Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, a declarat într-o emisiune TV că România a avut foarte multe lucruri de câştigat din relaţia cu SUA, mergând de la securitate la investiţii de miliarde în România. Baconschi a spus că, în domeniul adopţiilor internaţionale, România are opinii diferite de cele americane şi europene şi că nu renunţă la poziţia sa.(Sursa: Realitatea)

O atitudine salutara care merita apreciata. Mult se discuta despre adoptiile internationale si mai ales recentele leakuri au aprins din nou si topicul acesta. Eu unul sunt mirat de ce presa se intreaba doar daca reluam sau nu reluam, de ce nu o facem inca sau cand o vom face, dar nimeni nu se intreaba: de ce vor americanii cu atata ardoare copiii nostri incat nu ne dau vize pana nu le dam copii?

Spun ca este de mirare aceasta ignoranta pentru ca arata interesul major al SUA (in principal) in copiii nostri si interesul asta vine fie din grija ce ne-o poarta fie din dorinta de a ne sustrage o resursa importanta: copiii romani. Eu unul ma gandesc ca daca americanilor le-ar pasa atat de mult de ofranii romanilor, am vedea toata ziua avioane pline de dolari care vin in Romania ca sa ajute orfanii. Si pentru ca aceste avioane nu vin, nu ne ramane decat varianta a doua: dintr-un motiv pe care nu il stim, sau doar il banuim, americanii sunt extrem de interesati in copiii nostri.

Gasesc deci foarte important sa cunoastem de ce ar fi americanii interesati in copiii din Romania. Pr. Nicolae Tanase, care pentru ca este presedintele Asociatiei Provita de ani de zile a avut numeroase experiente placute si neplacute cu straini dornici sa ajute, e de parere ca americanii sunt interesati de copiii nostri pentru ca copiii romani au genele cele mai bune din toata lumea – in urma unor studii efectuate amintite de parintele dar pe care eu nu le-am retinut.

In incercarea de a gasi studii referitoare la adoptiile de copii din Romania (atunci cand erau permise) am gasit asta, unde se concluzioneaza:

It is clear that excellent progress is being made with regard to domestic adoption in Romania. Holt’s domestic adoption program responds to a need in the community.  We found good outcomes. Results are very hopeful and adoptions are quite positive.  Most of the children are developmentally appropriate and have no health problems or sensory difficulties.  Parents report good parent-child relations, few have behavior concerns, and the adoptions are very stable.  Most Romanian families had positive attitudes about their children and were committed to the adoption.   Families were positive about the role that Holt staff have played in their adoptions. Holt staff are well respected and liked by families.

Iata deci ca americanii sunt intr-adevar foarte multumiti de adoptiile de copii romani.

Tot din studiu am aflat un amanunt interesant: 2-3% din americani adopta copii. O cifra destul de mare, cred ca mult peste ce se intampla la noi. Si totodata un semn ca natalitatea este o problema in tarile dezvoltate, si nu doar din acest studiu stim asta. Este asadar firesc ca cererea de copii sa fie atat de mare si ca americanii sa isi puna problema si de unde ia acesti copii, pentru ca una este sa importe ghanezi si alta e sa importe romani care se adapteaza la societatea americana chiar si la varste mai avansate.

Pe langa argumentul materialului genetic, avand in vedere lumea in care traim ne putem gandi bineinteles si la mai multe scopuri malefice pentru care americanii ar fi iteresati de copiii romani, de la exploatarea sexuala pana la transplantul de organe, dar e greu de crezut ca acestea constituie majoritatea si mai ales baza interesului americanilor la nivel de stat. Interesul la nivelul la care este exprimat cu siguranta se constituie ca o necesitate a societatii americane unde stilul de viata predominant si consecintele pacatului generalizat care s-au impregnat si in genele noii generatii face ca necesar importul de copii din surse sigure.

Ar trebui sa fim flatati de interesul americanilor si totodata am trebui sa le refuzam ferm solicitarea, invitandu-i sa caute prin alte parti. Cat despre orfanii nostri, progresele inregistrate dupa revolutie sunt incurajatoare, trecerea de la cresterea institutionalizata la cea bazate pe grupuri restranse de copii de varste omogene care cresc impreuna intr-o singura casa (sau apartament) s-a realizat aproape in totalitate, singura amenintare fiind reducerile bugetare cu taierile nemiloase de salarii care practic invita angajatii din sistem sa isi caute locuri de munca in alta parte.