Cum vi s-ar parea o fabrica in care patronii sunt angajatii, toti ia acelasi salariul, deciziile se ia prin vot si castigurile se impart asemenea. Ideal, nu? Asta se intampla in Argentina in unele locuri. In fabricile falimentate si inchise, muncitorii incearca sa ia totul de la capat, se lupta cu judecatorii si cu politaii ca sa primeasca dreptul de ale prelua deoarece oricum nimeni nu le cumpara, si chiar reusesc.
Documentarul e interesat de vazut mai ales pentru a vedea ce ne asteapta si pe noi. Romania inca nu a intrat in faliment, dar viitorul nu poate fi altul pentru o tara in care din ce in ce mai putini oameni muncesc, din ce in ce mai putini platesc taxe si deciziile macroeconomice sunt impuse de FMI – la fel ca in Argentina.
Vazand documentarul ma intrebam: oare oamenii astia de ce nu se duc sa munceasca pamantul, sa-si creasca o gaina, un porc, niste cartofi etc. Nu stiu daca imi dau eu bine seama, dar cred ca acum traim in Romania intr-un moment cheie in care oameni care peste un an doi nu vor mai avea locuri de munca, au ultima sansa ca sa se mute la tara si sa incerce sa devina autosuficienti, sa isi castige mancarea din propria munca. Intr-adevar este greu sa faci trecerea, fiecare spera ca criza asta sa se termine o data si sa inceapa sa creasca iar salariile si accesul la credite. Lumea nu intelege ca ce a fost nu va mai fi si ca adevarata criza inca nu a inceput.
Ma amuz cum se discuta despre criza alimentara la TV pe la noi: criza alimentara nu va insemna ca nu avem de mancare ci ca lumea nu isi va mai permite sa cumpere. Destul de linistitor, adica oamenii pot sa inteleaga ca va trebui sa mai renuntam la mici din cand in cand si la prea multa bere, sau ca va trebui sa cumparam produse expirate (la oferta), de alea mai ieftine fata de alea mai bune care le luam acum. Sunt de acord ca intr-o prima etapa va fi problema preturilor, dar dupa ce supermarketurile vor fi devastate si comertul se va limita la un troc de baza in urma disparitiei monedei si inchiderii bancilor, cine va mai avea de mancare? Sa ii vad atunci pe reporteri destepti de acum cum vor merge ei la supermarket cu ligheanul de bani si cu tichetele ca sa cumpere paine.
Este uimitor cat de putini inteleg ca traim intr-adevar momente critice, pana si unii oficiali incearca sa ne spuna printre randuri, cum ar fi Adrian Vasilescu, consilierul lui Isarescu:
„Chiar dacă vom avea şansa să ieşim din recesiune, rămânem cu criza. Această criză schimbă lumea şi ne obligă să avem un alt stil de viaţă”
Ma indoiesc ca prin alt stil de viata dl. Vasilescu a vrut sa spuna ca doar nu vom mai avea credite si ca doar ca va trebui sa muncim mai mult, sau doar ca vom fi nevoiti sa cheltuim mai putin. Sau chiar daca doar acestea le-ar fi spus, nu ar fi asta o problema, putin mai greu ca acum, oarece dificultati mai mari pentru unii, dar totusi o societate care functioneaza, o economie care merge inainte chiar daca greu, oameni care nu mor de foame, chiar daca au rate si nu mai au serviciu, intr-adevar foarte probabil asta vrea sa ne lase sa intelegem. Soros inca ne spune pe fata ca trebuie sa ne pregatim de o noua ordine mondiala financiara:
[youtube evStdPexA-Q]http://www.youtube.com/watch?v=evStdPexA-Q
Mai interesant este insa ce raspunde la minutul 7:41 la intrebarea „Daca SUA nu va lua parte la renegocierea finantelor mondiale care este scenariul cel mai pesimist?”. Raspunsul lui Soros este ca chinezii vor face din ce in ce mai multe tratate bilaterale cu tarile, dolarul va incepe sa cada incet, fiind din ce in ce mai folosit. Lumea va fi o lume a tratatelor bilaterale. Ultimele cuvinte cred ca sunt pentru zilele noastre, desi interviul este parte din Februarie 2011: teama de inflatie (a se citi hiperinflatie) va merge inaintea inflatiei.
Datorita lui Neagu Djuvara, care pune accentul pe civilizatii si pe tiparele istorice intr-una din cartile sale( http://www.humanitas.ro/humanitas/civilizatii-si-tipare-istorice-0), precum si datorita tie, Gigel, prin titlul articolului de fata, vad si eu cel putin o similitudine intre istoria mai recenta(in raport cu antichitatea) a unei alte zone geografice mai putin apropiate( Argentina) si istoria in curs de scriere a zonei noastre.
Nu uit ca sunt foarte departe de a-mi putea macar imagina situatia reala care are loc( atat in Argentina, cat si in Romania), dar o idee imi pot face coreland, alaturi de documentarul pe care-l recomanzi, unul pe care eu abia recent l-am gasit – Memorias del Saqueo( http://video.google.com/videoplay?docid=-4477082254339304915).
Numai bine!