Pai in primul rand investitorilor … desi smart money au fugit de mult timp de pe burse in locuri mai ferite: obligatiuni, imobiliare, aur si chiar ferme in Noua Zeelanda. Cine va incasa asadar pierderile de data asta? Ghici!

Eu am insa un mare semn de intrebare daca traim inceputul marelui crash sau doar trecem print-o zona de volatilitate mai accentuata, caci in ultimii ani, fiecare an are criza lui, ba o Grecie, ba o Ucraina, etc. Mare lucru daca anul asta o sa fie China?

Zerohedge a postat ieri o serie de charturi care de care mai infricosatoare. O sa enumar cateva, fara a le mai prelua:

• cel mai prost inceput de an pentru S&P 500 din istorie
• crashul in China intre 17-25% in functie de index
• Europa a pierdut tot ce a castigat dupa QE by Draghi
• doar aurul si bondurile pe 30 de ani au rezistat de la rate hike
• caderi si pe obligatiuni corporative, maxime in sectoarele: energie, utilitati, materii prime;
• pe stocuri, pe sectoare, caderi maxime in energie, materii prime si finante;

Era o vorba acum cativa ani (de ex in 2008) cand analistii ne explicau ca atunci cand America stranuta, restul lumii raceste de-a binelea. Era un mod simplist si idiot de a explica fuga banilor dintr-un colt in altul al lumii, dupa cum riscuri sau oportunitati apar. Dar acum e greu de zis ce se intampla pentru ca in lumea de sus a finantelor banii nu mai sunt o problema: sunt bani gramada si se mai pot tiparii o gramada, de aceea nu putem sa prevedem nimic.

Problema cu previziunea in ziua de astazi este urmatoarea. Sa nu ne imaginam ca economia si finantele sunt un mare sistem haotic cu legi stiute, predictibile, care se supune principiului cauza-efect sau altor principii intriseci. In spatele evenimentelor sunt marii actori si conflictele intre ei. Ori cum nu prea cunoastem noi marii actori si nici ce vrea fiecare si ce are de gand, previziunile sunt greu de facut.

Iata doar un exemplu de intrebare: de ce pica pretul petrolului tocmai acum cand economia isi revine si teoretic cererea creste? Este o intrebare simpla desi nu cea mai importanta, care ar fi legata de China.

Un raspuns pe care il veti gasi in ziarele de „specialitate” ar fi: pai sunt ridicate sanctiunile impotriva Iranului si cum o sa intre pe piata, de aici vine scaderea … Nu e chiar atat de simplu, as raspunde eu: China nu a respectat sanctiunile din ce stiu eu si a cumparat de la Iran, deci oricum, cu tot cu sanctiuni, petrolul ala intra pe piata, nu o sa intre pur si simplu acum o mare cantitate de productie care pana mai ieri era zero. Pe de alta parte, trebuie sa recunoastem ca minimul de 11 ani cam corespunde cu anul in care au fost introduse sanctiunile (2006, daca nu ma insel). Lucrurile nu sunt insa chiar atat de simple: daca Iranul VA INTRA pe piata, cum de pretul a picat deja, si cum de rezervele SUA sunt la cote maxime? Pe de alta parte, chiar daca intra Iranul, sa nu uitam ca o buna felie din Irak e ocupata de Isis deci capacitati de productie oricum sunt scoase de pe piata. Ca sa nu mai amintim si de sanctiunile asupra Rusiei care nu fac bine exportului rusesc, deci Iranul nu are cum sa fie singura explicatie, si nici macar factorul principal.

