Dupa ce mi-am spus opinia despre 2011 aici, am sa incerc sa fac mai jos o recenzie a catorva previziuni ale altor  oameni despre ce ne va astepta in 2011. Prin oameni mentionez ca nu inteleg si politiceni care oricum mereu spun despre viitor ca va fi bine si despre trecut si prezent ca e vina altora ca e rau. Dar nu doar politicienii o dau in bara. Se pare ca devine deja o constanta ca realitatea sa depaseasca cele mai pesimiste previziuni. Iata aici, de exemplu, cum mai multi au dat-o in bara referitor la 2010.

In primul rand, politicienii nu pot sa transmita decat un mesaj optimist deoarece ipocrizia, miciuna si prostia sunt cateva din „cerintele” jobului lor. Pe de alta parte, pentru ca un politician sa poata pregati cum trebuie poporul pentru vremuri grele si foarte grele, mai intai ar trebui sa fie el pregatit si in al doilea rand sa aiba darul sa gandeasca solutii si sa le prezinte oamenilor. Bineinteles, ar fi nevoie de oameni priceputi pentru a indeplini aceste cerinte in timp de criza iar in prezent in Europa poate doar Franta si Germania au asemenea oameni. Ma refer in principal la Ministrul de Finante al Frantei, Christine Lagarde si de Angela Merkel. Prima – o femeie desteapta  si curajoasa, a doua o fricoasa si o nepriceputa dar o femeie simpla cu dragoste de popor. A plecat urechea in jos si a ascultat de consilierii priceputi pe care nu i-ar fi avut daca nu i-ar fi pasat de oameni. A reusit astfel sa duca Germania pe culmile performantei din ultimii 20 de ani, Germania fiind mai bine acum decat inainte de criza. Dar revenind la previziuni, in nici un caz pe politicieni nu are sens sa ii ascultam, mai ales pe cei de la noi. Mentionam totusi ca previziunile politicienilor romani asupra 2011 sunt extrem de pozitive: vom iesi din nou din criza si vom vedea ca ce au facut ei a fost bine.

Bancherii sunt o alta specie de oameni care desi stiu multe spun putine. De fapt, probabil ei stiu cel mai bine cum o sa fie viitorul, deoarece au la indemana situatiile financiare si evolutia in timp a firmelor si oamenilor si pot astfel sa simuleze numeroase modele si sa ia cel mai bine pulsul economiei. Ca o mica paranteza, in documentarul  Meltdown – The Secret History of the Global Financial Collapse exista o mentiune la un schimb de emailuri intre doi bancheri la inceputul anului 2007 cand unul spunea celuilalt ca „casa se poate prabusi in orice moment” – referindu-se la criza creditelor sub-prime. Sa nu ne asteptam insa vreun bancher sa spuna ca in 2011 urmeaza sa pice mai multe banci si o gramada de oameni sa-si piarda economiile. Asta ar insemna taierea crecii de sub picioare. Insa ascultand previziunile bancherilor putem sa simtim cum le tremura vocea cand vorbesc despre economia in 2011 (vezi Economia in 2011 – The Money Channel). Am apreciat insa sinceritatea lor cand vorbesc despre cresterea falimentelor dar va invit sa observati cum imbrobodesc lucrurile cand discuta despre principala lor problema: cresterea restantelor. Domnul Ghetea de exemplu vorbeste despre scaderea profitabilitatilor bancilor cand de fapt nu profibatilitatea ci supravietuirea intregului sistem este adevarata problema. In domeniul bancar avem insa un element pozitiv: cresterea depozitelor. Din pacate depozitele cresc pentru cei bogati nu pentru cei saraci, dar totusi acesta este un trend care semnifica faptul ca oamenii au inceput sa cheltuiasca mai putin si sa economiseasca mai mult, adica sa fie mai cumpatati. Cumpatarea nu poate duce decat la stabilitate pe termen mediu-lung, cosumul exagerat ne-a adus in situatia in care suntem si i-a adus in genunchi pe cei care s-au lungit mai mult decat le-a fost plapuma. Tot o garantie ca bancile nu vor cadea este si fermitatea cu care FMI a pus la colt Guvernul Romaniei cu privire la Ordonanta 50, cerand si obtinand ca modificarea comisioanelor sa nu se faca retroactiv, ceea ce ar fi redus din profiturile bancilor. Din aceasta putem intelege ca si atunci cand va fi si mai greu pentru banci FMI va cere guvernului ca acestea sa fie salvate, asa cum FMI face si la el acasa, in SUA unde bancile sunt „prea mari ca sa cada”. Iar pentru ca Romania nu este Islanda unde oamenii s-au rasculat, au dat jos cu guvernul si au gonit FMI-ul, la noi bancheri pot dormi destul de linistiti: altii au grija de ei.

Sa trecem de bancheri si sa ne oprim la un articol din suplimentul „Economia in 2011” al Money Express. In interviul cu Daiana Voicu, Managing Director al Willbrook Management International am gasit o descriere scurta si cuprinzatoare a crizei in care ne aflam si a ceea ce ne asteapta in 2011:

La nivel macroeconomic international n-as putea spune ca avem vesti foarte bune. Tarile care sa aiba o stabilitate si o crestere economica corecta sunt rare. Putem sa ne referim la anumite zone inca de emergenta, precum Brazilia sau China, economii care inca au un ritm de crestere sustinut, care fac eforturi sa-si ajusteze parametrii economici si sa previna crizele viitoare. In rest, ne aflam in fata unei Japonii cu tarele ei, a unei Americi cu probleme care se acutizeaza din ce in ce mai mult. Ne uitam la o Europa care urmareste un model american intrat in criza, o criza care se adanceste si care bineinteles ca se va reflecta foarte dur si in Romania.

