1. Grecia intra in faliment
2. Grecia renunta la euro (urmata de alti porcusori);
3. Germania renunta la euro;
4. Guvernul german suporta parte din datoriile grecilor (si ale altor porcusori);
5. Europa se destrama, lumea se prabuseste: bancile cad, sistemul financiar inceteaza sa mai functioneze, comertul international este blocat, statele intra in disolutie.
6. „Singura” solutie

Sa le luam pe rand, cu mentiunea ca mai multe scenarii se pot desfasura in paralel, asa cum unul il poate precede pe altul.

1. Grecia intra in faliment

Daca creditorii ar fi permis, Grecia intra de mult in faliment. Insa creditorii nu vor sa aiba pierderi si mai ales nu vor sa creeze precedente, pentru ca dupa Grecia ar putea urma si Irlanda si Portugalia si altii. Intrarea in faliment din proprie initiativa ar insemna un curaj nebunesc al politicienilor greci de care nu sunt in stare pentru ca daca erau o faceau deja cand situatia nu era atat de fierbinte ca acum. Intrarea controlata in faliment ar fi fost solutia optima pentru ca ar fi evitat calvarul prin care trece acum economia Greciei si ar fi permis pietelor sa poata prelua socul in conditii optime, stiut fiind ca perceptia este mereu mai dureroasa ca realitatea, cum spunea Isarescu astazi ironic (ca o paranteza, as fi curios daca nu ar avea ce sa manance ce l-ar durea mai mult: perceptia ca are burta goala sau realitatea ca in burta lui chiar nu e nimic). Programat sau neprogramat, falimentul Greciei este cel mai probabil scenariu care ni se infatisaza acum. Ce va urma insa depinde si de contextul in care se va intampla.

2.  Grecia renunta la euro (urmata de alti porcusori)

Se discuta mult despre posibilitatea ca Grecia sa renunte la euro si sa revina la drahma. Solutia aceasta ar fi impusa in ideea ca nefiind in stare sa plateasca datoria externa, Grecia va trece la drahma, va da decret ca datoria externa sa fie platita in drahma, va devaloriza drahma in raport cu euro, va tipari drahme cat o sa fie nevoie si isi va plati astfel datoriile. In acest scenariu ar fi de mentionat:

– creditorii vor avea de pierdut imens, drahmele pe care le vor primi de la greci nu le vor fi de mare ajutor; bancile vor fi nevoite sa reevalueze asseturile pe care le detin in jos si prin urmare vor avea nevoie de capitalizare fara de care vor pica una dupa alta, ca un domino virtual; marea problema este ca o simulare a expunerilor nu se poate face, nimeni nu poate stii in avans toate interdependentele intre institutiile financiare;

– grecii vor avea de pierdut si ei, mai ales pe termen scurt: cu drahma lor nu vor putea cumpara nimic din afara, foarte probabil hyperinflatia va incepe chiar in prima saptamana de la schimbare; asadar, parte din datorie o vor suporta si oamenii prin devalorizarea monezii; puterea drahmei va fi data de puterea exportului si a serviciilor oferite de greci, insa intr-o economie ravasita deja de criza, va dura mult pana cand drahma va insemna ceva si va ajuta la revenirea nivelului de trai al populatiei macar la cel actual, cu toate masurile de austeritate luate;

– porcusorii vor suferi prin explozia dobanzilor si a primelor de risc deoarece investitorii vor fi precauti in a mai oferi bani altor state aflate la ananghie pentru a nu pati la fel ca in cazul Greciei; dar nu doar porcusorii, cu exceptia Germaniei si a catorva state nordice care sunt creditori care vor beneficia de dobanzi mai mici – pentru ca banii trebuie sa fie investiti undeva – toti ceilalti vor plati mai mult pentru a lua credite; aceasta situatie nu va duce decat la o escaladare in lant a crizei datoriei suverane

