Romania nu mai trage ultima transa FMI, in piata bancara exista exces de lichiditate, toate prognozele sunt optimiste. Creste putin inflatia, dar nu-i nimic, pretul petrolului se va stabiliza. Vor creste preturile alimentelor la nivel mondial, dar Isarescu ne asigura ca nu ne va afecta pe noi. Una peste alta, toata lumea ne spune ca greul a trecut:

Am un singur mesaj: va fi mai bine, pentru ca perceptia investitorilor este mai buna, de afara vin banii, pentru ca economiile Romaniei  sunt mici, banii se pot lua cu dobanzi mai mici, vom putea atrage bani, dezvolta locuri de munca, investi, la costuri mai reduse. (Tanasescu – FMI)

O data cu noul val de caldura si cu soarele bland care ni se arata zilele astea, un val de optimism razbate din toate partile, chiar si revolutia din Egipt o privim cu melancolie si cu sperante noi, ca lucrurile se vor indrepta si pe acolo.

Dar nu doar in Romania, ci in intreaga lume, tobele optimismului acopera orice zvon pesimist. Deja cei care anuntau sfarsitul lumii (asa cum o cunoastem) sunt ironizati si sunt contrazisi chiar de cei care le ia interviuri (vezi interviul asta cu Marc Faber).

Care sa fie deci adevarul? Sa fii scapat de ce era mai greu? Sa fi inselat moartea (socio-economica) si de data aceasta? Sa se regleze resorturile si fluxurile atat de usor, fara ca sa trecem printr-o perioada similara anilor 30?

Hmm, grea intrebare si totusi mai sunt voci care spun ca inca nu a trecut greul, ca efectul fraudelor si masinatiunilor facute de politicieni pentru a salva bancile de la faliment abia incepe sa se desfasoare, iar greul va fi suportat de cei de jos, prin scumpirea preturilor, somaj si salarii scazute si blocarea accesului la credite. Intr-un filmulet pe youtube al faimoasei Khan Academy, criza financiara era comparata cu o furtuna care suge banii de jos, din momentul creatiei, ii duce sus (prin credit si diversitatea produselor financiare derivate din credit) pentru ca apoi la final, cand isi consuma energia (cand nu mai este loc unde sa fie pompati banii) si furtuna intra in etapa de disipare, sa se inverseze fluxul aerului (si al banilor) si sa bata de sus in jos, putand sa produca vanturi de pana la 240km/h si transformand in cenusa tot ce este pe pamant, adica pe cei din clasele de jos, clasa muncitoare cum s-ar zice, toti care nu conduc in vreun fel si care nu au avut timp sa-si faca o casa (averi, relatii, cunostinte) care sa reziste la furtuna.

Cu optimism sau fara optimism, daca privim lucrurile la rece, fara a ne lasa infierbantati de parerile unora ca lucrurile incep sa isi revina, nu avem decat sa ne ingrijoram. In primul rand, avand in vedere cati bani s-au tiparit (de americani) si cate credite s-au facut (de cei fraieriti de americani), ar fi chiar culmea ca lucrurile sa nu se miste putin in sus si sa mearga tot in jos. Ar fi fost chiar culmea ca dupa un program rabla atat de generos, Dacia sa nu aiba crestere de vanzari, asa cum ar fi fost chiar culmea ca dupa cate miliarde de Euro au ajuns in conturile BNR din credite, cursul sa nu fie stabilizat. Atunci chiar ca am fi crezut ca mai jos nu se poate. Dar oare chiar nu se poate mai jos?

Daca ne vom uita la niste indicatori cheie si la unele fundamente economice, parerea mea este ca intr-adevar criza inca nu a inceput. Cel mai mult ma socheaza pe mine cum unele tari cu datorii imense (cum ar fi Japonia) cumpara bonduri portugheze, ca sa salveze Europa. Inteleg sa cumpere China care este pe plus, are mai multe rezerve decat datorii, dar cum sa cumpere  Japonia, cand japonezii nu pot sa isi plateasca ei creditele lor. Mintea mea de inginer nu intelege cum poti umple un gol cu alt gol. Sau alta chestie: cum se poate imprumuta Romania la FMI cand FMI este si el falimentar. Dupa cum stim, SUA este principalul actionar al FMI, dar SUA este tara cu datori astronomice pe care nu le va plati niciodata. Atunci cum de are sa ne dea noua bani? Sunt niste lucruri simple dar care mie imi dau de banuit.

