De câte ori vine vorba de neutralitate la nivel statal, analişti experţi cu 2 neuroni, automatoni programaţi ai fabricii de produs consens, aduc fără excepţie discuţia fie la Elveţia, fie mai rar la Finlanda. Acesta este un semn al unei gândiri profund modelate de o anumită fabrică de ideologie care nu tolerează ieşirea din modelul mental al unui sclav subjugat Imperiuli. Elveţia este adusă ca un model irealist pentru noi (deoarece românii sunt portretizat mult mai proşti şi mai incompetenţi ca elveţienii) iar Finlanda ca un model de vecin al Rusiei care nu a putut să mai rămână neutru ci a dat-o întoarsă. Niciodată nu se aduce aminte de Ungaria sau de Turcia.
Ca un mic amănunt istoric aş reaminti că paradoxal, geopolitic, RSR a lui Ceauşescu era mai independentă şi mai autonomă în “lagărul sovietic” decât România de azi în Imperiul Anglo-American. Cum ar suna astăzi ca România să ia credite BRICS şi să facă proiecte economice mari împreună cu China? Blasfemie! Putinism pur! Câinii dresaţi ai imperialismului american ar sări la lătrat instant, cum au sărit pe Huawei când a fost vorba de 5G. Ei bine, pe vremea lui Ceauşescu, a fost posibil ca România să ia credite de la FMI, să facă parteneriate economice şi fabrici auto cu Franţa şi chiar a exportat Dacia în Elveţia. Faptul că acele credite au fost tocate la fel de penibil ca cele de astăzi pe proiecte care nu au produs creştere economică ci din contră doar au susţinut un consum nerealist şi proiecte megalomanice stupide este altă discuţie şi nu o lungim. Dar paralela este una reală: FMI era sistemul financiar bazat pe dolar, care avea în centru SUA şi alte ţări din vest. CAER deşi avea mai pregnant o orientare comercială, presupunea totuşi ca schimburile să se facă în ruble şi ca finanţarea să vină de la Moscova. Ei bine, din obsesiile lui, din nebunia lui, Ceauşescu nu s-a aliniat sau mai bine zis a exploatat toate posibilităţile. Dacă aş gândi şi eu în cadrul mental al automatonilor ideologi, aş putea spune că pe avea vreme Ceauşescu era cu fundul în două bălţi aşa cum este Turcia de astăzi.
Eu când vorbesc de neutralitate propun în primul rând poziţionarea pe un fundament solid care să ne ofere o poziţie de negociat şi care să garanteze o neutralitate reală, în primul rând financiar şi economic. Mi-ar fi uşor să aduc ca alternativă la Elveţia modelul ungar de astăzi. Este extrem de simplu şi de logic chiar să amintim deseori deoarece sparge blocajul mental al celor care nu pot să iese singuri: Ungaria astăzi este şi membră UE şi membră NATO, beneficiază de toate avantajele acestei apartenenţe şi de asemenea, are relaţii cu Rusia şi China, are beneficii economice de acolo şi în plus, ceea ce este mult mai important, nu se află pe lista de ţinte a nuclearelor ruseşti. În schimb, în premieră mondială, Coaliţia de la noi a reuşit să ne pună pe lista ţintelor primelor lovituri cu nucleare a ruşilor, listă făcută publlică la televiziunile ruseşti cam acum două luni. Cu privire la Ungaria, nivelul de trai şi indicatorii economici arată clar că poziţia sa în cadrul UE, de neutralitate afirmativă, nu i-a afectat cu nimic beneficiile de membru, din contră: au parte de mai multe investiţii economice de cât noi, adică intră mai mulţi bani din afară şi în plus sunt membrii deplini Shengen, pe când noi suntem doar aerieni.