De altfel, in media de specialitate in engleza veti putea gasi si explicatia gazelor de sist din SUA care ar contribui la aceasta cadere a pretului petrolului, desi tot ce tine de sist este profitabil la un pret de peste 70 si cantitatea extrasa oricum nu poate da atat de mult de jos cu pretul. O investitie in shale „suge” calumea 2-3 ani dupa care e inchisa. E adevarat ca fiind ieftini banii, s-a pompat mult credit si industria shale din SUA e un mini ponzi-scheme, altfel spus, chiar daca nu scot banii si nu ii vor scoate prea curand, toti mizeaza pe cota de piata si spera la recuperarea pierderilor intr-un viitor mai bun – fenomen de altfel care incepe sa se extinda in cat mai multe sectoare, mai ales „multumita” parghia „hedge fund”-urilor care investesc in orice hype care promite si care prin imaginea fardata de care beneficiaza poate congfinge fraierii sa-si pompeze banii airea in proiecte pe termen mediu-lung.

Exista progres tehnic in industria petroliera cu siguranta, de unde si scaderea costurilor de productie si coroborat acest amanunt cu creditarea ieftina, nu negam ca SUA au un rol in caderea pretului petrolului. Si nici macar nu am ajuns la elementele geostrategice si teoriile conspirationiste de „impingerea” pretului petrolului in jos, cu ajutorul sauditilor, pentru taierea macaroanei finantarii militare a rusilor, dependenti de veniturile din petrol si gaze. Teorie bazata pe istoria caderii URSS-ului, dar cu care nu suntem de acord, fiind nevoie sa se lege prea multe pentru ca aceasta sa existe: in primul rand, piata  petrolului in SUA nu pote fi chiar atat de usor manipulata, chiar si cu facilitarea creditarii nelimitate si dereglementarii totale si in al doilea rand, e greu de crezut ca sauditii ar fi chiar atat de sinucigasi, oricat de dependenti ar fi ei de americani.

Iata deci, cat de greu e sa gasim un raspuns clar doar pentru pretul petrolului, daca e sa analizam putin posibilele cauze. Am ignorat voluntar posibilitatea ca pretul sa fie pur si simplu consecinta hyper-contractiei economice, adica lipsa cererii, pentru ca daca am admite asta, restul comentariilor ar fi inutile si am postula rapid: urmeaza o noua „distractie”, adica marele crash de care tot atragem atentia ca urmeaza sa vina ca urmare a ascunderii gunoiului sub pres care s-a facut in 2008. Dar, oare mai poate fi vreun mare crash, cand exista tiparnita? Nu este o himera sa tot gandim ca sistemul va trece brusc dintr-o stare in alta, in urma unui crash similar cu altele din istorie, fie ea cea recenta?

Dar sa admitem ca lumea e complexa si pur si simplu s-au suprapus caderea pretului petrolului cu caderea Chinei si cu marirea dobanzii, de unde acest crash si toata distractia care va urma.

Ajungem asadar sa punem intrebari cu privire la actori: cine sunt responsabili si ce vor sa faca? Ce au de gand? Poate ca la Davos-ul care incepe peste 4-zile va rasufla cate ceva, noi ne abtinem sa intram in partea cu actorii, dupa cum am mentionat, fiind nisipuri alunecoase greu de cartografiat.

Nu putem insa sa nu lansam un semnal de alarma: daca vreun actor chiar vrea sa provoace un crash si haosul corespunzator, asta e nasol. Acel actor e nebun de legat si probabil in plan urmeaza si un razboi mondial. Sa admitem ca poate nu e rautate ci de exemplu e prostie si mandrie: Yelen nu vrea pur si simplu sa reia QE-ul, din aroganta si orgoliu si nu are curajul sa adminta: lucrurile nu merg bine, trebuie sa reluam, economia nu si-a revenit, trebuie sa tiparim si mai mult si poate chiar sa intram sa cumparam actiuni cum fac chinezii.

Cifrele econmice nu arata insa prea dezastruos inca in SUA, desi nu trece zi fara un anunt cu privire la noi concedieri ale gigantilor din retail. Sa nu uitam ca TPP-ul abia a fost lansat si companiile se pregatesc pentru noi concedieri, indiferent de ce s-ar intampla. Dar despre aspectele economice insa, intr-un viitor articol.