Marea Neagră este vitală pentru Rusia. Iar accesul prin Bosfor, fiind în mâna turcilor, e vital pentru ruşi. Acum doar pentru grâne, dar în cazul unui război cu vestul, accesul navelor militare ruseşti spre sud va fi necesar, de unde Turcia are o mare problemă: în cazul unui război Rusia-NATO, Turcia nu mai poate juca rolul neutralităţii.

Starea de beligeranţă Turcia-Grecia arată că NATO nu poate garanta nici măcar pacea între membri, darămite să apere un membru de o agresiune externă. Sunt sigur că există iexperţi care ar zice că dacă nu erau în NATO, aceste ţări s-ar fi războit deja. Da, poate aşa este şi poate că era mai bine deoarece decăderea Greciei după criza creditelor a fost mai dureroasă pentru greci decât un război. Adică, atât căderea economică cât şi exodul populaţiei, scăderea investiţiilor, vânzarea asset-urilor productive (resurse de aur, insule, porturi etc) a fost comparabilă cu al 2-lea Război Mondial.

Nu ştiu câţi vă mai amintiţi, dar în acea perioadă, datoria mare a statului grec se zice că ar fi cauzat criza. Personal cred că Grecia a fost cumva vânată şi furtul planificat deoarece era veriga cea mai slabă din UE, cu asseturile cele mai interesante şi cele mai multe şi cu o populaţie suficient de … dependentă de donaţiile de la UE, sub forma creditelor către bănci şi către guvern. Printre alte acuzaţii aduse grecilor, cum că aveau pensiile mari, achiziţia de armament în cantităţi şi sume incredibile pentru o ţărişoară ca Grecia, a fost atunci subliniată că o componentă importantă la îndatorarea nesăbuită. Iată deci că deşi nu au ajuns la război, cumpărarea aberantă de arme a pus Grecia în genunchi, deci apartanenţa NATO nu i-a prea ajutat pe greci deorece după criză, destrăbălarea financiară s-a terminat şi au rămas cumva în urmă faţă de turci la cursa înarmării iar economic sunt în limgo, total dependenţi de Imperiu.

Subiectele tratate în videoclipul de mai sus sunt multe şi nu le voi aborda pe toate. Din start, eu nu sunt de acord cu părerea că turcii practică o strategie „complexă” care urmăreşte obiective „punctuale”. Formularea este prea scolastică şi prea avansată. Turcii nu au o strategie, supravieţuirea e singura strategie pe care o au şi nu există o consistenţă în atitudinea lor. Dar cum minionii din NATO joacă cumva cum le cântă americanii şi nu mişcă în front, faptul că turcii din când în când îşi permit un spaţiu de manevră care iese puţin în afara strategiei NATO, este văzut de unii naivi ca ditamai strategie. Singura strategie a turcilor este să nu asculte tot timpul de americani şi uneori să le meargă împotrivă până la riscul ca Erdogan să fie omorât de o tentativă de lovitură de stat în care implicarea serviciilor americane este de departe o supoziţie deloc de lepădat. Apoi, dacă Putin îţi salvează viaţa anunţându-te că un avion al armatei are ordin să dea jos avionul prezidenţial cu care fugea Erdogan, după ce scapi e normal să arăţi puţină curtoazie faţă de Putin şi să ai mai multă încredere în el decât în americani în privinţa garanţiilor de securitate.

Problema lui Erdogan este că ţara şi armata sunt captive NATO. Poporul este captiv cumva mental şi ideologic şi armata evident este … complexă. Cu siguranţă generalii sunt dornici de a ocupa Grecia şi de a reface Imperiul Otoman pe când cadrele inferioare ar vrea mai degrabă să se plimbe prin SUA şi Europa la exerciţii militare şi să beneficieze de diurne şi prime frumoase, fiind cumva dezinteresaţi de pornirea unui război cu Grecia şi nici măcar cu Siria.

