Nota: Acest articol este doar un pamflet  si este provocat de aceasta stire.

Dupa ce nu i-a iesit prima data, aghiuta mai da din coada inca o data: poate doar-doar.

Prabusirea castelului de nisip, adica colapsul intregului sistem financiar si prin urmare al societatii actuale, a fost la un pas de a se intampla in 2008, cand dupa prabusirea bancii Lehman Brothers, caderea unui alt mare colos – AIG – ar fi adus cu ea resetarea sistemului, adica:

– prabusirea aproximativa a tuturor bancilor
– blocarea schimburilor comerciale (fara banci, nu se pot face plati)
– blocarea activitatii economice (fara bani, la ce sa mai muncesti)
– caderea statelor (cine s-ar mai duce la munca pe nimica, cu ce rost)
– migratii, revolutii, razboaie civile sau de ce nu razboi mondial

Datorita incregaturilor mari ale fluxurilor banilor, sau mai bine zis ale creditului si datorita globalizarii si rapiditatii comunicarii, efectul ar fi fost instant in toata lumea. Practic, in maxim o saptamana de la declararea falimentului, foarte probabil deja pe la noi bancomatele erau blocate si banca ne anunta ca putem retrage doar 100 ron / zi de la ghiseu.  Asta pentru cei care mai aveau depozite, pentru ca cei care trebuia sa ia salariile probabil primeau tichete.

Este greu oricum de simulat orice scenariu, pentru ca „sistemul” tine tot, precum in organism sangele este impins de la inima pana in ultimul capilar, tot asa si cu banii, bancile si creditul: toate bancile sunt legate intre ele, toate folosesc acelasi sistem, au aceleasi principii, se imprumuta una de la alta, toate sunt una de fapt. Diversitatea ofertelor este doar aparenta. Iluzia ca traim in capitalism si piata libera si pestele mare il inghite pe cel mic, sau cel mic si viguros pe cel mare si batran este doar in mintile unora. Increderea ca noi avem un sistem bancar solid si un guvernator care vegheaza pentru noi au fost si sunt basme. Jocul este de fapt arbitrat de o mana de oameni care se lupta intre ei ca cainii care sa il faca praf pe celalalt si din rafuiala lor mai ies din cand in cand scantei de care auzim si noi, cum ar fi de exemplu explozia pretului aurului de astazi care a atins din nou cote maxime.

Asadar, aghiuta a incercat sa dea jos cu tot sistemul pentru ca lui ii place anarhia si razboiul, pentru ca din haos se naste ordinea, nu-i asa? Nu e nici prima si nici ultima data cand dupa un haos care a costat cateva zeci de milioane de vieti s-a nascut o ordine care ne-a adus un pas mai aproape de unitatea totala si finala mult dorita de aghiuta: imparatia lui antihrist. Stiind ca mai are putina vreme, pentru ca nu i-a iesit prima data dupa ce a sucit mintile bancherilor si i-a incaierat intre ei, acum aghiuta a sucit mintile unor falsi luptatori impotriva sistemului care s-au gandit sa starneasca valuri si sa provoate un „bank run”, adica retragerea masiva a celor care mai au bani in banci cu scopul de a da jos cu bancile. Dupa cum este bine stiut, bancile lucreaza de fapt cu banii nostri, ale celor care avem bani de economisit si suntem fraieri ca nu vrem sa traim pe credit. Economisim ca prostii nedorind sa ne intindem peste cat de lunga ne este plapuma pentru ca suntem de parere ca consumul de credit in cantitati excesive dauneaza grav sanatatii mentale, fizice si sufletesti.

La ce bun asadar un bank run, cui ii va folosi? Este lesne de presupus ca o prostioara ca asta, daca prinde la o mana de oameni, prin efectul de spirala, cu ceva propaganda, poate sa isi atinga scopul, adica sa dea jos cu bancile. Poate nu din prima incercare, dar poate instituim un nou deadline. Plusand tot pe spaima investitorilor si beneficiind de fereastra de oportunitate produsa de sincopele vehiculelor investitionale clasice, o mana de oameni care au fost totdeauna gică contra si au castigat bani din teorii mai mult sau mai putin conspirationiste, au umflat bula aurului pana acolo incat probabil nici ei nu se asteptau: 28% crestere in ultimul an, dupa inca o alta crestere de 26% anul trecut, un randament uimitor pentru oricine are tupeul sa mizeze pe spaima oamenilor. Iata numai cateva nume ale gold vigilantes cum ii place lui Max Keiser sa-si zica: Alex Jones, Max Keiser, Peter Schiff, Gerald Celente, Michael Ruppert etc. Toti au promovat cu varf si indesat aurul, dar nici unul fara vreun interes financiar colateral. Si inca sunt in cautarea unui gold vigilante care sa nu aiba reclame la brokeri de aur.

Deci, sa presupunem ca prostioara asta prinde, si ca sistemul pica – ca altceva nu are ce sa faca. Cine castiga? Saracii care au credite si traiesc de la un salariu la altul si care oricum nu au prea mult de pierdut? Au trait greu pana acum, vor trai grei si de acum inainte. Clasa mijlocie? Cei care au cateva mii de euro pusi in cont in speranta ca mai facem de avans pentru inca un credit sa ne mutam de la apartament la casa sau sa trecem si noi odata la 4×4? Bogatii si superbogatii care vor pierde milioane de euro din conturi dar vor ramane cu milionul de la saltea si in plus cu cateva mii de hectare de terenuri, apartamente, case, afaceri, ca sa nu mai zicem de aur, bijuterii, ceasuri de lux si altele care cu siguranta vor avea valoare si in Urmatoarea Ordine Mondiala?

Cat de greu e de vazut cine va pierde cel mai mult din joaca cu focul? Mie prostia asta nu mi se pare periculoasa, ci chiar exploziva. Mi-e teama si de ce s-ar putea intampla daca ar prinde, dar si de masurile politienesti pe care ar putea sa le impuna guvernele ca sa previna propagarea unor astfel de idei. La noi s-a incercat controlul blogurilor pentru chestii mult mai putin daunatoare.

As incheia prin a mentiona ca mi se pare penibila preluarea stirii de Revista Capital din urmatoarele motive

– eu nu am auzit inca la noi de chestia asta, din Capital am aflat-o;  in plus, cu ce ne priveste pe noi?
– nu e bine sa te joci cu gazul cand vezi scantei la orice pas;
– noi nu avem banci sociale ca la ei, la noi cand spui bank run, e bank run;
– la noi spaima e mai mare ca la ei pentru ca istoria ne predispune la a nu avea incredere in banci.

Ce-ati zice asadar de un Capital Run? Adica sa nu mai cititi Capital anul asta? Eu ma bag.