 3. Germania renunta la euro

Dintre toate, acest scenariu este poate cel mai putin plauzibil deoarece Germania fiind creditor, ar avea de pierdut imens in caz ca ar renunta la euro si ar trece la marca. In ziua urmatoare trecerii la marca, aceasta ar exploda, asa cum a facut-o si francul elvetian. Nu doar exporturile germane ar avea de pierdut, dar mai ales bancile care au creditat pe greci si pe alti porcusori in euro. Iar cum euro va pica, mai ales in raport cu noua marca, aceste credite vor cadea si ele si bancile de asemenea vor avea de umplut gaurile care vor rezulta din aceasta situatie. Presupunand ca Germania va tipari pur si simplu marca cum fac americanii cu dolarul, este greu de estimat daca ce se va tipari va acoperi gaurile bancilor, presupunand ca banca nationala va accepta un fel de TARP german.

In acest scenariu, este greu de gandit ce vor face ceilalti daca locomotiva europeana va inceta sa mai mearga inainte. Cu siguranta toata Europa va trebui regandita.  Euro nu va mai avea sens sa existe si probabil urmatorul pas va fi renuntarea la euro a tuturor statelor. De aici inainte, deja ceata este totala, nimic nu poate fi prevazut. Pe cat de putin plauzibil pare acest scenariu, poporul german asta vrea si pentru asta va lupta: noua marca. Germanul de rand cu greu intelege situatia prezenta si nu isi doreste altceva decat sa nu mai finanteze din banii lui pe grecul care nu e in stare sa isi plateasca ratele la credite. Prin urmare, politicienii care vor propune intoarcerea la marca vor avea de castigat, mai ales cand recesiunea va musca adanc si din economia germana, somajul va creste si neamtul de rand va simti mai mult decat la nivel psihologic „povara” Greciei.

Este paradoxal cum Al doilea Razboi Mondial a pornit din povara datoriei nemtilor pe care o aveau fata de altii, iar razboiul care bate la usa va porni ca o consecinta a economiilor pe care ei le au sub forma de credite catre altii.

4.  Guvernul german suporta parte din datoriile grecilor (si ale altor porcusori)

Am mentionat in titlul acestui scenariu ca este vorba de guvern pentru a intelege clar ca nu bancile germane care i-au imprumutat pe greci vor pierde, ci guvernul prin participarea la EFSF. Acest scenariu este cel care se desfasoara in prezent, insa nu se stie pana cand va tine si pana unde va merge. Pentru a putea sa ii imprumute periodic pe greci de sumele imense pe care le au de cotizat la bancheri, guvernul german trebuie sa „mangaie” ego-ul nemtesc si sa arate ca grecii se pocaiesc si regreta pentru „betia” cheltuielilor in care s-au balcarit pana acum. Iar dovada cea mai clara ar fi acceptarea unor masuri de austeritate cat mai drastice, ceea ce e greu de crezut ca se va intampla. Cu fiecare episod din acest horror show, protestele se agraveaza si poporul grec iese in strada. Pana cand, vor zice grecii? Pana cand sa platim bancherii petru creditele masluite oferite politicienilor corupti? Austeritatea va aduce cu ea o cadere economica si mai mare, o dobanda la credite si mai mare si va cere guvernului Germaniei periodic sa convinga poporul german ca gata, aceasta este ultimul trabuc pe care il mai ofera grecilor, dupa care isi ia mana de pe ei.

Daca acest scenariu va mai persista ceva vreme, e posibil ca chiar daca Germania plateste, alte state europene sa nu contribuie cu partea lor la fondurile din care va fi salvata Grecia, ceea ce va pune Germania cu adevarat in situatia de ultimul care stinge lumina. Finlanda se afla in prezent in situatia aceasta, blocand eliberarea transei curente de imprumut catre greci.

