Chiar trăim apocalipsa?

Orice creștin ortodox se întreabă dacă nu cumva cu drăcovenia asta de certificat trăim apocalipsa. Într-adevăr nu ni se cere să ne lepădăm explicit de Hristos ca să primim pecetea dar pe lângă anumite aspecte care pot fi considerate lepădare, avem cu siguranță partea a doua a peceții: imposibilitatea de cumpăra și vinde fără ea.

Că vaccinul este într-un fel un botez, un act ritualic de cedare a suveranității propriului trup (dar nu numai) în fața fuhrerilor sanitari conduși de satana este dovedit de faptul că vaccinul nu oferă imunizare și nici nu dezleagă complicațiile (mai mult artificiale) ale “luptei cu virusul”. Mă refer pur și simplu că vaccinul nu îți asigură supăraviețuirea în cazul contactului cu virusul (problemă cu atât mai mult irelevantă pentru majoritatea care deja am trecut prin boală) ci doar “șanse sporite” care sunt sporite mai mult cu pompa propadandistică …

În plus, vaccinul nici măcar nu limitează răspândirea bolii. Am dovedit într-un articol trecut că incidența cazurilor este mai mare în rândul celor vaccinați chiar pe datele oficiale furnizate săptămânal. Nu doar la noi, dar mai ales în vest unde chiar și țările cu un procent masiv de vaccinare nu au reușit să “câștige lupta” ba chiar au cazuri și morți mai mulți ca anul trecut – se dovedește că vaccinarea nu ajută deloc la dezghețarea economiei și reluarea vieții normale. În continuare se introduc carantine, restricții și limitări. Evident, “certificatul” pe lângă valoarea simbolică de supunere către fuhreri și de plecare a capului în fața autorității iraționale, oferă totuși unele avantaje deținătorilor – chiar dacă sunt restricții, cei care dețin certificat pot să cumpere și să vândă …

Se întrevede deci foarte clar un viitor apropiat în care acesta va fi obligatoriu în toată lumea (din nou asemănare cu pecetea din apocalipsă) și pentru toți (nu doar pentru doctori sau angajați la stat) și de asemenea, pe lângă diferențierea actuală (între diverse state sau categorii sociale) , va fi mult mai complicat traiul fără el, fiind folosit ca o metodă drăcească totalitară de subjugare a oamenilor și condiționare a supraviețuirii de acceptarea necondiționată a inserării periodice în corp a unor substanțe dubioase pe care nici nu le mai putem spune vaccinuri și care sunt produse de companii dubioase care se vede că nu au fost în stare să producă un vaccin de calitate care să termine pandemia, ci din contră, există suspiciuni – logice – că vaccinul a stimulat și mai mult răspândirea virusului (prin falsa iluzie de siguranță la care cei inoculați au fost spălați pe creier să o asume) și poate chiar prin alte artefacte ale afectării imunității și producerii unor fenomene nedorite pe planul evoluției virusului. Culmea este că dacă ne luăm după cifrele oficiale, vaccinul chinezesc a fost cel mai eficient – lucru care nu se spune în mass-media noastră.

Ca să dăm un răspuns la întrebarea din titlu trebuie mai întâi să detaliem ce înseamnă apocalipsa și cum o vom recunoaște când va veni dacă vom apuca să o trăim. Evident, misiune dificilă de care ne ferim. Dar pe scurt putem zice că apocalipsa vine atunci când antihrist va veni și va lupta cu ortodocșii – pe de o parte – prin închiderea bisericilor și invitarea la lepădarea de Hristos (pe de o parte) și va amăgii pe ceilalți (eretici, păgâni și necredincioși) care i se vor închina lui ca unui dumnezeu. Din toate tâlcuirile la apocalipsă înțelegem că antihrist va fi o persoană, deci chiar dacă am putea face acum o comparație trasă de păr și în loc de antihrist am pune cuvântul “știință” la care mulți se închină acum mai mult ca lui Dumnezeu – și nu doar atei – , mai lipsește elementul lepădării explicite de Hristos și al închinării către antihrist.

