A picat Mubarak, cine urmeaza? Ca si in decembrie 1989 in Romania, revolutia din Egipt a avut ca motive principale foamea. Ca o dovada este faptul ca de exemplu in Emiratele Arabe Unite, unde sistemul este tot unul totalitar, dar situatia economica cu totul alta, nu exista revolutie, desi Osama de acolo se trage si desi cei mai multi teroristi din atacurile din SUA din 2001 au fost din EAU.
Regimul din China, ca sa nu pice, a dezlegat putin cureaua in economie si a incercat sa incropeasca un capitalism care pentru 10-20 de ani va merge, dar deja sunt semne ca incepe sa schioapete si cu siguranta vom vedea o revolutie si in China.
Semnul mare de intrebare pe care mi-l pun eu este cine urmeaza. Cu siguranta revolutiile nu se vor opri in Egipt. Twiterul si Facebook-ul au avut un rol important, iar educarea oamenilor prin intermediul internetului va duce inevitabil la pornirea unei revolutii impotriva bancherilor – adevaratii dictatorii ai lumii contemporane. De altfel, preturile produselor agricole care au dus la sporirea foamei in Egipt, au crescut din cauza speculatiilor si a banilor pompati aiurea in banci de catre americani, ei sunt principalii vinovati ai exploziei preturilor.
Faptul ca in Egipt a explodat mamaliga trebuie sa fie un semn de ingrijorare pentru toti dictatorii din lume, fie ei mai old-style, cum era Mubarak sau mai camuflati cum sunt de exemplu bancherii de azi si liderii europeni, impreuna cu vasalii lor locali. „Off with their heads” strigau studentii britanici care atacau masina in care se afla printisorul la ultimele mariri ale taxelor pentru studenti in Marea Britanie. Iluzia civilizatiei si a modernismului ne-a facut sa uitam pentru o perioada ca istoria se repeta. O data cu adancirea in criza, cu scumpirea preturilor si cu lipsa locurilor de munca, oamenii se vor intreba de ce se intampla toate acestea si vor cauta vinovatii.
Marele semn de intrebare este daca „salvatorul” popoarelor de data aceasta va fi ultimul sau doar un alt inainte-mergator.
Parerea mea ca atunci cand va apare antihrist foarte putini vor mai gandi cu capul pe umeri. Cernerea prin care va trece omenirea pana in acel moment – de altfel si apocalipsa ne asigura de unicitatea intensitatii suferintelor din vremea apocalipsei – ii va face pe multi sa isi piarda mintile si vor actiona instinctual, pe baza a reflexelor pe care si le-au dobandit in toata viata lor. Parerea mea este ca fara rugaciunea inimii, de exemplu, nimeni nu va rezista „tentatiei”.
„Dragostea unuia singur e, pana la urma, mai puternica decat indiferenta tuturor „. . zice Noica Constantin. Si tot el vorbeste despre modul in care „e probabil ca felul cum cunosti realitatea sa nu fie cu totul fara inraurire asupra felului cum te comporti in ea” – constatari banale totusi.
Daca apare „salvatorul”, noi cum o sa ne raportam la el? Sau, mai bine zis, cum ne asumam responsabilitatea actiunilor noastre cotidiene, din punctul de vedere al parutei necesitati a unui „mare om”? Cred ca raspunsul fiecaruia si la intrebarea asta(alaturi de gandul administratorului blogului) conteaza in egala masura.