– Martie: pactul „euro-plus” a creat un fond de 440 miliarde pentru salvarea prapaditilor si a facut apel la austeritate si reforme fiscale;
– Aprilie: Merkel a trecut prin foc in alianta de la guvernare; tulburarile din Germania au amenintat caderea in faliment a porcusorilor dependenti de malaiul de la nemti; in curand Portugalia a cerut colacul de salvare; Jose Socrates – fost prim ministru – declara: „situatia tarii noastre este serioasa; dupa toate alternativele evaluate si discutiile avute sunt sigur ca situatia se va inrautati”
– Iunie: proteste in Grecia impotriva masurilor de austeritate; Papandreus pierde fotoliul; Berlusconi ii urmeaza;
– August: Banca Centrala Europeana a spart gheata si a inceput sa calce pe langa tratate, legi si in primul rand pe langa rostul care il are si a cumparat bonduri pentru Spania, Italia si Franta ca evite colapsul acestora; pietele nu s-au calmat insa si dobanzile au explodat la bonduri in timp ce agentiile de rating latra la porcusorii si mai mari ai europei amenintand cu taierea ratingului;
– a inceput atunci epopeea summit-urilor si a pacturilor mai mult sau mai putin importante care – pe scurt – nu au facut decat sa amane prapadul pana la anu;
– intre timp BCE s-a spurcat si mai mult si a fost nevoita sa deschida linii de creditare aproape gratuite si nelimitate pentru bancile aflate la ananghie; astfel, incepand din decembrie bancile ia credite cu 1% de la BCR si le vand cu 3,4,5,6,7% la tari; mai tragem linie sa intelegem daca a fost salvata Europa si cine a castigat in 2011?