Așa cum închinarea către Hristos presupune alinierea întregii vieți la un set de reguli, la o mărturisire, asumarea unei lupte duhovnicești, participarea la slujbe, rugăciuni și în general adoptarea unui comportament de tip Imitatio Christi, deși putem face unele paralele posibile cu închinarea le “știință/medicină” din ziua de astăzi, parcă totuși nu avem o persoană despre care să zicem: acesta este antihrist. Adică, parcă am avea o religie antihristică dar nu avem un antihrist.

Dar de care paralele zic că se pot face între comportamentul și viața religioasă și spălarea pe creier a majorității populației de astăzi cu “regulile” și “recomandările” promovate de autorități, care se aseamănă unei propovăduiri? Principala paralelă este aceea că se cere și se impune autoritatea sanitară similar cu autoritatea religioasă în perioada inchiziției. Fanatismul “sanitar” nu necesită multe explicații și credința oarbă în niște “dogme” care nu mai trebuiesc explicate, detaliate sau analizate, ci contestarea lor te trece direct la “erezie”, este de departe un fenomen supra-realist extrem de îngrijorător chiar și pentru cei mai sceptici și fără înclinație conspiraționistă credincioși.

Pentru cei care nu au practică religioasă și nici tangețe prea închegate cu mediul religios, comparația aparatusului de propagandă și a întregii logistici plandemice cu instaurarea unui război sfânt religios pare trasă de păr, dar nu avem ce să facem celor care nu au o cultură religioasă sau măcar istorică pentru a putea înțelege către care paralele sugerăm noi și de ce credem că nu exagerăm cu nimic. Avem deci “dogme” prin hotărârile forurilor competente globale, avem “preoți” prin experții chemați la interviuri la televiziuni, care televiziuni sunt un fel de minarete de unde se emite apelul la “vigilență” și “respectarea regulilor”. Avem și o “evanghelie” care sunt studiile publicate, dar acestea nu pot fi interpretate de oricine ci doar de “specialiști”, așa cum în ortodoxie, ne delimităm de protestanți care interpretează de capul lor scripturile și facem apel la teologi și mai ales la sfinți pentru a înțelege pasajele cu probleme. Dar poate cea mai importantă paralelă este “codul moral” al plandemiei: conformitatea la cerințele “preoților” (specialiștilor) și ale ierarhilor (miniștri, sefi ISU, președinte OMS, etc). Codul moral al noii religii presupune nu doar purtarea măștii și vaccinare, ci acceptarea fără comentariu (în stil dogmatic) a tuturor politicilor adoptate de autorități și participarea la “prinderea vinovaților”. Bunăoară, aduc aici exemplul unui ministru australian care declara că a fi antivaxxer (eretic/criminal) nu înseamnă că nu vrei să te vaccinezi ci că ești împotriva vaccinării obligatorii și a măsurilor impuse de guvern. Deci chiar dacă ai 7 vaccinuri, dacă nu ești de acord cu guvernul, ești anti-vaxxer. Altfel zis, așa cum noi ortodocșii strâmbăm din nas când avem de a face cu pseudo-credincioși care poate vin la Biserică, poate se spovedesc, dar nu mărtursesc crezul și de asemenea critică religia, rejectăm pe aceștia și îi numim înșelați, tot așa în religia plandemică, neasumarea dogmaticii impuse de autorități te face eretic și te trimite la iad – deocamdata la oprobiul public prin acuzarea de antivaxxer (care este mult mai ostracizantă și gravă afară decât pe la noi unde de fapt are mai mult conotații pozitive, deoarece majoritatea românilor sunt antivaxxeri).

