Evident că sunt mai multe impresii, dar cred că este extrem de important să analizăm cum tratează presa deoarece cum presa este supusă diavolului, tatăl minciunii, minciuna emisă prin portavocile satanei ne poate fi un indicator pentru a înțelege mai bine adevărul.
Înainte de toate, în ciuda raportării mele clare împotriva lui Bartolomeu, pe care îl consider un căzut și un rătăcit, mai ales datorită împreună slujirii cu papistașii [1], trebuie să fac o mică dar importantă nuanțare la cele zise în articolul trecut pe tema rupturii.
Este evident că Ucraina trece prin vremuri grele și este evident că există sentimente anti-rusești profunde într-o parte a populației. Ce a făcut însă Bartolomeu a declanșat războiul religios înaintea celui militar.
Este aceasta demn de un făcător al păcii și de un slujitor al lui Hristos? Cum mai poate Bartolomeu ca cel dintâi dintre cei dintâi să comunice acum cu Alexei și cu Putin și să încerce să limiteze vărsarea de sânge care poate o să urmeze în Ucraina și suferința a milioane de oameni? ÎN NICIUN FEL, pentru că Bartolomeu ascultă de ordinele americanilor și execută cu aplomb cele mai trăznite cerințe ale acestora.
Să ne întoarcem la presa. În general, în presa românească, plasarea a fost clar de partea lui Bartolomeu, sau mai bine zis, măcănitorii rusofobi rumegători de gargară prefabricată produsă în laboratoarele de propagandă ale NATO au tot repetat: vai, Putin a pierdut! Vai, inimile ortodocșilor ucrainieni nu mai sunt cu Putin. Bartolomeu le-a dat autocefalie, poporul ucrainean are acum și el biserica lui.
Discuția din presă despre poporul ucrainean și Ucraina ca națiune individuală îmi face perii să mi se ridice deoarece nici măcar marii experți și analiști nu cunosc două boabe de istorie: Ucraina este un teritoriu artificial făcut de vestici ca să aibă un buffer cu rușii. Nu există un popor ucrainean, o limbă ucraineană etc, papiștii și-au băgat coada în ruși ca și în sârbi și i-au tăiat pe din două pentru că nu au putut să-i îngenuncheze în totalitate. Așa se face că în Ucraina au tot stimulat și sădit sămânța ruperii de Imperiu și țar și apoi de Moscova, după destrămarea URSS-ului. Ucraina în slavonă înseamnă tărâmurile de la margine.
Ce-a fost, a fost – am putea spune. Realitatea e că azi, majoritatea ucrainienilor vor să se rupă de ruși, deci trebuie să îi susținem, mai ales că americanii îi susțin, deci noi ca aliați, blah-blah-blah.
Mai sunt unii deștepți care zic că granițele în zona asta din lume se fac în funcție de unde le împarte istoria, în funcție de unde s-a tras granița pe hartă, că nu există popoare și țări. Unde e multă carte, e și multă prostie, zic eu. Evident că cei puternici calcă pe cei slabi și le iau pământurile, și poate îi mai trec și prin sabie, așa a fost de la începuturi, deci nu există o dreptate și o lege pe pământ alta decât dreptatea și legea buzduganului. Evident că Dumnezeu uneori ajută un David să dea jos cu un Goliat, nu neg intervenția divină în istorie, vreau doar să fac apel la pragmatism și la simplitate în abordarea problemei.
Evident că există popoare așa cum există flori și evident că există popoare cu speficul lor. Și așa cum sunt și flori înrudite, care diferă poate doar prin culoare, poate doar prin mici particularități, tot așa sunt și rușii cu ucrainienii: același popor, cu unele diferențe. Nu cred că greșesc prea mult și nu cred nici că ucrainienii nu recunosc dacă spun că rușii cu ucrainienii sunt mai degrabă același popor decât popoare diferite.
