Am ramas uimit de cat de ignoranti si alienati sunt toti ziaristii si realizatorii de emisiuni TV cand e vorba de a discuta despre cauzele care au dus Romania (dar si restul lumii) in situatia in care este acum si unde o sa se ajunga.

Sunt uimit pentru ca pentru oricine cu capul pe umeri este atat de clar de vazut tot mecanismul care a dus la supra-indatorare, la stimularea unei economii artificiale si a supra-consumului si ca toate au o directie atat de clara incat prost sa fii sa nu intelegi ca se incearca ingenuncherea popoarelor lumii si pregatirea lor pentru o moneda globala si un guvern global care „va avea grija” mai bine ca guvernul nostru de treburile economiei si va avea grija ca sa nu mai intram in criza niciodata.

Fara a avea o viziune globala a ceea ce se intampla acum in Romania, este desigur o copilarie sa incerci sa dai explicatii. Am ramas uimit vazand-o pe sefa de la Oriflame, doamna Tatoiu, acuzand cu aroganta pe pensionari cum ca ei sunt de vina, toti cei care s-au prefacut ca muncesc in epoca comunista si l-au votat pe Iliescu dupa, nelasand sa se faca tranzitia de soc si in Romania ca in Polonia. M-a mirat ca o persoana care se doreste om de afaceri poate sa se perverteasca atat de mult si sa traga itele in favoarea lui Basescu si al PD-ului cu astfel de argumente aberante, incercand sa puna apa peste un foc care deja s-a transformat in incendiu de proportii.

Este greu insa chiar daca stii ce se intampla sa spui oamenilor ceea ce stii, deoarece lumea nu crede. Vorbeam cu un om batran, un pensionar inca lucid si destul de istet, discutam politica si economie la un praznic si cand am ajuns la dolari, am incercat sa ii explic ca americanii tiparesc dolarii pur si simplu, fara acoperire, ba chiar nu mai e nevoie sa ii tipareasca, pur si simplu ii tasteaza in calculatoar, asa cum cauti pe google introducand cateva cuvinte si apoi dai enter, americanii completeaza niste formulare pe calculator, scriu ce sume au nevoie, dau enter si „abracadabra” – avem bani. Nu m-a crezut batranul, era ferm convins ca eu ma insel: „banii trebuie sa aiba acoperire, dom’le, nu se poate altfel”. Am incercat sa il asigur ca stiu despre ce vorbesc, ca am cercetat problema si ca este un fapt recunoscut de toata lumea si binestiut, banii nu au acoperire. Dolarii sunt fictivi, nu exista bunuri, produse sau servicii care sa acopere dolarii, ci pur si simplu dolarii apar la bunul plac al bancherilor americani, deci acoperirea lor este pur la nivel de intentii, are o dimensiune filosofica, nu una fizica. V-am descris aceasta discutie a mea, pentru a sublinia cat de greu este pentru unii oameni sa accepte adevarul. Iar adevarul este atat de evident, incat si cei care il observa, nu le vine sa creada, spera totusi ca ce vad ei nu este adevarat. De ce? Pentru ca este infricosator. Intr-adevar este infricosator sa vezi cum o mana de nebuni planuiesc si faptuiesc toate cate le vedem si cate urmeaza sa vedem: foamete, manifestatii, revolutii, razboaie, etc. Poate ca asa a fost totdeauna in istorie, dar cu siguranta ca nu eram pregatiti ca tocmai noua sa ni se intample.

Noi tinerii de azi, ca si parintii nostri, am fost generatii de sacrificiu. Multi sperau ca copiii nostri sa aiba o soarta mai buna, sa traiasca in prosperitate, in pace, in liniste, sa se bucure de viata, sa aiba o casa a lor, un serviciu, sa aiba ce sa puna pe masa, sa poata merge in concedii, etc. Cum se vad lucrurile acum, copii nostri foarte greu vor avea parte de toate acestea, ba chiar viata lor se pare ca va fi sub zodia razboiului. Ca orice criza, si aceasta nu se va termina altfel decat printr-un mare razboi.

Poate ca sunt multi care se incrunta cand aud de razboi. Dar oare nu poate Dumnezeu sa schimbe lucrurile? De ce sa ne temem, de ce sa ne panicam, sa stam linistiti si sa bagam capul in nisip caci lucrurile se vor indrepta cumva. La urma urmei, traim intr-o societate europeana civilizata si prospera care are mijloace sa rezolve orice problema, si care isi iubeste cetatenii, indiferent din ce „soviet” sunt ei. Iata ca pe greci i-au salvat, ne vor salva si pe noi. Blah, blah, blah. Acestora le raspund: da, Dumnezeu poate schimba lucrurile, dar de ce le-ar schimba? Oare ne-am pocait noi? Am cautat noi sa nu ne lipim prea mult de ofertele tentante ale societatii de consum? Am cautat noi sa nu facem nici un compromis in lupta cu povara taxelor si in tentatiile gaurilor legislative prin care cumva si noi putem sa stoarcem cate ceva de la bugetul tarii? Am cautat noi sa plinim mai intai poruncile lui Dumnezeu si am asteptat ca sa primim toate celelalte dupa fagaduinta Mantuitorului? Am avut noi macar curajul sa le spunem in fata celor care au facut un compromis cat de mic si sa le cerem socoteala? Sau am picat cumva in admiratie, invidiosi pe ei, dorind ca sa furam si noi la fel ca ei, ca sa castigam si noi cat mai multi bani, ca sa avem si noi averi cat mai rotunde, pozitii cat mai inalte, masini cat mai puternici, excursii cat mai exotice etc