Iată deci religia, dar neavând un antihrist putem spune oare că trăim apocalipsa? După cum știm din tâlcuirile sfinților, antihristul va domni trei ani de zile. Alte lucruri care știm despre el e că va înșela chiar și pe cei mulți dintre cei chemați – lucru pe care îl putem confirma deja. De asemenea, ni se mai spune în apocalipsă că a treia parte a stelelor cerului va cădea. Interpretând simbolic, deși nu îmi amintesc la care sfânt am citit această interpretare, eu o știu în felul următor: stelele sunt preoții și ierarhii care ne luminează în întunericul nopții (viața noastră) și ne arată – precum stelele care călăuzeau magii altădată – calea de urmat pentru a găsi Soarele Dreptății. Ori dacă a treia parte va cădea, ce înseamnă asta decât că mulți dintre clerici de asemenea vor fi înșelați de antihrist și vor cădea. Prin a treia parte, eu interpretez că nu vor fi nici puțini dar nici mulți, adică nu majoritatea – și putem vedea și asta, cel puțin la noi și cel puțin deocamdată.

Despre antihrist mai știm că va veni într-o vreme de mari tulburări și semne în cer și pe pământ. Nu doar cei care nu vor primi pecetea, dar și ceilalți, vor trăi vremuri grele cu multe lipsuri, cu tulburări, cu necaz atât de mare încât vor primi pecetea lui antihrist care le va aduce izbăvirea pentru moment. Evident, prin izbăvire înțelegem că le va oferi un beneficiu lumesc, o stare materială bună, dar asta inițial. Căci apoi, cei care vor primi pecetea, se spune că vor avea de suferit foarte mult în trupurile lor – pecetea îi va arde și pacea și bunăstarea pe care o sperau, va fi pierdută. Se vor ridica împotriva antihristului și îl vor contesta, dar va fi deja prea târziu deoarece acesta va fi dobândit suficientă putere încât să oprime orice rezistență. Sper final, antihristul își va da pe față toate turbarea și răutatea și va porni prigoană fioroasă împotriva tuturor celor care nu i se închină.

Am zis că nu vom intra în tâlcuirea apocalipsei dar iată că ne-am lungit nițel. Sunt mai multe semne și mai multe lucruri de spus despre apocalipsă. Știm că apocalipsa nu se citește în Biserică tocmai din cauza dificultății sale și din cauza limbajului folosit. Pe cât de grea este de tâlcuit Evanghelia și Faptele Apostolilor și pe cât de mult studiu necesar pentru înțelegerea amănuntelor și familiarizarea cu mediul istoric și cu contextul general al relatărilor, cu atât mai complicată este apocalipsa care folosește un limbaj alegoric, plin de simbolistică, greu de abordat fără luminarea Sfântului Duh și de care toți sfinții s-au ferit.

De aceea, țin să subliniez că orice interpretare a noastră și orice comparare cu realitatea, poate fi greșită și bineînțeles că certitudinile sunt greu de depistat și cu greu ne putem ghida dacă nu avem în noi harul lui Dumnezeu care să ne lumineze. Iar pentru a dobândi harul, trebuie să ne despătimim, ceea ce este foarte greu și departe de noi.

Dar există totuși unele lucruri pe care doresc sa le subliniez. În primul rând, aș aminti o situație relativ similară cu ce trăim astăzi, deși nu la același nivel – problema actelor biometrice. Întrebat fiind pe atunci de către Pr. Savatie, Pr. Selafiil a dat răspunsul printr-o întrebare: a venit Ilie? Dacă nu a venit, atunci nu e sfârșitul … Iată deci că fără Sf. Ilie, apocalipsa nu vine. Un răspuns simplist și care poate nu ne place – până vine Sf. Ilie, dacă dormim pe noi, cine știe la câte rapeluri ajunge și ce cod genetic mai avem … Poate voința noastră deja va fi zero și puterea de opoziție în fața pecetei asemenea.