Neutralitatea prespupune în primul rând înţelegerea şi asumarea suveranităţii. Statutul actual este evident unul de colonie şi oricât de mutlă gimnastică mentală ar face sclavii ideologici ai fundamentalismului europenist şi al caracatiţei ideologice militariste americane, România poate spune orice, dar nu poate spune că este suverană. Poate spune că are protecţia NATO, căci este un tratat real, dar nu poate spune că are dreptul să cumpere avioane mai ieftine suedeze în locul avioanelor americane scumpe şi care nu sunt chiar cele mai potrivite nevoilor noastre. România poate spune că are acces la credite pentru investiţii dar mai ales pentru plata pensiilor mărite care să garanteze succesul Coaliţiei pro-imperialiste, dar nu poate spune că are dreptul la un curs liber al monedei care să protejeze producţia internă şi să inhibe importurile care distrugând balanţa de comerţ ţin captive nu doar finanţele ţării ci mai ales sunt o barieră de netrecut pentru orice ţară care şi-ar propune dezvoltarea unei industrii de producţie competitivă.
Sunt mai multe de zis şi aş putea continua cu exemplul că nu suntem suverani, pe orice domeniu doriţi. Pe educaţie de exemplu, avem primul an în care se interzic teoretic telefoanele deoarece şi la americani s-a introdus această regulă. Istoria Holocaustului este de asemenea importată de la americani deoarece politicienii noştri se întrec care mai de care să lingă fundul SUA unde la putere sunt evreii.
Elveţia este un model de neutralitate cu nenumărate particularităţi. Nu doresc să intru şi doresc doar să subliniez că recursul la Elveţia este unul tembel. Ca fapt divers, nici măcar acel aspect legat de dreptul locuitorilor de a purta armă nu este unul relevant. Elveţia prin construcţia ei a fost făcută să fie o cetate întărită în munţi unde elitele să se poată refugia şi unde să se poată relaxa departe de mojicime. Simplul fapt că pentru a intra în Elveţia trebuie să arăţi documente că ai de lucru pe acolo sau să arăţi câteva mii de euro la graniţă să dovedeşti că ai cu ce să trăieşti sau să contribui, este edificator pentru a înţelege ce fel de ţară este Elveţia.
De fiecare dată când veţi auzi că modelul neutralităţii nu poate fi imitat de România deoarece noi nu suntem elveţieni, trebuie să ştiţi că aveţi de a face cu un automatom programat. Este evident că nu ne putem compara cu Elveţia dar mult mai logic şi mai raţional este că Elveţia nu are monopolul modelurilor de neutralitate.
Nu vreau acum să intru prea mult în propuneri de modele ne neutralitate deoarece am subliniat că în primul rând neutralitatea trebuie să să bazeze pe anumite fundamente care să o garanteze şi să o consolideze. În primul rând oamenii trebuie să poată să fie capabili mental să accepte ideea neutralităţii şi ce presupune asta. Se înţelege că neutralitatea implică risc dar şi oportunităţi ori românii prin definiţie, prin moştenirea lor istorică şi prin bagajul cultural sunt o naţie de mioare, oi necugetătoare care merg în turmă aliniaţi de păstorul care are fluierul mai lin şi le cântă duois. Chiar dacă păstorul este unul beţiv şi nepăsător şi din când în când lupii mai dau năvală la oi şi fac prăpăd, oile care au scăpat de inflaţie, de povara creditelor, de stresul locului de muncă şi au prins o ţâţică bună de supt undeva într-un loc liniştiti la stat sau au pus mâna pe vreo pensioară forţată, scoasă mai devreme niţel cu nişte mici şpăguliţe pe la vreun doctorel mai cumsecade, nu doresc să se complice. Generaţia de mijloc cu cu apetit la risc şi dorinţă de creştere personală, de trai într-o societate mai bună şi de integritate morală s-au cam sifonat în afară. Generaţia tânără este deja produsul total al ideologiei imperialiste care pe lângă eliminarea identităţii naţionale sau culturale i-a mai făcut şi jumătăţi de oameni, creiere spălate, uşor de condus şi de manipulat, fără experienţa unei gândiri critice şi mai ales fără vreo îndoială cu privire la autoritate.
Singura oportunitate pentru neutralitate va veni abia după războiul nuclear, după cernerea prin care milioane de oameni vor fi omorâţi, armatele nimicite, capacităţile industriale şi în general sistemul economic actual decimat şi vom reporni cumva aproape de la zero. Atunci însă neutralitatea va fi o realitate palpabilă şi o chestiune irelevantă deoarece grija majoră nu va fi legată de consecinţele adormirii conştiinţei la nivel naţional ci de legea junglei şi provocările supravieţuirii într-o lume post-apocaliptică.