Partea cu țara diferită și orientarea diferită este o cu totul altă mâncare de pește. Evident că ucrainienii nu vor cu Putin, dar poate ar fi vrut cu CSI dacă CSI arăta mai apropiat de UE decât de URSS. Adică, poate dacă CSI oferea pace și prosperitate, nici nu s-ar fi pus problema ruperii de ruși. Dar cu un dictator ca Putin, e normal ca ucrainienii să dorească ruperea și să-și dea chiar și viața pentru asta. Nu sunt puțini nici ruși care ar face la fel dacă ar avea posibilitatea, dar cum demografic si cultural, poporul rus a fost distrus de 8 decenii de comunism și vreo 3 de tranziție tembelă, nu a mai rămas nicio vână de rezisteță în sărmanul popor rus. Pentru a înțelege problema rușilor, să ne uităm la noi: 5 decenii de comunism, încă vreo 3 de neo-comunism și tot vrem ajutoare de la stat, urâm capitalismul și prosperitatea și nu avem nici cea mai mică afinitate către libertate și demnitate. La ruși dublați aceste probleme și vă apropiați de adevăr.
Întorcându-ne la presă, ne-am pune întrebarea: dar oare nu e firesc să îi susținem pe ucrainieni, de ce să îl acuzăm pe Bartolomeu că face jocul politicienilor (americani și ucrainieni). Apropos de implicația în politică: la noi strigau cu surle și trâmbițe că de ce se bagă Biserica în politică și cheamă lumea la referendum, dar dacă Bartolomeu face hatârul americanilor, acolo nu e faux-pas din partea fețelor bisericești, că e cu „dezlegare” de la purtătorii de șorțulețe. Asta e presa noastră! Dracul întruchipat. Sunt mai multe exemple de tratamente diferite în chestiuni similare, în funcție de ce comandă vine de la butoane.
Răspunsul la întrebarea de mai sus este NU. Nu e deloc firesc ca presă să măcăne aceeași poezie mereu, ci o presă libera ar avea opinii variate și ar expune opinii variate, pentru a lăsa oamenii să tragă propriile concluzii, mai ales într-o chestiune așa de complicată.
Dar cum să gândească liber măcănitorii experți care sunt invitați de presă? Vor mai putea ei să viseze la posturi în ministere, secretari sau consilieri, ambasadori sau diplomați, sau măcar purtători de vorbă, dacă emit cumva opinii libere, care pot cumva să fie împotriva Imperiului? Doamne-ferește!
Trist este că nu doar istoricii, sociologii sau politologii fac astfel, ci se îngrămădesc să își facă și ei norma de măcăneli conforme cu dictarea, chiar experții pe religie care sunt fie invitați la TV, fie scriu un reviste cum ar fi Revista 22 sau Dilema pe această chestiune și unde în unanimitate s-a decis: Putin e vinovat!
În final, îmi cer iertare dacă ați venit la acest articol cu așteptări de exemplificări. Nu o voi face, este prea dificil să zgârmăm prin gunoi și să-l clasificăm. Am dorit doar să atrag atenția asupra discrepanței între câteva probleme reale și felul cum a fost tratat subiectul în presa noastră. Iată problemele:
- Ruperea unității nu poate aduce niciun ajutor – nimănui
Am mai menționat mai sus și pe alocuri și în articolul anterior pe aceeași temă [1] , dar o repet. Bartolomeu știa că prin declararea autocefaliei Ucrainei rușii vor rupe comuniunea și cu toate acestea a făcut-o. În plus, Bartolomeu nu va mai putea avea nicio contribuție la pacea din Ucraina. Nu că ar fi putut avea cumva, dar acum nu va mai putea nici măcar să ceară lui Putin să accepte încetarea focului 2-3 zile ca să-și strângă și ucrainienii morții. Zic și eu așa, că mă uit în Siria, unde Erdogan totuși l-a oprit pe Putin să îi măcelărească pe turcmeni în Idlib. Nu doar interesele comune și diplomația au reușit, ci acolo unde este dialog, se pot face multe. Bartolomeu însă a tăiat opțiunea dialogului și a declarat război.