Acum doresc să schimb puțin registrul și să pun o întrebare poate mai importantă decât dacă trăim apocalipsa: oare chiar contează? În sensul că: contează dacă aceasta este apocalipsa finală sau doar un fel de repetiție? Și chiar dacă nu este o repetiție și lumea va mai exista încă câteva milioane de ani, contează atitudinea noastra? Adică, e normal să fim pasivi și să ne supunem totalitarismului doar pentru că nu a venit Sf. Ilie? Din nou, fac apel la istorie: știm de anul 1000 și de vremurile cu ciumă în care nu prea existau dileme și apocalipsa era aproape sigură. Nu doar credincioșii credeau asta, dar chiar și păgânii. Boli ca ciuma luau unul din doi și morții erau aruncați pe străzi deoarece nu mai avea cine să îi îngroape. Și totuși nu a fost apocalipsa. Dar oamenii oare cum se comportau? Creștinii, mă refer. Bizantinii mai concret… Ei bine, ei făceau slujbe și procesiuni nu stăteau închiși în autoizolare ani de zile, cum fac unii ierarhi din ziua de astăzi și nici nu se vaccinau ca să nu ia o boală cu rata de supraviețuire de peste 99% în condițiile în care au văzut că și cei care și-au pus nădejdea în vaccin au fost luați de Dumnezeu (“la boala sa n-a căutat pe Domnul, ci pe doctori” – Cronici 2 – 16#12).

Ce doresc deci să zic? Vreau să zic că indiferent dacă trăim sau nu apocalipsa, atitudinea noastră trebuie să fie ca cea pe care au avut-o alții dinaintea noastră în vremuri similare și pe care îi prețuim. Dacă ne uităm la stadiul incipent al introducerii comunismului în România, cui dorim să ne asemănăm – celor care s-au înscris în partid ca să primească beneficii și ca să nu fie executați, sau celor care s-au opus pe față bolșevicilor și au fost băgați la pușcărie și au avut de pătimit multe, chiar moarte. Nu există deci condiția ca apocalipsa să fie reală. Fie că trăim apocalipsa, fie că trăim o pregătire a apocalipsei, fie că trăim doar un puseu dictatorial care se va nărui peste o lună două, noi trebuie să fim fermi și să nu participăm. Chiar dacă nu ne lepădăm explicit de Hristos, ceva putred este evident cu acest certificat și nu trebuie să scormonim prea mult semnele timpului sau argumente științifice pro și contra. E suficient să spunem nu și să rămânem încăpățânați – asta nu ne va costa nimic, cel mult statutul social, spoiala de “imagine” care oricum ne este o povara pentru mântuire și unele aspecte materiale, care oricum cel mai probabil ne sunt o povara pentru sporul nostru duhovnicesc.

Am tot căutat în mintea mea să înțeleg pe cei care fac compromisul și în afară de frică și prostie nu am găsit altceva. Nu cred să existe vreunul care să creadă sincer că vaccinul îl apără. Exclud aici retardații care nu au 2 neuroni să citească niște statistici sau studii sau măcar să vadă în jurul lor câți dintre cei vaccinați au scăpat fără probleme. Mă refer la ortodocșii serioși care își pun probleme duhovnicești dacă nu cumva greșesc plasându-se împotrivă. Nu mai doresc să amintesc de anumite “vedete” de opinie, oameni care păreau sporiți și erau considerați învățători ai altora și care recomandând vaccinarea, nu au venit cu o altă argumentare (din punct de vedere duhovnicesc) decât că așa le-a răspuns lor Dumnezeu în rugăciune. Dar oare dacă Dumnezeu acestui părinte (de Efrem e vorba) i-a descoperit că vaccinul este bun, de ce ortodocșilor din România, prin moartea PS Gurie le-a cam transmis că nici trei vaccinuri nu te feresc de moarte? Căci pe câte feluri mai putem suci un asemnea eveniment, dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne lumineze pe noi românii (evident refractari și majoritar nevaccinați) cu înțelepciunea și duhovnicia care vine de la greci unde mulți preoți și ierarhi au pompat vaccinarea și boporul a cedat. Iată deci conexiuni care cu greu le putem ignora: un părinte grec al cărui cuvânt are relevanță în rândul românilor recomandă vaccinarea (deși el a trecut prin boală nevaccinat) și la ceva timp după, un ierarh triplu vaccinat moare – ce să înțelegem din asta? Este aleator? Este pur și simplu un șir de evenimente pe care le interpretăm noi aiurea?

