Nu am un interes aparte in secte, ba chiar nu prea imi dau seama nici care sunt deosebirile majore intre baptisti, penticostali, adventisti de ziua a sasea, de ziua saptea si de ziua a opta. Nu mai zic ca in SUA nici nu prea mai conteaza care de cine se tine sau la ce ramura se raporteaza, sectele numindu-se generic „ministry”. Foarte explicit povesteste un fost sectar care a trecut prin mai multe secte:

Din Evul Mediu şi până astăzi, fiecare nouă „biserică” ajunge să se vadă contestată din interior de alţi reformatori. Cu întrebările lor, cei nemultumiti creează tulburări în sânul noii grupării. O perioadă lucrurile merg bine, deoarece cei nemultumiti sunt putini la număr şi este usor să spui despre ei că nu au lumină, că sunt rătăciti şi că nu trebuie luati în serios. Diferentele firesti dintre oameni ies la iveală şi fiecare se luptă pentru a ocupa o pozitie cât mai bună. În Biblie scrie despre orânduială, deci principalul obiectiv este acela de a organiza noua biserică după model „biblic”. Sunt alesi pastori, diaconi, un casier şi diversi responsabili cu tinerii, cu femeile sau cu alte aspecte. Pozitiile de conducere sunt detinute de persoanele cele mai active, care vorbesc bine, care au capacităti şi renume, iar restul membrilor stau asezati frumos în bănci. O adevărată democratie – cei din bănci i-au ales pe cei de pe podium care, la rândul lor, trebuie să fie pe placul celor din bănci pentru a nu fi dati jos la următoarele alegeri. Noua biserică trebuie să aibă şi un nume, deci se alege o denumire „biblică”, un nume pretentios. Se întocmeste procesul-verbal cu membri şi se porneste la drum. Principalul obiectiv este cresterea numerică – cu cât se adună mai multi, cu atât creste puterea şi renumele noii biserici.
Totul se rezolvă prin vot democratic, mai puţin problema celor cu reforma în sânge. Nereusind să-si impună punctul de vedere, minoritatea încearcă să forţeze succesul prin felurite „descoperiri” de la Dumnezeu, contestate de majoritate. Însă noul profet ad-hoc, care se ridică în biserică spre nemulţumirea conducătorilor, reuseste să strângă adepţi. Conducătorii aleşi democratic încearcă să-l liniştească, să rezolve conflictul incipient, însă mândria omului îl face să meargă până-n pânzele albe. În cele din urmă nemultumitii părăsesc gruparea şi pun bazele unei alte biserici. Acum au propria lor biserică si, pentru ca lucrurile să meargă, modelul de organizare îl iau de la secta din care tocmai au ieşit. Urmează găsirea unui nume frumos şi toată procedura democratică de vot şi iată o nouă biserică, după modelul celei dinainte. (Sursa: Odaia de sus)

Pentru ca cativa prieteni ai mei au fost atrasi de secta Armata Salvarii, m-am gandit sa incerc sa aflu cate ceva despre ei, ce hram poarta, ce zic ei despre ei, in ce cred etc. Am cautat mai intai pe youtube sa vad cum se manifesta, cum se boteaza, cum se exorcizeaza sau efectiv cu vorbesc. In afara unor copii imbracati la costum si care se plimbau zilnic prin centrul Craiovei cu Biblia in mana la vanarea de fraieri, nu am prea avut contact cu soldatii. Oricum numele imi suna oribil mai ales gandindu-ma la Oastea Domnului care si ea are o evidenta tenta sectara dar mai ales impune pretentia ca este o organizatie militanta si activa.

Nu mica mi-a fost mirarea sa descopar pe youtube ca astia de la Armata Salvarii in mare parte nu fac altceva decat canta la trompeta. Sau cel putin doar asta se poate vedea din filmele de pe youtube. Bineinteles, au si ei o programa, un fel de credinta pe care o numesc ei crestina, dar de fapt este o noua credinta cu influente crestine, adica pentru a nu inventa pur si simplu un nou Dumnezeu, au luat ce le-a convenit din crestinism, au mai adaugat pe ici pe colo cu ideile lor originale si acum sunt gata pentru evanghelizarea unei tari care de 2000 de ani cred ei ca nu a auzit de crestinism.

Este trist cati romani sunt gata sa isi vanda sufletul pentru o amarata de trompeta si cati parinti se bucura ca copii lor primesc un instrument gratuit fara sa constientizeze ca pentru trompeta asta se rup de Hristos. Este usor sa zicem ca avem acelasi Dumnezeu, ca avem aceleasi porunci, ca de fapt conteaza sa faci bine si sa ai iubire, dar este mult mai greu sa ai mintea intreaga si sa te problematizezi daca chiar e aceeasi credinta si daca chiar avem acelasi Dumnezeu sau nu cumva sectarii se inchina la un Dumnezeu -idol faurit de mintea lor dupa preferintele lor etc.

Cel mai mult la soldatii salvarii nu ma deranjeaza ca incearca sa faca prozeliti ci mai ales ca vaneaza copiii care nu au putinta sa se apere, adulmecandu-i cu ajutoare si cu  activitati pe care soldatii nu le fac fiindca ii iubesc si le pasa de ei, ci pentru ca doresc sa ii atraga in secta lor. Nici iehovistii care bateau cartierele si bagau pliantele pe gat oricui le deschidea usa nu cred ca au fost atat de ascunsi in intentie.

Amuzanta terminologia folosita de soldati, intr-adevar ceva nou. Iata doar cateva exemple:

• La ultima întâlnirea avută cu ofiţerii din Regiune a fost atrasă atenţia la importanţa  hrănirii, îngrijirii şi dezvoltării de oameni noi puternici spiritual care sunt gata să-l slujească pe Dumnezeu ca ofiţerii în cadrul Armatei Salvării.
• PLANUL STRATEGIC DE MISIUNE AL TERITORIULUI
• Comandanţii Regional sunt responsabili de sprijinirea corpurilor în alcătuirea planului lor Strategic.(Cartier Regional)
• CR se va întâlni cu consiliul fiecărui corp de două ori pe an pentru a discuta progresele făcute în atingerea scopurilor planificate. (Una din aceste întruniri va fi petrecută ca şi revizuirea corpului)

Asta da organizare, nu? Intr-adevar dupa ce 20 de ani sectele mai soft au pradat ce au putut, a venit acum randul ciudatilor gen Armata Salvarii sau a celor prezentati in emisiunea „Romania, te iubesc” de la Pro TV despre secte.

Apropos de emisiune, desi teoretic emisiunea este despre secte, ea a tratat de fapt in principal un caz de ratacire in cadrul ortodoxiei si le-a pus alaturi de aberatii gen Biserica Universala. De ce nu au abordat astia si Armata Salvarii ca sa faca o treaba buna pana la capat si sa arate ca chiar iubesc Romania? Emisiunea nu a fost decat un atac pervers la ortodoxie, prezentand in detaliu un caz problema de exceptie in loc sa prezinte secte care asta fac zi si noapte: spalare pe creier non-stop.