S-a intors in Romania in 2006 dupa 14 de ani de cantat in Franta. Are cetatenie franceza si casa in Paris. Cu toate acestea, cel mai bun acordeonist al tuturor timpurilor, desi putea castiga mult mai mult peste hotare, desi putea avea mult mai mare faima, desi pe atunci francezii nu erau asa rauvoitori cu tiganii, Ionica a decis totusi sa se intoarca: Aveam nevoie de o prietenie adevărată. Sunt patriot, iubesc mult ţara asta, chiar şi aşa, cu defectele ei. Ionica s-a intors, canta la TV, canta la nunti, la restaurante, a deschis chiar si o scoala de acordeon, ca sa nu piara acest instrument.

Ce s-ar intampla oare daca macar 1 din 10 romani care au fost daruiti de Dumnezeu cu varf si indesat si care au ajuns din diverse motive sa munceasca pentru altii s-ar intoarce in tara si ar gandi la fel ca Ionica?

Pentru Chirac am cantat frantuzeste, la Primaria Parisului. Mi-a facut asa, semn cu degetul, sa vin la el. „Esti francez?”, zic: „Nu, nu sunt francez. Sunt francez de origine romana, chiar dvs. ati semnat pentru cetatenia mea”. „Bine, bravo, bei o sampanie?”.”

Ca toate numai prin Dumnezeu se fac, cum sa spun eu, nici o suflare, nici o miscare fara Dumnezeu. Tot ce se-ntampla in lumea asta se leaga de el. Iti face drumul dupa cum ai sufletul, iti face caile atat de netede si de frumoase, incat nu-ti dai seama unde ai ajuns si tot te face sa te gandesti: „Doamne, cine am fost si cine sunt la ora actuala”.

Alte articole:

– Ionică, acordeonistul-minune

– Pe urmele lautarilor de-altadata – Regii acordeonului

– Ionică Minune: „Aici e caimacul meu!”