Nu imi pot explica altfel aberatiile Pr. Lucian Grigore legate de lingurita. Parintele a gasit rezolvarea la marea problema a microbilor si a rujurilor. Este strigator la cer ca parintele a inceput sa aiba vedenii originale si a luat-o pe calea dureroasa a optimizarilor tenologice in domeniu teologiei fie ele dogmatice sau practice.

Nu vreau sa discut prea mult despre problema asta, deja au facut-o indeajuns cei de la Razboi Intru Cuvant. Sincer mi-e scarba de felul in care a povestit de stratul de ruj din potir. Cred ca asta arata mult de cat de putin a inteles parintele de cat de amar i-a fost otetul Mantuitorului atunci cand si-a dat viata pentru noi pe cruce. Daca un preot a ajuns sa se planga de „balele” credinciosilor, mai avem putin sa ii puna sa vina si cu masca de protectie ca sa nu raceasca el. Ca o mica observatie, imi aduc aminte de o biserica unde mergeam si unde un preot mai „modern” si mai „popular” care dadea impartasanie oricui, isi luase in altar un calorifer in timp de credinciosii faceau frigul iarna deoarece parintele era putin zgarcit si nu dadea banii pe lemne desi biserica era mereu plina si oamenii darnici.

Cat despre pregatirea sau nepregatirea credinciosilor nu prea avem ce face. Oamenii sunt cum sunt in mare parte datorita preotilor. Parintele Teofil spunea ca pe oameni trbeuie sa ii luam asa cum sunt, sa nu avem pretentii exagerate de la ei. Rusii sunt cum sunt, pentru ca asa sunt ei. Noi suntem cum suntem pentru ca asa suntem noi. Lucrurile nu se pot schimba peste noapte, numai protestantii si reformatii au schimbat lucrurile din radacina si iata unde au ajuns.

Ca o mica marturie ca Dumnezeu are totusi grija de cine se apropie de Sfantul Potir si cum se apropie, imi aduc aminte ca dupa prima mea spovedanie, desi eram practic incepator de la zero in ale credintei, parintele mi-a dat doar un mic canon, de cateva zile de post (desi era Postul Craciunului) si apoi saptamana urmatoare mi-a dat dezlegare la Impartasanie. Insa eu pe atunci nu aveam habar nici ce inseamna Impartasania, eram om luat de pe strada si dus in Biserica de mila lui Dumnezeu. In mintea mea, eram sigur ca Sfanta Anafura este de fapt Sfanta Impartasanie si prin urmare m-am „impartasit” doar cu Sf. Anafura care nu stiam ca este anafura si de care pana atunci nu luasem. A randuit astfel Dumnezeu ca sa ma impartasesc in Postul Mare urmator, facand singur canon, din purtarea de grija a lui Dumnezeu care a compensat falsa dragoste si pseudo-duhovnicia parintelui meu care nu se mai raporta la canoane, dogme sau Sfintii Parinti ci isi dezlegase singur toate, ca un fel de hacker al ortodoxiei. Un fel de hacker pare si Pr. Lucian care iata vine cu solutii anti-virus si firewall-uri impenetrabile prin folosirea de canale paralele de transmisie a sfinteniei. Dar ce nu intelege parintele, e ca nu exista canale paralele, calea este una singura si batatorita pana in veci: Sfanta Traditie si Sfintele Canoane.

UPDATE 14.03.10

Mai am de spus un cuvant pentru cei care au citit seria cartilor despre efectele televiziunii asupra mintii umane ale lui Virgiliu Gheorghe, dar si pentru cei care prin alte lecturi si experiente au devenit constienti de puterea IMAGINII asupra miscarilor gandurilor si a sufletului.

Ce a reusit parintele prin acel interviu, dincolo de problema in sine care are gravitatea ei, este sa raspandeasca IMAGINI GROTESTI prin PUTEREA CUVANTULUI, tocmai despre Sfanta Impartasanie. Chiar daca ar avea dreptate, chiar daca se va ajunge vreodata la folosirea unei lingurite pentru fiecare, TUTUROR celor slabi in credinta atunci cand li se va da Sfanta Impartasanie, le vor trece prin minte IMAGINILE GROTESTI descrise de parintele. Ce a facut practic parintele, e echivalent cu introducerea pornografiei in fata Sfantului Potir. Cine va putea sa aiba mintea atat de curata incat dupa ce a citit acel interviu la urmatoarea Impartasanie, sa nu ii treaca macar o adiere de gand, toate cele descrise de parintele? INDIFERENT de raportarea la problema in sine. Eu ma refer deci doar la IMAGINI, nu la aspectul practic sau biologic al probleme. Parintele a reusit insa sa arunce si samanta temerii in cantitati imense si pe suprafete imense si a infipt-o adanc in mintea noastra prin puterea IMAGINII. Samanta este mai concret gandul „si daca totusi …”

Credinciosii nu vor contesta niciodata ca Sfintele Taine sunt Trupul si Sangele Domnului, este cert asta pentru ca ne rugam inainte si marturisim „Cred Doamne”. Insa dupa aceasta rugaciune diavolul va putea sa aduca in mintile oamenilor „Si daca totusi …”. Si daca totusi femeia aia este rujata, nu ti-e scarba? Si daca totusi omul ala care se impartaseste acum are hepatita, nu ti-e frica? Si daca totusi mosneagul acela nu isi va sterge nasul inainte sa se impartaseasca? Va dati seama insa cate si cate semne de intrebare pot sa se nasca din bogatia scenelor enumerate de parintele?

Cred ca Dan Puric avea dreptate cand spunea ca cei care ne vor raul arunca din cand in cand cate un ciumat peste gard ca sa ne dea boala la toti. Avem deci de a face cu inca o epidemie de virus gripal, de data asta unul cu mult mai periculos pentru ca are deja ADN-ul nostru.

Exista insa si un aspect pozitiv al acestei probleme: avem confirmarea ca diavolul ne incearca. Suntem prin urmare chemati la un raspuns pe masura, pentru ca intr-adevar si-a slefuit tehnicile, s-a „informatizat” si el, foloseste „malware”-uri foarte avansate, iar parintele pare un fel de „troian” si virus” in acelasi timp. Intai patrunde in „sistem”, prin felul cum ne-a castigat pana acum admiratia in raportarea sa la ecumenism si la problema cipurilor, iar apoi ne „viruseaza” toate imaginile de pe „hard”. Basca fisierele „word” cu sfanta traditie si canoanele si toate cele ce tin de teologie. Daca altii nu pot trece de „firewall”, pentru ca ortodocsii nu au incredere in oricine, iata ca de data asta s-a putut. Sa dam insa cu o „reinstalare” fresh a sistemului, sa asteptam cu si mai multa ardoare Sfanta Impartasanie, sa cautam sa traim in fiecare zi ca si cum ar fi ziua in care ne impartasim si astfel vom avea in permanenta un „sistem de operare” curat.