriți care predică virtutea și practică destrăbălarea chiar în afara firii. Acolo există însă Pomo are competiție pe ierahul de Huși (fostul).

Diferențierea poziționării unui organ media față de problemă se face în funcție de publicul țintă, dracul încercând să prindă în plasa minciunilor și înșelărilor sale pe toți: pe cei mai „educați” și pro-europeni le confirmă repulsia față de Biserică. Am aminti aici Digi 24  (televiziunea europeniștilor și „intelectualilor”, a celor „elevați” și care nu se lasă mințiți), Antena 3 (televiziunea tovarășilor mai … „luminați”), Hotnews s.a.

Pe cealaltă pozitie, de victimizare a lui Pomo la pachet fie cu acuzarea Bisericii de mătrășirea „sfântului” fie de pompare pe tema diverselor conspirații și „adevăruri ascunse” care încearcă să demonstreze ca totul e o lucrătură, avem televiziuni pentru bătrâni și … mai puțin deștepți: RTV, B1TV și alte ziare. Un articol interesant din această categorie a apărut acum câteva zile în Cotidianul și lansează teoria că atacul asupra BOR are loc din cauza referendumului pentru familia tradițională, acest articol fiind probabil singurul în care Cotidianul prezintă într-o lumină puțin pozitivă Referendumul pentru Familie.

De ce s-a ajuns aici și care să fie adevărul din spatele perdelei de fum? Încă de la începutul „cazului” am atras atenția că:

„Cazul Pomohaci este unul atât de vechi încât este precum un fruct putred care nu doar că s-a stricat și emana miros în rândul poamelor din proximitatea lui, dar cultura de mucegai este variată și multicoloră.” (Sursa: TOLERANȚĂ PENTRU ERETICI ȘI DEZAXAȚI ȘI ACRIVIE PENTRU “TRADIȚIONALIȘTI” – 27 Iunie 2017)

Pomohaci a călcat pe lângă și trebuia caterisit de mai multe ori până să se ajungă aici. Era îndeajuns faptul că nu s-a lăsat de cântat. De la prima apariție publică, ierarhul trebuia să îl avertizeze și pentru că evident nu a ascultat, să-l caterisească. Au fost apoi și alte „evenimente” cum ar fi chemarea unui eretic să predice de la amvon, însă în general problema cu Pomohaci era sectarismul și promiscuitatea lucrării lui care nu era ceva normal. Mai sunt preoți cu lucrări anormale în sensul că fac lucruri care în mod normal ar trebui să le facă mirenii, însă acolo unde nu există binecuvântarea ierarhului și când păstorul este o vedetă cu ifose și neascultătoare, nu e greu de ghicit ce urmează. Precum o tumoare de cancer care nu se taie când este mică, aceasta crește și afectează mai multe organe, așa a fost și cu cazul Pomohaci: nu a fost caterisit la prima greșală, a făcut altele și mai mari. Nu a fost caterisit nici după aceea, a făcut altele și mai mari. Răul s-a propagat până a ajuns unde este și probabil pe măsură ce bulgărele prinde tracțiune, vor începe să apară înregistrări și mărturii mai multe și mai șocante.

Unde se poate ajunge nu speculăm: dracul are imaginație și experiență și în lumea de astăzi orice se poate întâmpla atât cu Pomo, cât și cu urmașii lui. Scenarii sunt multe, dar nu speculăm pentru a nu sminti pe cineva (mai mult decât o facem oricum, inevitabil). Doar menționăm că este puțin probabil ca Pomohaci să se pocăiască și să nu mai facă rău în continuare. Pocăința este exclusă pentru că în primul rând, Pomohaci nu înțelege ce i se întâmplă și oricum nu arată nicio intenție nu doar de pocăință dar nici măcare de smerenie. Chiar nevinovat fiind, nu se justifică neascultarea lui și continuarea unei vieții străine de un preot ortodox.

Să vedem însă consecințele imediate ale acestui scandal.

O parte dintre cei considerați „înauntru” se vor obișnui cu sfidarea și atacul asupra ierarhilor, contestând regulile, canoanele, judecățile și în general ierarhia bisericească care este tulpina trupului lui Hristos. Deja secta Pomohaci este demult pierdută, acei oameni fiind doar în mintea lor parte a Bisericii Ortodoxe. Dacă cu ocazia Sinodului din Creta, mai ales cei „tradiționaliști” au fost dezamăgiți de ierarhi și sunt încă îngrijorați, fiecare gândindu-se ce să se facă dacă se împute treaba și aggiornamentele se extind și mai mult în BOR, cu ocazia scandalului Pomohaci, cei care au fost imuni la problemele „de-a dreapta” și sunt mai degrabă expuși la loviturile „de-a stânga” sunt acum triști că „un om bun”, „un sfânt în viață” ca Pomo este caterisit deși a făcut atâta bine și nu a făcut rău nimănui. Aceștia nu doar că își pierd încrederea în ierarhie și își agravează alergia față de norme, canoane, dogme, reguli etc. Dar rupându-se de cler, se rup și de Biserică total. În paranteză spus, ortodoxia presupune multe constrângeri, deoarece este „calea cea strâmtă”. Canoanele deși văzute ca constrângeri, sunt de fapt faruri călăuzitoare în întuneric, de aceea sunt importante.

Problema principală și paradoxul acestui scandal este că nimeni nu vorbește de necanonicitatea altor fapte ale lui Pomohaci (amintite de mine mai sus) ci se discuă pe seama acestei înregistrări.

