Spuneam in articolul trecut ca DIAVOLUL ESTE ÎN DETALII ÎN LUPTA CU COVIDUL. Sunt nenumarate exemple zi de zi, dar azi mi-a atras atentia unul special deoarece este un adevarat glitch in matrice.

Managerul Spitalului de Boli Infecţioase „Victor Babeş” din Timişoara, Cristian Oancea, a declarat miercuri, pentru AGERPRES, că cei şase pacienţi infectaţi cu SARS-CoV-2, care au decedat în spital zilele trecute, nu au fost neglijaţi medical, dar aveau multiple comorbidităţi şi nu mai puteau fi salvaţi nici la terapie intensivă.

Sursa: Agerpres

Evident ca se pune logic intrebarea: cati decedati din totalul decedatilor de Covid, nu doar acestia care au cazut in spinarea managerului si acum se apara dand din casa informatii, sunt bolnavi care mureau oricum.

Problema legata de comorbiditati este intr-adevar una complicata si departe de a se rezolva 100% in vreun fel. Am explicat inca din primele articole despre Covid de prin primavara, cu privire la de inconsistentele din statistici: Germania dadea o rata a mortalitatii mult mai mica decat alte tari, chiar dezvoltate si care nu se putea explica doar prin calitatea sistemului medical. Mai apoi au aparut in presa stiri cum ca doctorii nemti trec un mort ca fiind de covid doar daca nu avea alte boli grave, in rest il clasifica la Covid.

Tehnic problema se numeste attribution, si e o problema majora deoarece implica un mare grad de subiectivitate. Adica daca omul moare de Covid desi era bolnav de inima si a dat in pneumonie, putini doctori isi pun problema: inainte de Covid la asta treceam cauza bolii hypertensiune nu pneumonie. Nu stiu daca exista in statisticile medicale – probabil nu – posibilitatea macar de a atribui la 2 boli cauza mortii. De exemplu, daca are hypertensiune si moare de Covid, sa fie fifty/fifty sau daca avea tensiunea sub control totusi, sa fie 20-80 alocarea, adica totalul sa dea 50% dar sa nu fie clasificat ca mort Covid.

Aceasta clasificare in sine, in vremuri normale are doar rol statistic fara vreo relevanta anume. Putine sisteme medicale (cel putin la noi in niciun caz) au functie de autoreglare pe baza statisticilor in sensul ca factorii de decizie in domeniul medical sau distributia investitiilor in cercetare se face pe informatii statistice si e nevoie de acuratetea datelor pentru a nu a lua decizii aiurea.

In vremuri de Covid insa, o clasificare/atribuire corecta este vitala pentru a putea lupta cu turbarea (alergia) fuhrerilor medicali care speriati de o rata a mortalitatii mai mare decat cea reala, si-ar dori inchiderea totala argumentand periculozitatea acestei boli.

Nu vom avea aceasta clasificare corecta si nu cred sa fie in prea multe locuri, cu exceptia Germaniei unde de la inceput au fost organizati si s-au tinut de unele principii si probabil protocoale. Motivele sunt clare: incompetenta si dorinta de a accentua gravitatea bolii in speranta de a putea acoperi golurile si incapacitatea sistemului printr-o spaima generalizata care sa ii tina pe oameni in casa si printr-o inchidere cat mai totala care sa reduca presiunea pe sistemul medical.

Spun ca diavolul este in amanunte si ca gonoreea verbala in presa nu lasa loc de nuantari. Intr-adevar sistemul medical este incarcat – acesta este o realitate. Dar gravitatea bolii in sine nu este nici pe departe cea sustinuta de „datele oficiale” (adica cam 2.8% [1]) si avem astazi cel mai clar argument.

Neavand o imagine reala, sa facem un mic exercitiu de extrapolare. Sa zicem ca in Timis au fost 20 de morti de Covid in aceea zi. Sa zicem ca cel putin 6 au fost din categoria „mureau oricum”. Asta inseamna 30% din morti sunt care „mureau oricum”. Asta inseamna o rata a mortalitatii de 0.93%. Concluziile le trageti singuri …

~ ~ ~ ~ ~ ~

Note

[1] Medicul Dorel Sandesc de la Timisoara: Cifrele legate de mortalitatea de COVID in Romania sunt surprinzator de bune, raportate la tara care a acordat cea mai mica atentie sanatatii din UE