WTF?

Cine putea prevede ditamai evenimente? Iată rezumatul celor mai importante evenimente de la vârful SUA care preced războiul nuclear mondial:

1. o dezbatere televizată Trump-Biden înainte de nominalizări
2. cădere brutală a lui Biden în sondaje în urma dezbaterii; haos după în tentativa de aplanare a eşecului
3. atentat asupra lui Trump
4. retragerea lui Biden şi numirea Kamalei

Un atentat bine pregătit

Deşi a eşuat, atentatul a fost bine pregătit. Pare un paradox, dar un atentat nu este o chestiune chiar atât de uşoară. Unele operaţiuni complexe, chiar pregătite din timp şi chiar cu resurse aproape nelimitate, pot să eşueze sau pot să fie executate cu probleme majore. Vezi, de exemplu, retragerea din Aftanistan sau invazia Gazei recentă.

În presa oficială, atentatorul a fost prezentat ca un dezaxat care s-a trezit nervos pe Trump în dimineaţa respectivă şi s-a gândit să îl împuşte. Mai cu ciocul mic, tot în presa oficială, s-a implantat ideea cum că – culmea culmilor! – atentatorul urmărise şi traseul şi apariţiile publice ale lui Biden, nu doar ale lui Trump, deci cumva acest „incident armat” nu reprezintă încă un argument al statului mafiot de la vârful SUA şi a falsei idei că democraţie blah-blah, ci incidentul este mai degrabă încă un argument al faptului că armele sunt periculoase şi deţinerea de arme trebuie interzisă deoarece iată că dezaxaţii pot produce victime folosindu-le.

Aici noi reamintim că atentatorul avea în posesie dispozitive explozive pe care însă nu există dovezi şi urme cum le-a construit. După părerea mea, atentatorul a fost momit de client cu promisiunea că va scăpa şi iniţial i se promisese şi că va putea folosi acele explozive pentru a face victime şi în rândul trumpiştilor de la miting. Ideea că va face praf trumpişti a fost o motivaţie suficient de puternică pentru turbat ca să nu mai gândească că nu va avea nicio şansă să scape după ce trage deoarece evident la astfel de nivel nu se doreşte păstrarea urmelor.

Contacte în străinătate

După prezentarea iniţială a atentatorului ca un dezaxat, evident este imposibil ca informaţiile şi detaliile care apar să mai conteze cumva şi să mai repare din abureala iniţială. De aceea părerea mea este că chiar dacă se va dovedi ulterior că democraţii sunt legaţi de acest atentat, informaţia nu va avea nicio importanţă deoarece publicul este deja suficient de divizat încât pentru fanaticii alegători democraţi să nu mai conteze nivelul de violenţă şi corupţie la care s-a ajuns. De aceea Kamala va fi după mine un viitor Hitler, dar despre asta poate puţin mai departe.

Deci, între timp s-a aflat că atentatorul a avut contacte telefonice în străinătate folosit canale criptate. Cel mai probabil, comanda lui s-a făcut din afară şi poate chiar i s-a promis un exit în afară.

Cum de nu a nimerit?

Pentru experţii în arme, există nenumărate mistere şi toate explicaţiile duc la o pregătire profesionistă a unui trăgător bun dar neprofesionist.

În primul rând, deoarece nu am făcut-o în articolele anterioare, voi explica mură în gură unele aspectele legate de eşecul atentatului.

Primul lucru trebuie spus că au existat mai multe focuri. La fel de important, trebuie spus că ţinta a funcţionat. Faptul că Trump a mişcat capul şi a scăpat de unul dintre focuri nu înseamnă deloc că trăgătorul a fost slab. Faptul că a fost nimerit, arată că trăgătorul şi ţinta au fost bune.

Se pune logic întrebarea cum deşi a tras mai multe focuri, nu a reuşit să nimerească cu toate? Un răspuns este că de la distanţa folosită, cu arma folosită, intră în calcul nenumărate variabile care fac aproape imposibilă o ţintire multiplă precisă. De altfel, nu se ştie încă al câtelea glonţ l-a nimerit pe Trump. Dacă glonţul urechii a fost primul, e de înţeles că după ce Trump s-a aplecat rapid – de altfel prin asta Trump arată cât de fresh este mental – lunetistul nu mai putea să îl nimerească. Aici intervine şi faptul că a fost neutralizat după ce deja era în vizorul unui lunetist al Serviciului Secret care însă „aştepta ok-ul”. Dacă glonţul care l-a atins nu a fost primul, arată că cel mai probabil a tras la nimereală în speranţa că din 3-4 runde a câte 5 glonţuri putea să îl nimerească pe Trump, mai ales dacă nu era executat ci ar fi fost lăsat în viaţă încâ câteva secunde.

Deci un alt amănunt important este că lunetisul putea fi neutralizat înainte să tragă deoarece deja a fost o bună perioadă de timp de când se ştia de el, publicul altertase poliţiştii şi chiar un poliţist încercase să urce pe scară dar lunetistul îl ameninţase. Un agent al SS îl avea deja în obiectiv când acesta a tras şi astfel, după prima rundă, chiar dacă nu primise ok-ul, a tras şi l-a neutralizat, fiind astfel acoperit de eventuale probleme de serviciu legate de neascultarea ordinelor.