Foarte mulți din cei „căldicei” care nu sunt parte vie a Bisericii și deși se declară ortodocși râd la bancurile cu preoți de parcă ar fi turcaleți sau îi fac pocăiți pe cei care țin post, vor avea încă un motiv să se răcească și mai mult și să rămână mai departe în credința lor independentă și înțeleasă de fiecare în felul lui, cum îi vine în cap la fiecare în parte, un fel de protestantism individual. Ei vor asculta în continuare cântecele lui Pomohaci și îl vor aplauda la festivaluri.

În rest, cei din afară, fiind în afară nu vor fi afectați decât că vor folosi acest accident din Biserică ca să arăte cu degetul. „Ce familie tradițională vreți voi, pupătorilor de moaște când preoții și ierarhii voștri sunt pedofili și homosexuali?” – cam în jurul acestei întrebări e discursul lor. Limbajul nu este și nu va fi deloc delicat, dracul renunțănd la corectitudinea politică și respectul față de toate orientările când vine vorba de aruncat cu noroi înspre Biserică. Culmea ipocriziei, dacă am putea pretinde dracului așa ceva …

Spuneam mai sus că eu cred că Pomohaci nu înțelege ce i se întâmplă. Poate trebuia de la început să pornesc cu a explica ce cred eu că s-a întîmplat în realitate și abia ulterior să analizez efectele. În primul rând, din nou repet, Pomohaci nu trebuia să mai fie preot. Un preot nu are voie să cânte la nunți, la petreceri etc, nu se cuvine, sunt canoane în acest sens. Apoi, rugăciunea împreună cu ereticii este vrednică de afurisire. Adica, eu ca credincios simplu, dacă mă rog cu ereticii, trebuie să fiu afurisit, adică exclus din Biserică. Cu atât mai mult, un preot care cheamă un eretic să predice de la amvon trebuie caterisit. Este un păcat strigător la cer, este o încălcare gravă a canoanelor trecută cu vederea doar în vremurile moderne de ierarhii care înțeleg greșit iconomia și neavând vederea duhovnicească care să le arăte când trebuie și când nu trebuie să facă iconomie, și neavând nici experiența luptei duhovnicești care cât de cât le-ar permite să evite unele greșeli prea mari, folosesc iconomia deoarece e cea mai ușoară unealtă. Precum un chirurg care îi e frică să folosească bisturiul și îi dă pacientului o aspirină, sperând că îl vindecă Dumnezeu, așa e iconomia în cele mai multe cazuri.

În cazul cu înregistrarea, adevărul este greu de aflat. Nu exclud deloc posibilitatea ca înregistrarea să fie un fals. Oricine poate cumpăra cu 30$ un serviciu de editare audio pe fiverr.com și să pună pe un mic indian să îi compileze niște bucăți audio reale, să folosească niște sintetizatoare de voce, ca să scoată ce vrea el. Tehnologia asta există pentru audio, și pentru cei care au bani există și pentru video, adică se pot face imagini în care programul poate schimba mișcarea buzelor unui om, astfel încât pe lângă coloana audio modificată să pară că respectivul chiar a spus ce se aude. Iată un video demonstrativ mai jos:

Pentru a înțelege mai bine campaniile de atac asupra Bisericii Ortodoxe, ar fi îndeajuns să ne uităm la greci unde acestea au loc periodic și există un război mediatic continuu împotriva Bisericii, tocmai din cauza încrederii pe care poporul încă o are în aceasta. Există mărturii ale unor preoți care explică cum au fost sunați noaptea în toiul nopții să meargă să împărtășească pe cutare persoană care e pe moarte. Când ajunge la adresa respectivă, doua femei dezbracate sar la gâtul preotului în timp ce alții le fac poze. Până se dumirește părintele și o ia la fugă, un tânăr adolescent și două tinere socialiste revoluționare au strâns deja „material” pentru un articol denigrator care va fi publicat ziua următoare pe prima pagină.

Pe de altă parte, nu este exclus nici ca din cădere în cădere, Pomohaci să fii ajuns până la acest grad al păcatului. Deja ușurința cu care săruta femeile din haremul propriu al sectei pe care o înființase, pe mină mă șocase încă de acum câțiva ani. În fața camerei TV! Nu doar că era aiurea și necuvenit dar felul cum părintele se uita la ele și spunea că le iubește, ridica multe semne de întrebare. Această variantă este cu atât mai probabilă cu cât dacă Pomohaci chiar ar fi avut o minimă duhovnicie și l-ar fi preocupat soarta lui în veșnicie, cât și efectul acuzelor care i se aduc și a scandalului iscat, nu s-ar fi dus la festivaluri și cântări în toiul scandalului ca să sfideze total ierarhia și pe credincioșii ortodocși ci chiar nevinovat fiind, ar fi bagat capul în sac, s-ar fi smerit și ar fi așteptat mila lui Dumnezeu în rugăciune și în pace. Ori Pomohaci cântă și se pupă în bot cu alți tovarăși, nu dă jos haina preoțească sfidând în continuare Biserica, dă interviuri, își angajază avocați și îi trimite la TV, etc, în general nu arată ca un om care se pocaiește ci se prezintă ca un înger rănit, ca Hristos pe cruce.

Culmea prostiei și a iresponsabilității ar fi ca Pomohaci să reușească să fie primit iarăși în preoție, ceea ce siguranță dracul o va prezenta ca pe o înviere. Caz în care, într-adevăr Ardealul va fi pierdut, așa cum a profețit Arsenie Boca!