Să mai simplificăm acum din ițele întortocheate ale argumentării din prisma primitorilor și să analizăm în ce măsură supunerea se poate încadra la “cumințenie”. Aici nu am de zis decât că cei care doresc să fie cuminți, ar trebui să știe că pe cifrele oficiale, incidența cazurilor este mai mare la vaccinați. Altfel spus, cei vaccinați dau mai ușor virusul altora. Deci dacă drept-măritorii suciți la minte doresc să nu dea boala altora și se sacrifică ei, riscând vaccinul ca să ferească pe alții, trebuie să știe că de fapt, e invers. Pe cifre oficiale. Dar puseurile din vest, din țările cu rate de vaccinare de peste 80-90% dovedesc clar că vaccinarea nu a făcut decât să crească răspândirea mult mai puternic. Deci pică – zic eu – argumentul cumințeniei în ideea de a feri pe cei expuși.

Mai rămâne doar un ultim argument tembel, dar care este de departe cel mai puțin tembel dintre toate: să dăm Cezarului ce este al Cezarului. Adică, de vreme ce nu ni se cere lepădare, dacă nu mai avem voie la mall, la stadion și la pariuri, să ne facem vaccinul că doar nu ne afectează duhovnicește cu nimic. Fie că e bun sau nu la trup, la suflet nu afectează, deci putem să îl facem ca să mergem la mall și la alte distracții. Asta e valabil la noi, nu zic de țările unde situația este alta! Fiecare poate să cântărească cât de solid este acest argument în acest moment în România, când cei care nu primesc, nu au nicio restricție de facto, ci pot face aproape orice. Au doar o mică jenă …

Iată că am scris deja foarte mult la acest articol și nici nu am apucat să abordez problema globală – virusul este doar o componentă a Marelui Reset. Certificatul verde este poate mai puțin periculos decât certificatele de emisii de co2 care practic vor înjumătăți nivelul de trai și vor băga în sărăcie miliarde de oameni. Ranforsarea mecanismelor de control a populației, noile ideologii sataniste, distrugerea lanțurilor de producție și inflația permanentă care spre deosebire de apocalipă nu mai este incertă, ci are deja un istoric, sunt mult mai multe semne ale unui timp care nu pare să mai aibă răbdare ci ne dă de gândit. Cu sau fără apocalipsă, vin vremuri grele și trebuie să înmulțim rugăciunea. Mai mult ca niciodată, acum este blestemat cel care își pune nădejdea în om (Ieremia 17, 5) și în fața pericolelor viitorului nu se lasă în mâna lui Dumnezeu.

Cu ce greşesc profeţii apocalipsei

Am reascultat recent o predica a lui “taica parintele” Visarion Iugulescu despre Duminica Infricosatei Judecati. Ca o mica paranteza, pentru cei care nu stiu, ucenicii acestui parinte aveau obiceiul sa il numeasca “taica parintele”, ceea ce mi s-a parut foarte amuzant prima data cand am auzit, mai ales pentru ca “taica” este o titulatura care iti da o impresie destul de prietenoasa si familiara pe cand parintele – care de fapt nu e preot, ci diacon, ba chiar diacon destul de ciudat, pentru ca nu tine de nici o manastire – tuna si fulgera si iti da impresia de Noe care striga in lume si a pornit deja ceasul pe invers pana cand vine potopul. Am acest obicei de a “consuma” uneori si materiale cu care nu sunt de acord si nu ma refer doar la predici si conferinte ci la orice, inclusiv emisiuni radio din SUA despre extraterestrii. Cred ca un lucru bun putem extrage din toate si desi timpul este scurt si gestiunea lui ne obliga sa fim extrem de selectiv, recunosc ca eu nu prea ma pricep la treaba asta.

