In timp ce pe meleaguri mioritice disputele sunt in jurul intrebarilor „cand sa marim salariile” si „cu cat sa marim salariile”, americanii saracii, care nu au avut un guvern responsabil ca al nostru care sa taie in carne vie si sa reduca cheltuielile, se lupta sa convinga lumea ca nu vor intra in faliment, chiar daca este nevoie sa tipareasca (sa butoneze) mii de miliarde de dolari.
Din tot show-ul de care am avut parte si care inca nu s-a terminat desi marirea plafonului s-a votat, cel mai mult m-a amuzat cum ministrul francez al bugetului (da, la ei exista asa ceva) a facut apel la guvernul SUA sa rezolve problema pentru a evita intrarea in faliment si sa puna in ordine si finantele.
Aceasta, dupa ce numai cu o luna in urma Obama facea apel la europeni sa rezolve problema datoriei Greciei.
E ca si cum in ultimele etape ale unui campionat, echipele aflate pe ultimele 2 locuri mai au cateva meciuri decisive si antrenorul fiecaruia face apel la echipa cealalta sa lupte in continuare din toate puterile pentru a nu trece in divizia inferioara.
Calculele matematice insa arata clar ca falimentul nu poate fi evitat nici de o parte nici de alta a Atlanticului. Era sa pice bancile, dar nu au picat pentru ca au fost „prea mari ca sa pice”. Datoriile s-au transferat la state si intre timp bancile au devenit si mai mari. Acum stau sa pice statele si bineinteles si statele sunt „prea mari ca sa pice”, incepand de la Grecia care desi nici macar nu e prea mare, are in spatele ei derivate incat sa traga in prapastie toata lumea dupa ea. Asadar, datoriile statelor vor fi pasate la … cine urmeaza deasupra, si cum deasupra nu prea mai e nimic, se va naste astfel un super-stat, sau o super-banca, ramane de vazut, care va prelua toate datoriile dar si suveranitatea statelor. Si iata cum se naste un nou URSS, iar noi ne uitam la circ si ne amuzam, radem de clovn si ni se par hazli poneii, acrobatii ne lasa cu gura cascata iar elefantii care stau in fund ni se par o minune a naturii.
Toata lumea este acum un Circus Americanus.
Cu adevărat ‘circar’ acest Obama… O marionetă umflată cu pompa la nivel de ‘lider planetar’…
http://munteanuk.blogspot.com/2010/10/asteptand-inca-revolutia-mondiala-6.html
Ne aflăm de fapt într-un „circus mondialus”.
Oare de ce SUA a fost adusă în stare de faliment? Poate pentru că era până nu demult cea mai puternică şi mai prosperă ţară, şi pentru că prin prăbuşirea ei va fi mai uşor de îngenunchiat economic Europa? Ping-pongul de îndemnuri de o parte si de alta a Atlanticului e doar un joc cam prost făcut, menit să distragă atenţia „asistenţei” de la lucrurile care contează cu adevărat. Odată ce pică (de-a binelea) prima piesă de domino, cad automat şi celelalte. Băncile prea mari ca să dea faliment au dat deja şah mat unor ţări, dar situaţia pare mai mult un joc de-a şoarecele şi pisica. În timp ce SUA şi Europa se îndeamnă reciproc la măsuri de austeritate şi de rezistenţă în faţa crizei, şi în timp e datoria lor creşte exponenţial – către cine oare? – estul asiatic trece (nu întâmplător) printr-un boom economic. Oricât de îngrijoraţi ar fi chinezii de exemplu de ceea ce se întâmplă cu economia mondială, transfuzia prin „outsourcing” a „welfare”-ul american le-a adus oarecare relaxare, iar SUA stă ca un balon să facă poc! Bye, bye America!