Ce mai trebuie ştiut este că de la distanţa respectivă, folosind dispozitivul de ţintire respectiv, era necesară o pregătire a ţintei dinainte care să ţină cont de direcţia şi puterea vântului. Distanţa a fost atât de mare încât o pregătire pe loc, fără tragerea măcar unei runde de 3-5 focuri de test este imposibilă. Cel mai interesant amănunt legat de puşca DPMS AR este că luneta folosită nu avea maginificare, deci personal nu înţeleg nici cum chiar dacă avea luxul să tragă focuri de test, ar fi putut ulterior să regleze focul. Avea într-adevăr laser cu punct roşu(sau verde) dar fără maginificare la acea distanţă probabil nu putea să vadă ţinta. Deci cel mai probabil, cineva i-a reglat poziţia dinainte. O altă explicaţie ar fi că a existat un al doilea trăgător. Dar această teorie presupune mai multe chestiuni şi cel mai probabil dacă exista al doilea trăgător Trump ar fi fost nimerit 100% şi ar fi existat mult mai multe victime.

Kamala – un Obama feminin

Puţini îşi amintesc că Obama a fost proiectat la putere din întuneric, călărit pe o mantră: CHANGE. Pe final a schimbat-o în FORWARD deoarece planul celor care l-au pus acolo avea evident inclus mult mai multe mandate.

Mantra Kamalei este „what we know can BE unburdened by WHAT HAS BEEN”.

Poate voi face pe viitor o analiză simbolică a acestei mantre deoarece are mai multe layere. Ce vă atrag deocamdată atenţia este duhoarea postmodernistă cu ethos deconstrucţionist care nu poate avea ca „geniu creator” decât pe duhurile anarhiste care vor schimbări atât de radicale şi atât de rapide încăt ataşază de Kamala această mantră în spiritul dării pe faţă a unor indicii cu privire la planurile pe care le au.

Am scris pe larg un articol despre fenomenul prin care elitele deconspiră mai puţin voalat sau chiar clar pentru minionii lor care îi slujesc, etapa următoare a planului. Am uitat cum se numeşte articolul. Spuneam acolo că prezentarea dinainte are nu doar scop de pregătire psihologică ci mai ales are o componentă spiritistă prin aceea că prezentarea în avans a unei mantre şi darea pe faţă a unui act sângeros, prin curajul şi încrederea în forţele întunericului, dă putere actului în sine, sau cel puţin aşa cred înşelaţii şi aşa sunt îndemnaţi de duhuri să facă deoarece măcar să bâlbâiască tot felul de prosteli pot să facă, dacă de pus în aplicare e mai greu.

Aşa cam este şi cu războiul ăsta nuclear, evident că demonii visează la aşa ceva şi fac tot ce pot ca să pregătească terenul. Kamala este preşedintele ideal care ar putea apăsa pe buton deoarece este total fără creier, este controlată complet. Dacă Biden măcar e senil, e bătrân şi e ţinut pe droguri, are mereu doctor în preajmă şi tot nu au sperat că îl pot convinge să apese pe buton, Kamala e gata să deschidă noi orizonturi pentru omenire „unburden by what has been”. Într-un fel, mantra Kamalei, este un remake contemporan al faimosului quote din filmul cu aceşi nume „How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb„.

Şi încă ceva pe final, deoarece deseori am criticat-o cam dur pe Kamala. Vreau să clarific că ea nu e proastă, ci face pe proasta. Nu e retardată, ci pur şi simplu râde ca proasta atunci când nu are răspuns sau nu ştie răspunsul la o întrebare. E o tehnică simplă deşi evident tembelă prin care iată că ajuns unde a ajuns. Femeia e însă deşteaptă, este la fel de deşteaptă dacă nu mai mult, ca Hillary Clinton.

Vedem de pe atunci că focusul principal al Kamallei era securitatea Israelului. Pe atunci se încerca blocarea Iranului din crearea nuclearei. Acum se pare că e prea târziu şi războiul cu Iranul devine prioritar. Biden fiind uituc şi bătrân le punea probleme deoarece venea cu critici la adresa lui Bibi, se trezea că uită poziţionarea oficială faţă de Israel şi pune beţe în roate planului. De aceea l-au dat la o parte.

Atentatul asupra lui Trump este greu de înţeles în contextul Israelului deoarece Trump a fost de departe dedicat total în mandatul anterior. Reamintesc însă că nu de Trump le este frică ci de susţinătorii lui Trump. Ei plătesc oricum ambele tabere şi au control 100% deci personajul în sine nu contează care va ajunge preşedinte, Trump, Kamala sau Biden. Biden punea unele probleme deoarece uita ordinele şi devenea autonom în anumite momente. Trump chiar dacă execută ordinele, pune probleme prin prea mult patriotism în rândul susţinătorilor. Ori aşa-zis-ul „izolaţionism” (ca şi cum aşa ceva pentru SUA ar fi posibil) al SUA, pentru care este acuzat Trump de presa oficială pe plan mondial, este un risc existenţial pentru Israel.

De aceea Kamala este aleasa deoarece va accepta să apese pe buton pentru a rezolva şi Iranul dar poate şi Rusia deoarece mai nou Putin nu prea se are bine cu Bibi.