Este Occupy Wallstreet inceputul unei revolutii in SUA sau doar o miscare de protest? Am putea usor cataloga protestele americanilor ca fiind o simpla miscare prin care tensiunile create in cadrul societatii americane incep sa se elibereze partial, intr-un moment in care multi credeam ca americanii sunt atat de spalati pe creier si atat de incapabili sa mai apere faimoasa lor constitutie incat am fi fost in stare sa trecem deja Imperiul American in manualul de istorie.
Este prematur sa intelegem unde va duce aceasta miscare. La o prima vedere, protestatarii nu pot fi catalogati si nu pot fi incadrati in nici un tipar. Nu sunt doar anarhisti, nu sunt doar hipioti, nici doar comunisti. Nu sunt doar saraci, someri sau studenti si nici doar veterani de razboi care si-au pierdut pensiile. Toate cele 99% procente ale societatii sunt acoperite de participantii la miscarile de protest.
Nu am urmarit indeaproape desfasurarea tuturor protestelor care au cuprins acum intreaga america. Mi-am format insa o prima impresie: sunt extraordinari. Nu atat prin curajul de a protesta impotriva guvernului intr-un stat politienesc cum este SUA, cat mai ales pentru lipsa violentelor si disciplina de care au dat dovada, pentru organizarea si mecanismele pe care si le-au implementat, oricat de hilare si copilaresti ar parea ele la o prima analiza, pentru sloganurile frumoase si miscatoare pe care le-au ales, dar mai ales pentru perseverenta si increderea pe care o au ca pot schimba ceva.
Sincer, privind de aici, eu nu cred ca ceva se poate schimba in SUA fara o lupta indelungata si crancena, poate chiar cu armele impotriva numeroaselor capete ale balaurului care i-a incorsetat pe americani. Caci cu ce altceva poate fi comparata clasa conducatoare a SUA decat cu un balaur cu multe capete: sistemul politic dual, lobby-ul mafiot, complexul militar pururea insetat de sange pentru ca comenzile la arme sa duduie, wall-street-ul drogat cu bani, presa mainstream care este in mana a „The Big 6”, hollywood-ul care formeaza constiintele, sutele de organizatii religioase sau nu, secrete sau nu, care mai de care mai ciudate si mai influente. Asta este America de azi si cu acest balaur se lupta generatia sociala care dupa atata twitter, facebook, youtube sau google cine stie cat de mult intelege din toate cate se intampla azi in America si cine este de vina. Cu atat mai mult, ce trebuie facut. Insa, asa cum ne invata o vorba frumoasa „dai vointa, iei putere”, cine nu incearca nu reuseste.
Spre deosebire de revolutionarii nostri din ’89 care stiau clar cine le sunt dusmanii si aveau o tinta clara, revolutionarii americani de azi nu cred ca pot sa identifice prea clar cine este dusmanul lor si capul cui trebuie sa cada. Foarte greu ne-a iesit si noua romanilor revolutia: chiar daca Ceausescu, partidul si securitatea erau cele trei capete ale balaurului care ne sugea sangele, cu usurinta putem vedea ca daca un cap l-am taiat, unul l-am ametit putin, celalat a reusit sa se ascunda in nisip si a pastrat balaurul un viata. Peste ani si ani, stam ca prostii si ne uitam cum cele doua capete care au supravietuit luptei poporului roman cu balaurul comunist s-au ridicate semete si au preluat controlul si lucreaza acum ca sa reinstaureze cel de-al treilea cap, precum coada soparlei care creste la loc pentru ca balaurul sa inceapa sa scuipe foc iarasi.
Chiar si asa, cu toata aceasta perspectiva pesimista, americanii vor avea de castigat. Au dovedit in primul rand ca nu sunt morti de tot, ca mai exista sange de … yankeu in degetele butonarilor maniaci care au schimbat pistolul pe joystick si contrazic cu fermitate teoria ca americanii au ajuns doar o natie de cartofi de televizor (sau calculator). Cand toti luptatorii de Quake, BioShock sau Black Ops se vor uni cu strategii de Starcraft si Warcraft si cu mesterii de Minecraft, ajutati de fermierii din Farmville, americani vor fi in stare sa repuna lucrurile la locul lor, sa spulbere jocul de carti din sistemul financiar, sa opreasca jocurile de-a razboiul si ingineriile sociale pe care SUA le sponzorizeaza in curent si sa recladeasca o societate care alta-data purta sintagma de „Visul american”.
Dar noi avem curajul sa visam macar la un vis romanesc?
Sincer sa fiu ma indoiesc ca vor rezolva ceva. Ei sunt acuma la stadiul dintre trecerea de la regimul Iliescu la regimul Constantinescu de la noi in 1996. Dupa ce vor fi dezamagiti, va urma o dezamagire si mai mare, pe care noi o traim cu regimul Basescu. Deci fata de noi ei sunt cu 15 ani in urma, 🙂 am ajuns s-a traiesc s-o vad si pe asta 🙂 , noi Ramani cu 15 ani in fata SUA 🙂 . Din pacate ca de multe ori in istorie, mai ales de la revolutia franceza, liderii alesi sa conduca multimile spre un viitor luminos,dar fara Dumnezeu, au tradat cu cea mai mare nonsalanta cauza plebei. Asa se intampla tot timpul cand omenirea isi pune increderea intr-o solutie politica si nu in Dumnezeu. In definitiv si Iuda era un revolutionar care cauta o solutie politica lumeasca si a fost foarte dezamagit de cel ce spunea sa-ti iubesti dusmanii. Cat despre globalrevolution, Dumnezeu cu mila, ca altfel va fi multa suferinta.