Că veni vorba de Siria, după cum ştim, Erdogan a tot anunţat ditamai cordonul „de securitate” pe 10-15 km la graniţa de sud şi deşi ruşii şi-au dat acordul, tucii nu l-au reuşit nici măcar pe porţiunea unde kurzii nu au controlul. Să zicem că pe la kurzi, acest „cordon” nu ar fi fost acceptat, nici de kurzi şi nici de americani, dar în rest, Turcia a avut un relativ ok de la Putin să extindă, dar nu a reusit deoarece bănuiala mea este că armata nu prea a fost interesată să fie bombardată zilnic şi să aibă frecuşuri cu rebelii de prin Siria. Pe cât de mândrii şi puternici se cred soldaţii turci, s-au împotmolit în refacerea Imperiului Otoman la nici 10km la graniţa cu un stat eşuat, unde teritoriile sunt neprotejate ci doar triburi locale se luptă între ele pentru control.

În ultimul timp, în Siria, acţiunile turcilor se rezumă la rafale de artilerie asupra kurzilor. Nu am mai văzut de mult nici măcar acele patrulări comune împreună cu ruşii şi nici mişcări de trupe ale turcilor. Deşi a anunţat că e interesat de pacea cu Assad, Erdogan a refuzat să participe la discuţii directe. Între timp, ruşii şi sirienii lovesc periodic atât prin artilerie cât şi prin misiuni aeriene în Turcmenistanul de la nordul Siria unde teoretic este populaţie turcă şi unde era prima direcţie de interes pentru turci în restabilirea visului otoman. Evident cutremurul a pus mari probleme turcilor, având acum de salvat propria populaţie şi nemaiavând resurse pentru turcii din afara graniţelor.

Revenind deci la strategia haotică şi fără sens a turcilor trebuie să salutăm totuşi faptul că aceştia îşi permit nesăbuinţa să se opună Cezarului, adica americanilor. Nu mai zicem de europeni, care sunt periodic zeflemiţi de turci. Simplul fapt că au dorinţa şi posibilitatea să se opună şi au curajul să o facă îi plasează pe turci într-o poziţie favorabilă şi le oferă nenumărate avantaje. Vă dau un singur exemplu: exploatările din Marea Mediteraneană. Există acele zone disputate cu grecii şi cu ciprioţii. Cei din urmă s-au aliat cu evreii şi astfel au căpătat sprijinul europenilor şi al americanilor. Turcii, dacă erau români, ziceau: ce să facem, trebuie să dăm OMV dreptul să exploateze ce vor ei pentru că suntem parte din familia europeană şi avem protecţia NATO. Turcii au zis nu, astea sunt gazele noastre, le exploatăm noi, dacă trimiteţi navele francezilor le vom scufunda. Şi turcii având cu ce, francezii s-au retras şi acum turcii şi-au trimis propriile nave de foraj în zonele disputate şi e vorba să înceapă exploatarea.

Date fiind spuse cele de mai sus, am putea zice că totuşi haotică sau nu, strategia turcilor există şi funcţionează. De unde vedem asta? Din faptul că Turcia apare la ştiri! România nu apare la ştiri deoarece totul se întâmpă lin, nimic nu este special, nu există proteste, nu există opoziţie, ţara noastră este toată o mare bază NATO, bine organizată şi fără probleme, cum ar fi de exemplu o bază americană din interiorul SUA.

Despre turci auzim însă că se opun aderării Suediei la NATO şi apoi toţi răsuflăm uşuraţi când la summit turcii se lasă convinşi şi declară că acceptă. Apoi, suntem iar tulburaţi când auzim pe Erdogan că aderarea Sudiei va fi decisă de parlamentul turc abia în octombrie şi e condiţionată. Vom vedea însă în Octombrie dacă chiar se ţin de cuvânt deoarece suedezii încă sunt un rai pentru membrii PKK care îşi fac de cap în ciuda promisiunilor Suediei că îi va pune la punct.

Dar în cele din urmă contează dacă alegerea Turciei este bună sau rea. Mă refer alegerea de a fi puţin nealiniată. Deoarece trebuie să recunoaştem totuşi că în afară de mac-mac, chiar dacă guraliv, turcii nu prea au arătat acte concrete de nesupunere faţă de Imperiu. Ei bine, doar viitorul ne va spune în ce măsură ‘strategia’ turcilor a avut sens şi poziţia lor de stat cu fundul în două bărci le-a fost rentabilă. Până una alta, Erdogan declară fără să îi fie teamă de „forurile europene” sau de „forurile americane” că „Noi suntem împotriva LGBT!„