Toti cativa indicatori ai revenirii din criza, ar fi de exemplu cei legati de bunastarea oamenilor: locurile de munca, salariile, consumul, dar toti astia sunt in scadere. Tanasescu si altii ne explica insa ca mai intai isi vor reveni firmele si mai apoi oamenii. Dar firmele nu dau nici un semn ca sunt pe revenire, din contra:

– ArcelorMittal a pierdut 780 milioane de dolari în trimestrul IV din 2010

– Scumpirea utilităţilor a majorat costurile IMM-urilor

– Vondenhoff, Heidi Chocolat: Piaţa de profil a scăzut foarte mult pentru că ciocolata costă mult şi nici nu este o prioritate

Exista insa unele exceptii, cei care produc pentru strainatate beneficiind de costul redus al fortei de munca din Romania, mai ales al muncii calificate, cum ar fi IT, eletronica, inginerie etc. Vom pierde insa si acest avantaj, deja exodul medicilor este doar un prim semnal, cei din afara deja se tem de noi:

Companiile de construcţii şi sindicatele din Germania se tem de o catastrofă economică, dacă o nouă directivă a Uniunii Europene, care va permite firmelor internaţionale să-şi aducă muncitori din diferite ţări, va intra în vigoare, relatează site-ul thelocal.de, care evocă, drept exemplu, posibilitatea ca o companie românească să angajeze muncitori chinezi pe un salariu minim de 175 de euro pe lună, cât este acesta în România, şi să-i pună să lucreze pe şantierele germane. (Financiarul)

Vom iesi insa din criza cu banii de la capsunari? Este foarte posibil, acesta fiind de fapt singurul atuu al Romaniei in lupta cu criza, noi neavand nici armata americana, nici disciplina germana, nici devotamentul pentru munca al chinezilor, ci doar pretentii foarte mici pentru rezultate mediocre, raportul pret/calitate fiind mic prin urmare si asigurand o minima subzistenta in care ne zbatem cu neputinta intrebandu-ne care sa fie cauza.

Inca un argument al celor care zic ca criza s-a terminat este faptul ca lor li se pare ca in Europa lucrurile au inceput sa isi revina, iar faptul ca noi suntem ultimii din Europa si ca am fost afectati cel mai mult de criza, sunt un argument ca … mai jos nu se poate.

Parerea mea este insa ca se poate si mai jos, iar europenii nu si-au revenit din criza ci au doar un moment de repaos inainte de prapad. Revenind la comparatia cu furtuna, europenii sunt acum in ochiul furtunii. Noi poate suntem mai spre marginea ochiului si de aceea suntem inca oropsiti cu vant si ploaie, dar faptul ca nu suntem in ochiul furtunii ne va ajuta enorm atunci cand furtuna va ajunge in ultima etapa, cea de disipare. Tot ce am spus in articolul „Înapoi la ţară – de la profeţiile ortodoxe la previziunile unor analişti financiari” il consider inca in picioare, iar faptul ca vor fi momente de pace si optimism il prevedeam si acolo, pentru ca asa cum un drogat caruia i se face o injectie, pe moment isi revine, tot asa si economia mondiala, in urma betiei de bani va avea o perioada de revenire, dar datoriile vor veni din urma precum unda de soc a unei bombe nucleare.