Asadar, care este greseala de capatai a profetilor apocalipsei, fie ei din spatiul religios autohton, fie din cel de aiurea, mai ales cel neoprotestant de peste ocean? Si nu ma refer doar la apocalipsa eshatologica ci chiar la cea economica, despre care recunosc ca la o lecturare superficiala a blogului meu, foarte multi probabil ma cred si pe considera si pe mine adept. Din start greseala oricarui “profet”, de orice natura si din orice spatiu este ca se da ceea ce nu este. Nu poti sa te dai profet daca nu esti profet si cine poate pretinde ca este profet? Dar sa zicem ca dintre “profeti” multi nu se dau drept profeti, ci se considera doar analisti ai … apocalipsei. Ei deja considera implicit ca traim apocalipsa si avertizarile lor le considera firesti a fi plasate in cadrul apocalipsei de vreme ce lucrurile sunt evidente (implicit).

Evident ca lucrurile rareori sunt evidente si bineinteles ca Dumnezeu are un plan propriu care nu tine cont de profetii nechemati. Slava Domnului ca este asa si ca istoria nu decurge atat de pesimist cum o vad unii. Poate da, privind din unele puncte de vedere, poate traim vremuri grele, vremuri rele, necazuri, caderi, disparitii ale unor obiceiuri sanatoase si disolutie a unei societati cat de cat inchegate si de care multi se alipisera, mai ales dintre acei profeti. Asta nu inseamna nicidecum ca ce va urma va fi mai rau, nu putem stii planul lui Dumnezeu. Noi putem face presupuneri, putem trage niste concluzii pe baza faptelor pe care le cunostem, desi sunt extrem de limitate. Ca o alta mica paranteza, as atrage atentia ca Internetul ne ofera o mare iluzie de “acces la informatie” si singuri ignoram ca asa cum discutia cu cineva pe messenger prin schimbul unor emoticoane este doar o trunchiere grosolana a unei adevarate discutii daca ar fi sa aiba loc in lumea reala, tot asa si informarea noastra despre lume prin intermediul Internetului este doar o umbra a realitatii, ca sa nu mai vorbim si de factorul subiectivitatii.

O a doua greseala, care este chiar mai grava decat prima este ca profetii apocalipsei exclud iubirea lui Dumnezeu si rabdarea Lui. Intr-adevar, si pedeapsa este tot o manifestare a iubirii si daca este sa privim cum trebuie apocalipsa, fiind opera lui Dumnezeu, si aceasta va fi o manifestare a iubirii Lui fata de om. Dar cati dintre profeti o prezinta asa si cati prin strigatele si semnalele lor ne descopera iubirea lui Dumnezeu. Ca tot veni vorba de Visarion, tot astept sa gasesc o predica in care sa vorbeasca si despre iubirea lui Dumnezeu, sa arate cel mai mic semn ca nu este doar obsedat de foc si pucioasa si de toate gunoaiele lumii ci este constient ca Dumnezeu mai si iubeste pe pacatosi si isi arata dragostea si fata de acestia. Doar ca un mic exemplu a ceea ce vreau sa spun, este Cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur la Invierea Domnului:

De-a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel din urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel din urma miluieste si pe cel dintai mangaie; si acelui plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.

Nu putem sa stim noi planul lui Dumnezeu cu omenirea, de aceea a profeti si a pune mereu raul inainte este un semn de boala spirituala, indica nu doar o inclinare inspre intuneric si deznadejde ci mai ales o rupere de iubirea lui Dumnezeu care este datatoare de lumina, speranta, curaj si optimism. Toti cei care nu Il lasa pe Dumnezeu sa faca apocalipsa cand vrea si cum vrea El, ci prin atitudinea lor Il trag de mana oarecum ca sa ii dea drumul acum, caci “acum e momentul”, ignora cea mai puternica forta din univers: iubirea. Oricata dreptate si oricata credinta ar avea ei, dupa cum spune Sf. Apostol Pavel, “daca dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător” (I Corinteni #13). Si de multe ori putem identifica acesti profeti mai ales prin senzatia pe care ne-o da cuvantul lor. Americanii au un termen pentru asta: pessimism porn (pornografie pesimistica) si intr-adevar metafora asta incapsuleaza destul de expresiv cateva aspecte ale trendului apocaliptic, mai ales aspectul patimas, obsesiv, pervers cu care profetii apocalipsei merg inainte cu capul intre ochelarii de cal si nu ridica privirea in jur sa vada daca nu cumva mai exista si alta cale si alt orizont si poate lucrurile nu stau chiar asa. Si la urma urmei chiar daca vine apocalipsa, care e problema?