Este greu de dat un raspuns general despre cum de s-a ajuns aici. Este clar ca s-a ajuns prin pacat. Prin generalizarea lacomiei, tentatia luxului, a avutiei, prin coruptie la toate nivelurile, prin lene si prin furtisag, prin inselaciune si aroganta, prin mandrie si rautate, la toate nivelele societatii. Putregaiul s-a generalizat, cancerul este infipt adanc, cerul este atat de intunecat incat numai o furtuna il poate curata. Iar ce traim noi acum nu este altceva decat inceputul furtunii. Stim unde se incearca sa se ajunga, caci observand directiile din care se trag sforile si locurile unde sunt puse parghiile, putem trage o concluzie de unde se incearca a se impinge. Prin manipularea pietelor de capital, a banilor, prin interconectarea atat de profunda incat cel mai mic cutremur se resimte pe tot globul in maxim 24 de ore, puternicii acestei lumi vor pune in genunchi guvernele. Popoarele se vor razvrati, vor ridica degetele inspre politicieni, poate pe alocuri ii si vor linsa, cum era cat pe ce sa se intample la Iasi, unde pensionarii au incercat sa il linsese pe prefect. Dar dupa aceasta ce va urma? Ce vom pune in loc, caci asa cum au fost aranjate pana acum lucrurile, orice guvern am pune, nu poate decat sa taie in carne vie. Economia e la pamant, nu se produce mai nimic, iar acolo unde se produce fie sunt scutiri de taxe, fie sunt evaziuni fiscale.

Este evident ca se incearca distrugerea sistemului politic actual, prin aruncarea blamului colectiv asupra guvernelor si a partidelor. Incet-incet oamenii se vor intreba daca nu cumva un guvern european va putea conduce mai bine treburile la nivel local, deoarece „ai nostri sunt prea corupti”. Poate vom avea parte si de o moneda unica, ca sa nu mai poata speculantii „sa manipuleze tranzactiile”, urcand sau scazand cotatiile, dupa cum le convine lor. Moneda unica nu este doar un panaceu care se coace incet-incet in mintile oamenilor de catre laboratoarele de inginerie a ideilor sociale, ci este chiar ultima si unica solutie care va ramane din multitudinea de optiuni pe care o criza le poate scoate la iveala. De exemplu, acum s-a pierdut sansa ca banii sa fie acoperiti in aur, in ceva real, macar in parte, s-a pierdut sansa ca FED-ul american sa fie desfiintat, s-a pierdut sansa ca marile banci sa fie sparte si micile banci care au jucat corect sa fie incurajate, s-au dus incet-incet toate variantele care ar fi rezolvat o parte din probleme si au fi dus in cele din urma la o iesire din criza. La noi, de exemplu, s-a pierdut ocazia de a se renunta la sutele de mii de plimbatori de hartii din clientela politica care consumau o buna parte din buget in detrimentul sanatatii si al invatamantului, precum si ocazia de a termina odata pentru totdeauna cu achizitiile imbecile de inutilitati totale gen fantani arteziene, statui, flori si animale exotice, campanii de promovare etc

Disolutia statului este procesul care a inceput si care va continua ani buni de acum inainte. Similar cu trecerea de la natiune la stat, distrugerea statului si introducerea conceputului de cetatenie europeana sau pan-americana, si in cele din urma globala, va lua ceva timp. Lucrurile nu se pot schimba peste noapte, deoarece rezistenta sistemelor este inca puternica. Insa fortele care modeleaza sistemele sunt si ele puternice, deoarece au paralizat centrele de reactie ale societatii, oamenii au fost transformati in cartofi de fotoliu, nu ii mai intereseaza ce se intampla, nu sunt capabili sa reactioneze, sa se uneasca si sa se ocupe de problemele care ii privesc, ci doar reactioneaza timid si tardiv la evenimente, cautand insa sa se aranjeze pe ei cat mai bine si fiind total nepasatori la restul lumii.

Ii admir pe pensionarii care au iesit sa protesteze, chiar daca ceea ce ii mana pe ei la lupta este pensia si nu libertatea. Macar ei au un obiectiv, un scop in viata. Din pacate cei tineri si in putere zac in ignoranta, nepasare si frica. Se lasa fierti in apa fierbinte incet-incet, precum broasca in oala.