Putini inteleg mecanismele crizei, chiar dintre laureatii Nobel si si mai putini pot sa urmareasca indicatorii care ne spun incotro ne indreptam. Unul dintre acesti indicatori este interest rate-ul la americani, dar nu doar la americani, ci si prin alte parti. Vedem cum putine banci nationale au avut curajul sa ridice aceste interest rate-uri, marea majoritate mentinandu-le la minime record, nemaiavute nici macar in criza din anii 33 (cum ar fi in Marea Britanie, unde banca mentine dobanda de 0.5% de 22 de luni). Dobanzile mici inseamna ca bancile se pot imprumuta ieftin de la banca centrala pe termen scurt si prin urmare pot sa faca profit nefiind preocupate de creditarea afacerilor ci pur si simplu creditand inapoi statul la dobanzi si mai mari facand astfel un profit mic dar sigur. Astfel, datoriile nu fac decat sa creasca in timp ce economia stagneaza, neavand mult doritul acces la credite, tocmai din cauza sistemului. Motivul pentru care bancile nationale mentin dobanzile mici este tocmai pentru a inunda economia cu bani, insa sistemul fiind stricat, banii nu se duc in economie decat intr-o foarte mica parte, nevoia statelor de creditare sugand acesti bani si impiedicand mecanismele pietei sa functioneze normal. De ce incearca statele sa reduca cheltuielile si sa incerce sa imprumute mai putini bani? Tocmai pentru a permite ca banii intrati in economie prin dobanzile mici sa produca crestere, deci consum si indirect taxe. Insa mecanismul este scurt-circuitat, foarte putine sunt tarile in care acesta functioneaza. Si macar daca ar fi doar problema asta, dar in problema CDS-urilor nici nu vreau sa intru, ca sa nu va sperii prea mult, cine are interes sa inteleaga de ce si pentru cine tiparesc americanii bani, sa citeasca articolul: Derivatives: The Real Reason Bernanke Funnels Trillions Into Wall Street Banks. O simpla aruncare a privirii peste articol va vor face sa va intrebati: de unde vor scoate americanii sutele de trilioane acumulate din golurile facute de banci din cauza prabusirii bulei preturilor caselor?

Un alt indicator care ne spune daca Europa si America au iesit din criza este pretul caselor dar acesta nu vrea sa creasca nici un Marea Britanie (House prices fall as rate hike fears bite) nici in SUA (Consumer gloom as US house prices fall again). Fara inflatie, Fed-ul american are o problema mare, iar america fara tiparnita se va duce de rapa inimaginabil, lucru recunoscut de altfel chiar de ei prin sintagma: catastrofa (vezi: Bernanke warns of catastrophe if debt limit not raised). Poate ca e doar un bau-bau prin care Benanke – omul bancherilor – ii manipuleaza pe congressmeni ca sa ii dea voie sa mai tipareasca cateva trilioane, insa in principiu el are dreptate, daca nu tiparesc bani, americanii intra in faliment si prin urmare ii asteapta o catastrofa. Dar chiar si cu tiparitul de bani, americanii vor avea probleme, pana acum inflatia a fost exportata in China, insa acum China ia masuri marind dobanda interbancara. Astfel, inflatia se va intoarce la americani si va lovi si mai mult in puterea de cumparare a clasei de jos.

De europeni ce sa mai zicem, porcusori deocamdata nu mai grohaie, dar e doar un moment de relax pana cand speculantii vor reveni sa faca ce stiu ei mai bine si vor incepe sa traga cu pusca dupa ei. Din fericire, insa noi deja ne asiguram cu FMI 2.0 care teoretic are rolul sa ne asigure o preventie, in caz ca prindem putina raceala. In realitate insa bancherii centreaza, bancherii dau cu capul: atacul asupra monedei va exista si banii se vor duce din nou pe apa sambetei.

Oare ce ar mai fi de spus dupa toate acestea? Stiri negative multe, stiri pozitive multe, dar pozitivul nu e pentru noi, ci pentru cei de sus, bancile anunta profituri bune, multinationalele la fel, unii sunt optimisti si zic ca binele se va propaga pana jos, altii sunt pesimisti si zic ca raul mare inca nu a venit. Iata in final o stire care exemplifice cel mai bine starea lucrurilor si unde ne aflam in momentul de fata:

Arhipelagul de insule artificiale The World din Dubai se scufunda

Arhipelagul de insule artificiale numit „The World” (Lumea), cu insule in forma tarilor lumii, din Dubai, a inceput sa se scufunde in mare. Insulele aveau hoteluri si vile de lux si au fost vandute oamenilor foarte bogati. Ele sunt localizate pe coasta Dubaiului si sunt accesibile folosind barci cu motor. Dar acum nisipurile lor se erodeaza si canalele dintre ele se colmateaza, a declarat un avocat britanic ce reprezenta o companie care da in judecata dezvoltatorul complexului, potrivit The Telegraph. „Insulele se scufunda incet incet inapoi in mare”, a spus Richard Wilmot-Smith, din partea Penguin Marine, compania care da in judecata proprietarii insulelor. Dovezile arata ca exista „eroziune si deteriorare a insulelor The World”.

Un purtator de cuvant al companiei care detine insulele, Nakheel, insista ca insulele nu se scufunda.

„Monitorizalile noastre periodice in ultimii trei ani nu a scos la iveala o eroziune substantiala care sa necesite nisip in plus”, se arata intr-un comunicat al Nakheel.