2. Un lider religios trebuie să fie deasupra politicii
Chiar dacă să zicem că ar fi fost nevoie de autocefalie și ucrainienii ar avea dreptul să ceară și Constantinopoleul să ofere, și ar fi fost discuții și existau perspective și etc, etc, NU ERA MOMENTUL acum. Toți creștin-ortodocșii ruși îl vor clasifica acum pe Bartolomeu ca pro-american și anti-rus, și orice posibilitate de a le câștiga inimile și de a putea fi o punte între ruși și ucrainieni s-au terminat. Nu de puține ori, bizantinii, fiind cu securea otomanilor deasupra capului, s-au îndreptat spre politic și au nădăjduit în papi că vor trimite armate și că îi vor ajuta. Nu puțini au mers până acolo încât au plecat capul în fața papei sau au declarat uniri fictive cu aceștia ca să beneficieze politic și militar. Din păcate niciodata nu au învățat din istorie. Pare un blestem al Constantinopolelui ca să nu învețe niciodată din greșeli.
Dar nu doar că politica și războiul din Ucraina nu permiteau schimbări dramatice cu efecte de ruptură, dar nici măcare relațiile inter-religioase între ruși și apropiații lor și Bartolomeu și pro-ecumeniștii nu erau la un moment optim, având în vedere scandalul cu Creta.
3. Relitatea din Ucraina ne este total necunoscută.
Presa românească face abstracție de multe adevăruri cu privire la Ucraina și ne prezintă frânturi. În primul rând, economic, fără Rusia, Ucraina este distrusă. Gazul rușilor încălzește ucrainienii și îi ferește de gerurile iernii ruse în general pe datorie. Datorii care uneori nu prea mai sunt plătite sau sunt plătite din suprataxări ale conductelor rușilor. De aceea și-au făcut nemții țeavă separată prin Marea Baltică pentru că știu că urmează mezatul ucrainienilor când milioane de oameni o să rămână în frig, conductele o să fie atacate și haosul o să cuprinda Ucraina. Căci vestul în buna lui tradiție nu te ajută să treci pârleazul ci doar îți dă brânci și numește asta sprijin.
Ce vreau eu să spun? Este frumos și utopic o Ucraină liberă, îndependentă și pro-europeană, dar cine bagă banul? Nu doar că miliarde de euro are nevoie pentru gaz, dar cum Ucraina este o țară de graniță, s-a nimerit ca spre vest să fie mai mult ruși decât ucrainieni și astfel Ucraina a pierdut zona industrială unde erau marile fabrici și combinate. Realist, Ucraina nu poate rezista fără Rusia, decât dacă europenii pompează anual câteva zeci de miliarde de euro, ceea ce nu se va întâmpla. Americanii nici atât. Ei doar doresc să țintuiască Rusia din toate colțurile. Poate o să le dea ceva mizilic ucrainienilor dacă le permit să planteze și ei ceva instrumente de spionat sau mici baze pe ici pe colo de extragere informații și/sau lansare operațiuni în Rusia. Nici măcar pentru americani un război cu rușii în Ucraina nu este tentant deoarece ei abia fac față deocamdată războaielor din Afganistan, Siria și Irak unde au cam pierdut peste tot. După al 2-lea război Mondial, americanii nu au mai câștigat decât războiul din Golf, restul fiind un lung șir de înfrângeri. De aceea, stârnirea ucrainienilor împotriva rușilor nu are nicio finalitate, dacă privim practic, conform realităților geopolitice. Singura variantă este pacea, este convingerea lui Putin că trebuie să îi lase în pace și să restabilească relațiile cu ei, cu garanția că de data asta NATO nu se va mai extinde spre est.
Dar oare vor mai crede rușii de data asta? Căci – deși în presă nu veți auzi – Bush senior și-a luat angajamentul față de Gorbaciov că după căderea Cortinei de Fier, NATO nu se va mai extinde înspre ruși. Ceea ce evident că nu s -a întâmplat, de unde rușii sunt îndreptățiți să turbeze dacă Ucraina o să fie invitată să intre în UE sau în NATO. Până atunci, Bartolomeu s-a gândit să-i tragă și el o scatoalfă lui Putin.
NOTE
[1] a se vedea articolul BARTOLOMEU – DIN RĂU ÎN MAI RĂU