Toate eforturile de pana acum ale guvernelor par a fi fara rezultat. Avem un sistem financiar bancar international care a fost mancat de un cancer generalizat si care face eforturi mari pentru a-si reveni, un sistem bancar pe care economiile nu se mai pot baza in anii care vor veni. Guvernele, iarasi, nu mai pot fi considerate un punct de sprijin pentru anii viitori, avand in vedere problemele cu care ne-am obisnuit.

Mi-a atras in special atentia formularea de cancer legata de sistemul bancar international. Si eu ma gandeam ca in timp ce lumea e bolnava de cancer – si nu doar finantele – la noi se discuta doar de probleme minore gen astenie si mici dureri de cap si bineinteles cancerul se trateaza cu regim alimentar si cu aspirina in loc sa trecem pe citostatice.

O analiza interesanta asupra 2011 o face si Radu Soviani. Redau mai jos concluzia sa:

Cert este că nu poate să existe recuperare economică însoțită de tăierea dramatică a deficitului. Nici măcar din pix, cum vor încerca să o declare. Prin urmare, pregătiți-vă pentru un nou an ratat.

Sa trecem insa la cateva pareri si ale strainilor, ca sa ne facem o imagine cat mai vasta la ce ne putem astepta, tinand minte bineinteles ca singura certitudine legata de 2011 este incertitudinea.

Ca inca o paranteza, intr-un interviu pe Bloomberg un invitat a prezentat o metafora asupra vremurilor in care traim. Daca pana acum a fost liniste presarata cu furtuni pe ici pe colo, de acum au inceput furtuni presarate din cand in cand cu liniste.

Voi incepe cu Peter Schiff, cel care a prevazut extrem de precis prabusirea imobilialelor, criza creditelor, problemele bancilor si reactia guvernului american. Pentru cei care inca nu il cunosc pe Schiff, clipul Peter Schiff was right este un „must see” pentru ca dovedeste ca multi stiau si multi vedeau problemele inca inainte ca lucrurile sa inceapa sa se desfasoare. Din pacate, multi inca nu inteleg nici acum cauzele si mecanismele crizei. In 2010 insa Schiff nu prea le-a nimerit, previziunile lui legate de caderea dolarului, cresterea ratelor dobanzilor interbancare si hiperinflatia inca se lasa asteptate. Deci nimic nou, pentru 2011 Schiff are acelasi discurs ca acum un an, care merita insa reascultat. Ar fi totusi de mentionat ca dolarul chiar daca nu s-a prabusit, prea bine nu i-a fost, deci intr-o oarecare masura Schiff a avut dreptate si probabil si celelalte previziuni ale sale se vor intampla.

Roubini nu se asteapta la un double dip pentru SUA, desi multi nu recunosc inca nici macar ca americanii au scapat de dip.

Celente isi face meseria de cercetator de trenduri si se asteapta ca 2011 sa fie in primul rand anul in care oamenii se vor ridica impotriva masurilor de austeritate pe care guvernele sunt nevoite sa le ia.

De departe cea mai interesanta analiza a ce ar putea fi 2011 ii apartine lui James Rickards si a fost facuta la seminarul 2010-2011 Rethinking the Future International Security Environment pentru Pentagon. Despre aceasta prezentare am mai scris aici si nu voi mai spune nimic, decat ca intre timp am aflat ca Rickards este si el oarecum implicat in afacerile cu aur, asa cum Schiff si-a deschis fond de investitii in 2010, deci ambii au anumite interese si pot sa fie direct interesati de o prezenta un punct de vcedere care sa ii favozizeze pe viitor, desi daca Schiff este total ignorat de administratie, Rickards este chiar consultant pentru National Security.

Bineinteles, pe la Bloomberg s-au plimbat nenumarati analisti care au tras semnale de alarma cu privire la 2011 si la faptul ca Europa inca se zvarcoleste ca pestele pe uscat. Nici nu a inceput insa bine 2011 si deja incep sa se contureze anumite directii. De exemplu, China da o mana de ajutor Spaniei dupa ce i-a ajutat anul trecut si pe Greci. Putini isi pun problema insa ca pentru a le da euro spaniolilor, chinezii trebuie sa vanda dolarii, asadar incet-incet China trece de partea Europei in lupta euro-dolar, ceea ce nu inseamna decat inca o piatra in carca americanilor care se confrunta pe langa aceasta subminare lenta dar sigura a puterii lor – dolarul – cu probleme interne legate de tiparirea hartiilor: republicanii incep sa strige „de-ajuns!” in timp ce Obama nu are un plan B si probabil ca si ai nostri politicieni, nu ia seama la ce au de spus specialistii.

Ca o concluzie, marea dilema este daca in 2011 va crapa buba si in SUA si in ce masura sau daca va crapa si mai mult in Europa si daca va putea Europa sa supravietuiasca si de data aceasta. In bine nu ne putem intr-adevar astepta la nimic, dupa cum sublinia doamna Daiana Voicu, orice revenire va fi falsa, semnalele vor fi ca si pana acum de scurta durate si fara consistenta. Prabusirea lumii continua si a noastra continua poate si mai repede, iar asa cum Murphy spunea: „Cand lucrurile pot sa mearga si mai rau, vor merge”, sa ne pregatim de si mai rau.