La doi ani de la sfârşitul lumii

A aparut inca un blog anti-cipiot si bineinteles anonim care apara si el ortodoxia si ca sa nu ne  incurce cu vreo titulatura prea subtila, autorul i-a zis pur si simplu “aparamortodoxia-aparamortodoxia”. Cu minus, da. Iata de fapt adresa completa: aparamortodoxia-aparamortodoxia.blogspot.com

Cu ocazia descoperirii acestui “izvor” de invatatura care ne ajuta sa ne aparam de antihrist, m-am pomenit ca reascult conferinta “Despre vremurile din urma” care a avut loc chiar aproape acum 2 ani, pe 27 Ianuarie 2009, descoperita prin intermediul acestui blog. Doi ani e ceva, sa vedem ce ziceau pe-atunci conferentiarii si unde ne aflam acum.

Am obiceiul sa reascult conferinte sau inregistrari vechi, mai ales cu oameni pe care ii iubesc si imi place doar sa le aud glasul cum ar fi Pr. Tanase, Pr. Cleopa, Pr. Teofil, Pr. Arsenie Papacioc. De exemplu, am reascultat recent o conferinta extrem de interesanta despre avort a Pr. Tanase, tinuta in anul 1996. In conferinta parintele spune un lucru foarte interesant, care peste ani si ani fac sa sune ca o profetie. Spusa suna cam asa: “Noi credem ca putem sa facem milioane de avorturi pe ani si sa prosperam. Credem ca ne va dezvolta economic, vom merge inainte inecati in sange pana la brau. Nu se poate asa ceva”. Mesajul principal acesta era, ca sangele varsat, mai devreme sau mai tarziu se va intoarce impotriva noastra si binecuvantarea lui Dumnezeu nu va veni peste un neam criminal care numai crestin nu se poate numi, cu o rata de participare la biserica de doar 4% si cu femei care nu vor sa nasca.  Parintele este grav in ton, afirma lucruri dure si nu menajeaza pe nimeni, insa cuvintele sale sunt totusi pline de har, pacea si duhul Evangheliei razbat, invataturile si indemnurile sale sunt clare, edificatoare, folositoare, practice.

Nu acelasi lucru se poate spune despre “ceata” luptatorilor anti-cip. Mesajele apocaliptice, sentimentul de “doar acum si aici veghem si ne pregatim petru apocalipsa”, semnalele de alarma trase cu stangacie si fara pic de substanta, si alte informatii gramada pline de inutilitate sau de relevanta au dominat o mega-conferinta care se dorea a fi un puternic semnal si strigat de lupta. La doi ani de la inceputul sfarsitului, lucrurile nu au mers tocmai inspre apocalipsa, ba chiar iata ca Romania este refuzata in Schengen, Europa nici nu vrea sa mai auda de extindere, tarile sunt in razboi valutar, in curand vom vedea chiar renasterea tarifelor vamale acolo unde globalizarea parea ca stapanea fara nici o jena, deci dictatura mondiala pare sa nu prea mai aiba sanse de victorie, chiar daca de  biocipuri si carduri inca mai avem parte si chiar daca din cand in cand mai auzim de guvernul mondial. Nu as vrea sa comentez prea multe, pentru ca e usor sa vorbesti dupa, si in plus, ce folos. Vreau doar sa subliniez o ispita recenta si specifica noua, internautilor, bloggerilor si forumistilor: “supraincarcarea informationala”.