Pe de alta parte, avand in vedere cifrele financiare ale altor state, nu e decat o problema de timp pana cand Italia, Spania, Portugalia sau Irlanda vor fi in aceeasi situatie ca Grecia. Ce vor face nemtii atunci? Sa tipareasca euro, cum fac americanii? In aceasta situatie, valoarea euro va pica si bancile germane vor avea de pierdut, ca de altfel toti creditorii Greciei si celorlalti porcusori.

5. Europa se destrama

Mai are rost sa comentam ceva? Nu va fi sfarsitul lumii si nici al Europei, dar … cine nu are sabie sa isi cumpere.

6. „Singura” solutie

Nimic nu este intamplator si cei care au ochii de vazut pot sa vada ca anumite dezechilibre au fost plasate in sistem inca din inceptie tocmai cu scopul de a-l face vulnerabil la un moment dat. Pe scurt, orice student de economie ar putea sa spuna ca o politica monetara unica fara una fiscala unica, mai devreme sau mai tarziu va duce la dezechilibre fatale. Care sa fie motivul pentru care s-a facut aceasta? Cel mai evident pare a fi acela ca fondatorii ideii europene au sperat ca unificarea politica si fiscala sa fie realizata mai repede decat s-a realizat si sa anihileze astfel dezechilibrele acumulate pe parcurs. Motivul pentru care nu au facut-o de la inceput este evident: nici un popor nu ar fi renuntat la suveranitatea totala de la inceput. Asa, pas cu pas, oamenii s-au obisnuit: ba cu un Masstricht care permitea libera circulatie, ba cu euro care ne ajuta sa cumparam oriunde orice cu el fara sa mai ne complicam cu schimburi valutare, ba cu un parlament european unde sa avem si noi trimisii nostri etc. Unificarea nu a mers conform planului, presedintele care il avem acum e o mascota, nu are nici o putere. Prin urmare, a intrat in functiune planul B: nu vreti unitate, nu aveti incotro. Asa s-a ajuns ca presedintele unei tari libere care se crede independenta, sa ceara impetuos federalizarea si unificarea totala a tarilor europene.

Dar oare va rezolva unirea problema creditelor? Si in plus, ce unitate sa mai reusim azi, cand disensiunile sunt atat de mari si cand ideea europeana pierde terenul oricum alunecos pe care cu greu il dobandise? Este posibil ca arhitectii acestei lovituri cu manta sa fi subestimat potentialul de ura reciproca intre popoarele europene chiar si dupa „dolce-vita” anilor in care am fost impreuna europeni. Este uimitor cum doar dupa 2 ani de criza si 1 an de ajutorare a Greciei, nemtii nu prea mai au curaj sa puna piciorul pe plajile grecilor (sau poate nu ii mai inghit pe greci). Asadar, chiar daca la nivel politic se incearca implementarea ideii salvatoare ca unitatea totala este solutia, la nivelul popoarelor, criza vine din afara, ceilalti sunt de vina:  infernul sunt ceilalţi, cum spunea Sartre.

Cu toate acestea, banca europeana sau de ce nu banca globala, va fi solutia miraculoasa finala, pentru ca acesta este si scopul dorit. Elitele au provocat criza actuala nu pentru ca nu aveau bani de ajuns ca sa cumpere orice si sa faca orice, ci pentru ca isi doreau si putere sa domine toata lumea. Iar banca mondiala va fi parghia prin care elitele vor monitoriza si vor controla cele mai mici aspecte ale vietii de zi cu zi ale oamenilor, de la cumpararea unei inghetate pana la istoricul opiniilor fiecarei persoane cu privire la o problema anume.

Setea de putere este greu de inteles pentru ca banii sunt in general in centrul atentiei. Insa pentru cei care au toti banii pe care si-i doresc si isi permit orice, nu le-a mai ramas alta distractie decat joaca de-a Dumnezeu: ingineria sociala.

Articole recomandate:

– Peste jumatate dintre germani vor revenirea la marca

– Germany Will NEVER Leave the Eurozone—Because It Can’t

– Marea Britanie: referendum pentru iesirea din Uniunea Europeana?