Mărturisire, activism social și atitudine cetățenească sau psihoza persecuției și fobia auto-expunerii
Webster Tarpley – nu cred sa fii spus prea multe despre el pana acum. Nu o voi face nici acum decat pe scurt: analist politic din SUA, scriitor de carti de istorie in care abordeaza topicuri pe cat de interesante (istorie recenta, conspiratii politice) pe atat de bine documentate si elaborate. O minte stralucita cu o luciditate destul de rara in ceea ce priveste politica americana dar si tendintele geopolitice si sociale globale si totodata fondatorul unui mic grup de iniviativa din Washington care incearca impunerea unei taxe infime pe tranzactiile cu derivate financiare si directionarea fondurilor astfel obtinute catre programe de investitii masive in infrastructura menite a scoate SUA din criza. Intr-un mic cuvant postat pe Youtube pentru vizitatorii site-ului sau la trecerea in noul an, Tarpley clarifica pista falsa si energiile consumate aiurea de multi tineri ai generatiei Facebook/Twitter in lupta cu “sistemul totalitarist de monitorizare” cum ar spune unii pe la noi, care lupta se focuseaza mai ales impotriva monitorizarii NSA-ului, si dreptului la privacy, in contextul dezvaluirilor facute de Snowden. Poate ar fi bine sa mentionez inca de la inceput ca Tarpley il considera pe Snowden un “limited hangout operation” [1] al CIA-ului cu scopul de a-l mentine sub control pe presedintele Obama. Teoria lui Tarpley este ca establishmentul din SUA controleaza presedintii astfel: in primul tur ii cumpara si dupa alegeri primesc in schimb rasplata prin contracte / taxe / reglementari, in al doilea tur, de asemenea il ajuta ca sa mentina status-quo-ul. Daca presedintele calca stramb, fie este executat, fie i se pregatesc varii scandaluri si dezvaluri menite a-i darama credibilitatea si eventual a-l impinge spre impeachment. In special in ultimul mandat, pentru ca presedintele nu mai are nevoie de finantatori (nemaiputand sa candideze ulterior – deci in primul mandat nu isi permite sa calce stramb pentru a nu-si pierde lobby-ul pentru realegere) exista riscul ca acesta sa faca tot felul de prostii (de exemplu, sa introduca o TVA pe tranzactiile financiare, sa sprijine palestinienii, etc). Pentru a-l mentine sub control, se fabrica diverse scandaluri cu care establishmentul il tine sub control (ex: Clinton: cazul Monica, Nixon: Watergate, etc). Cu privire la Assange, Tarpley este de parere ca si acesta a fost un LHO [1], rolul sau fiind primavara araba si Tunisia fiind cel mai evident exemplu. Sa e intoarcem insa la teza lui Tarpley cu privire la privatiune vs. activism. Mai intai insa de a intelege aceasta teza, ar fi bine sa mentionam ca Tarpley este de parere ca fara actiune sociala organizata si cu un program clar, cu cerinte clare si cu tactici de protest, nu pot fi obtinute rezultate. Miscari genul Occupy sau Indignados, sunt total inutile, ele neavand un program si un scop si fiind dupa parerea lui Tarpley, simple supape de difuzare a tensiunii sociale, fara prea mare impact asupra mersului societatii. Amintesc aici ca Occupy avea un mod de organizare pe cat de ciudat pe atat de ineficient: nu permitea lideri, nu permitea program [2], nu permitea declaratii sau cerinte
Read more