O gramada de accidente si incurcaturi legate de tehnica au loc zilnic. Paradoxal, unele se intampla in momente si in situatii destul de putin probabile, dupa nenumarate teste, pregatiri sau au loc in sisteme care teoretic nu prea ar trebui sa dea esecuri, cum ar fi comunicatia mesajelor sos prin satelit. Iata doar cateva astfel de exemple:

1. Cercul bucuclas care nu s-a aprins la oplimpiada. Rusii nu sunt tocmai in coada la electronica si chiar daca ar fi, cat de greu sa fie sa aprinzi niste beculete tocmai la ditamai olimpiada. Cu toate acestea, fie Dorel, fie vodka, fie NSA-ul au pus bete in roate la al cincilea cerc care nu s-a aprins. Va dati seama cate teste s-au facut inainte, va dati seama cati bani s-au bagat. Sa fie doar incompetenta si consecinta corputiei sau doar un accident intamplator aranjat de Dumnezeu ca sa taie din mandria rusilor care se cred buricul lumii ca au reusit sa organizeze si ei olimpiada?

2. ROMATSA dupa rateul din Apuseni, salveaza de pe lacul Bicaz o ambarcaţiune eşuată. Semnalul venea de fapt din Franţa … Raspunsul oficial e ca erau 50% sanse sa fie de pe lacul Bicaz si ca coordonatele corespundeau si unei locatii din Franta, dar ei au zis sa verifice totusi. Pentru si mai multa siguranta, au trimis mesajul si la Constanta ca nu strica sa verifice si aia Marea Neagra daca nu o fi vreo barca pierduta. Cu ocazia asta mai aflam si ca 75% de apelurile de la 112 sunt false. Ne intrebam din astea 75% considerate false de ei cate sunt pe bune, daca alea pe bune pe care le verifica sunt false. De unde avem certitudinea ca nici alea false pe care nu le ia in considerare nu sunt reale, mai ales avand precedentul cu accidentul cu avionul cand un caz cert adevarat nu au reusit sa il rezolve cum trebuie. Iata deci ca SOS-urile, satelitii, sistemul 112 si „tehnicienii” sunt doar slabe sperante in caz ca suntem la nevoie. E adevarat ca senzorii mai dau rateuri, dar senzorii de care vorbea nenea de la Romatsa nu cred ca se referea la pozitia GPS. O pozitie GPS este compusa din doua cifre destul de precise, nu exista aproximari, si dovada cred ca o are oricine are un GPS si iese 5m de pe strada, poate sa vada clar pe GPS ca a iesit 5m de pe strada. Erorile pe care ni le da aparatul GPS sunt 100% legate de hartile vechi sau neactualizate, niciodata insa GPS-ul nu ne teleporteaza in Franta cand noi suntem in Bicaz.

3. Fuck the UE: o americanca care se ocupa cu „managementul” tarilor bananiere din Europa de Est cum ar fi Ucraina si Romania vorbeste la telefon cu ambasadorul SUA in Ucraina, organizeaza „democratizarea” acestei tari si regimul care ar trebui sa fie „ales” democratic. Evident aici a fost mana rusilor, se subintelege clar. Ce ma mira pe mine este cum de americanii nu au un canal sigur de comunicare, cum de au putut sa fie inregistrate convorbirile. Evident erau discutii extrem de secrete si sensibile, evident ambii comunicatori erau prea „relaxati” deci probabil se considerau in siguranta si considerau comunicarea „100%” sigura, de unde putem deduce ca oamenii nu au folosit telefoanele mobile si retelele pe care le folosim noi. Deci cum se poate sa dea NSA-ul rateu si sa nu fie in stare sa secretizeze o convorbire? Evident, tehnologia are … lipsuri si pe ici pe colo, un surub se mai desprinde, o dioda se mai arde, un cablu are sarma ruginita, si lucrurile nu sunt 100% sigure garantat niciodata.

Deci trebuie sa intelegem ca tehnica nu ne garanteaza deloc progresul si oricata propaganda avem parte, in spatele proiectelor de „modernizare” din societatea moderna stau de fapt coruptia si furtul organizat, deturnare de fonduri si hotie pe fata. Sa vedeti acum ce haos o sa fie cu noile buletine care includ si chipul de sanatate de la 1 Aprilie, sa vedeti ce haos si ce incurcaturi o sa apara.

Informatizarea administratiei este o imposibilitate prin definitie. Am mai povestit cred cum a trebuit sa trec pe la 4 birouri ca sa iau un cazier fiscal. Sistemul tehnic avansat de organizare a cozilor prin oferirea de bonuri cu numar de ordine de la administratia fiscala locala centrala nu mai functioneaza de mult. La un alt sediu secundar al administratie financiare, unde se platesc amenzile, sistemul functioneaza insa in detrimentul cetatenilor. Adica, este adevarat ca lumea nu mai sta la coada gramada la ghisee, dar oamenii stau precum vitele intr-un camion, gramada intr-o incapere mare, fiecare uitandu-se periodic la tabela electronica care afisaza numarul si ghiseul unde te programeaza sistemul. Teoretic, sistemul e gandit sa eficientizeze activitatea, adica care ghiseu este liber, tanti de la ghiseu trebuie sa apese pe buton si sa activeze numarul urmator. In realitate insa, tanti de la ghiseu se misca in reluare ca nu mai e nimeni la coada care sa stea cu ochii pe ea si sa o traga la rost daca sta prea mult la un client, apoi dupa ce clientul pleaca, tanti mai face o pauza, sau mai iese la o cafea. In plus, sunt multi dintre cei care au luat bileti si care si-au pierdut rabdarea si pleaca. Evident cand le vine randul, tanti care le-a preluat numarul, asteapta cateva zeci de secunde in asteptarea clientului in ideea ca poate asta nu a vazut bine numarul sau poate e in partea cealalta a incaperii si dureaza pana ajunge. Asta e timp pierdut pentru clienti si inca un moment de respiro pentru birocrati. Sistemul de fapt nu rezolva problema esentiala: cat timp astepti ca sa platesti o amenda sau un impozit, ci doar ofera o relaxare nesperata pentru birocrati.

Multe astfel de „progrese” tehnologice ascund sub ele investitii si oase de rost si nu urmaresc eficientizarea activitatii statului fiindca singura eficientizare a statului ar fi prin reducerea drastica a celor care sug de la tata buna de muls a oilor pe care le conduc.