Zilele trecute il vedeam pe Plesu la emisiunea despre speranta subliniind ca el doreste sa nu fie informat, isi rezerva dreptul sa nu stie toate cate se intampla in lume, toate cate ne vin prin emisiunile de stiri sau prin internet. Foarte banal ce spunea dansul dar si foarte interesant: ca pe el nu il intereseaza si nu vrea sa afle multe lucruri. Ba chiar mentiona un indemn, sa ne facem timp in fiecare zi in care sa stam linistiti, sa nu auzim nimic, sa nu citim nimic, sa nu vorbim nimic. Acelasi lucru il spunea si Pr. Tanase in conferinta “Confuzie si idoli“, ca si excesul de informatie este una dintre ispitele care creaza confuzie in lumea de azi. Ba chiar, daca nu ma insel, numea informatia ca pe un idol al lumii de azi. Ii dau dreptate complet si nu cred sa fie cineva care sa nu ii dea dreptate, dar personal nu prea stiu pe cineva care sa nu se inchine acestui idol. Pana si Yeti care traieste in padure avea cateva ziare ca sa nu moara de plictiseala acolo, si din felul cum vorbea se vedea ca este un om foarte citit, deci informat. Parintele Sismanian, printre multe alte lucruri care le spune, ii scapa si faptul ca a citit in nu stiu ce revista de tehnica ca ar fi aparut (atunci in 2009), un nu stiu ce model nou de cip care influenteaza gandirea si care se implanteaza in frunte. Dumnezeule, au ajus calugarii sa caute semnele timpului in reviste de biotehnologie. Sa ma ierte parintele ca il judec, caci si eu citesc multe lucruri inutile, ba chiar un mare procent din lecturile mele sunt inutile, dar iata ca si Sfintia Sa se inchina aceluiasi idol.

Multa vorba si goala multa despre cipurile astea si despre apocalipsa in general. Atata hartie tiparita, atatea energii pierdute, atata tulburare si anarhie duhovniceasca cu ce rezultat? Ce putem spune ca s-a intamplat in acesti doi ani, cu ce a schimbat conferinta asta soarta lumii sau a Romaniei? Ce rost au avut milioanele de semnaturi stranse pentru referendum si atatea si atatea scrisori deschise, petitii si mitinguri? Un mare ZERO. Daca ascultam cu totii de batranul Selafiil cel Orb, care cand l-a intrebat pr. Savatie ce parere are de cipurile astea, daca acum e apocalipsa, el a raspuns: Da s-a anuntat ca a venit Ilie si Enoh? Nu, parinte. Atunci nu e sfarsitul, mai e.

Viata, viata, cata desertaciune incape in tine si cata prostie face omul in viata lui. Cat de greu sa ne fie sa ducem o viata simpla, urmand sa plinim poruncile simplu si clar asa cum ne-au fost date, sa practicam virtutiile catre care avem inclinatie, sa ne ferim de pacatele noastre de capatai, sa incearcam sa ne depasim pe noi putin cate putin, nu sarind direct din postul de bucatar in cel de general? La ce ne trebuie noua sa urmarim tot ce se intampla orisiunde, ce folos am eu daca aflu ca s-a descoperit un nou tip de cip care poate o sa fie pecetea sau ca nu stiu ce card care pastreaza date biometrice poate sa fie inrodus si poate sa fie folosit de antihrist. Dar daca nu va veni antihrist ci vor veni un sistem diabolic care nu prin cip si prin biometrie ne vor domina ci prin deturnarea de la rugaciune si de la trairea noastra interioara. De fapt, daca stam sa ne gandim bine, acest sistem chiar a venit doar ca noi nu prea ii cunoastem inca ispitele.

Si tot nu am inteles la ce a folosit acea conferinta si pe cine cu ce a ajutat. La doi ani dupa, nu pot spune retrospectiv decat ca a produs tulburari, poate a indemnat pe unii sa se rupa de societate si sa se mute aiurea in paduri si munti, ba poate i-a facut pe multi sa urmareasca cu si mai mare ravna orice stire despre orice card, biocip sau alte “semnale” ale dictaturii anhristice, asteptand cu sufletul la gura momentul in care gata, va porni armaghedonul.

Ne trebuie un reset. Mai repeta unii alarmisti din SUA din cand in cand ca elitele mondiale vor sa opreasca Internetul. Cred ca ne-ar face un mare serviciu, cred ca atunci chiar ar face lucrarea lui Dumnezeu daca ne-ar impiedica sa mai pierdem timp si energie consumand multe vrute si nevrute.