Unul dintre puţinele cuvinte ale lui Iisus Hristos despre sfârşitul lumii este şi avertismentul legat de urâciunea pustiirii care va sta în locul cel sfânt:
Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă – Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina. (Matei 15, 18)
In mai multe conferinte, Pr. Nicolae Tanase ofera o interpretare a acestor versete care chiar si pentru multi ortodocsi este socanta si alarmanta, deoarece ar inseamna ca deja aceste vremuri au sosit.
Dupa cum probabil stiti, in general, prin uraciunea pustiirii in locul sfant se intelege ca antihrist va sta in templu. In care templu? Poate in cel nou pe care il vor reconstrui evreii inainte de venirea lui, tocmai pentru ca sa il incoroneze acolo. Ce legatura insa va avea acest templu cu un loc sfant? Nu stiu, deci poate ca antihrist va sta intr-un loc sfant (biserica) pentru noi, ortodocsii, mai exact pentru toata crestinatatea de atunci, caci multe profetii ortodoxe prevad intoarcerea la dreapta credinta a ereticilor in urma unei internventii a lui Dumnezeu in istorie, adica a unei minuni.
Ce interpretare face Pr. Tanase? Conform Pr. Tanase, uraciunea pustiirii ar fi avortul, iar locul sfant ar fi biserica, mai precis biserica de zid, nu Biserica ca unitate de credinciosi. Cum se poate asa ceva? Prin anticonceptionale si prin sterilet, o femeie poate sa se afle chiar la Sfanta Liturghie in momentul in care pruncul pe care il poarta in pantece moare ca urmare a anticonceptionalelor, cum ar fi pilula de a doua zi.
Oare sa fie exagerata aceasta interpretare, sa fie doar o metafora senzationala prin care parintele incearca sa atraga atentia asupra gravitatii acestui pacat cat si a egalitatii intre avort si anticonceptionale? Multi ar fi inclinati sa gandeasca asa. Pana mai ieri si eu ma gandeam: cum sa foloseasca anticonceptionale o femeie crestina, sau ce sa caute in biserica la slujba o femeie care foloseste anticonceptionale? Intr-adevar, pot sa existe exceptii: sa zicem ca o femeie care a folosit anticonceptionale dupa o vreme s-a desteptat si a realizat gravitatea pacatului si dupa ce s-a spovedit, a inceput sa duca o viata de om cu frica de Dumnezeu si sa participe la Sfanta Liturghie. Dar in aceasta situatie ar trece ceva timp intre momentul crimei – uraciunea pustiirii – si momentul prezentei in locul cel sfant, deci nu se incadreaza in scenariul parintelui.
In mintea mea, in privinta acestei probleme, am lasat totusi un semn de intrebare, nu am trecut la categoria exagerari sau metafore avertismentul Pr. Tanase, ci m-am gandit ca avand in vedere experienta sa, trebuie sa stie mai bine ca mine ce zice. Abia zilele trecute am inteles, ca Pr. Tanase are dreptate: exista oameni care se cred crestini, vin la Sfanta Liturghie si care totusi sunt de acord cu crima fara remuscari. Bunaoara, am cunoscut o femeie care dupa ce si-a convins si indemnat fiica sa faca avort doar ca sa nu o barfeasca vecinele, sporind „din putere in putere”, a ajuns sa fie de acord cu eutanasierea propriului parinte, prin infometare si insetosare pe motiv ca … ea are de pus ceapa, nu poate sa mai piarda timpul cu el sa ii tina lumanarea dupa ce a pierdut deja cateva zile. De murit tot o sa moara, asa ca ce sa o mai lungim.
Se intampla aceasta in Romania crestina de azi si nu doar aceasta femeie gandeste asa, si barbatul ei, si alte surori si chiar nevasta sarmanului care acum se zbate intre viata si moarte, auzind vrute si nevrute dar nefiind in stare sa dea nici un raspuns si sa schiteze nici un gest, din cauza bolii.
Sa ne mai miram atunci ca lumea „civilizata” se afla in pragul unei noi nebunii: dupa ce refuza dreptul nenascutului la viata, unii incearca sa ia si viata bebelusilor, pe motiv ca sunt „indezirabili? Pai daca a ajuns copilul sa doreasca moartea tatalui pentru ca acesta a devenit o povara, cum sa ne mai mire ca unii parinti vor sa isi ucida chiar si copiii nascuti, din orice motiv ar invoca ei?
Cu mare tristete am alfat de la dl. Astarastoae ca acel „bioetician” care a venit cu aceasta idee are stramosi romani. Nu intamplator ne aflam noi romanii in topul avorturilor. Pun pariu insa ca suntem in top si la eutanasieri, daca ar exista o statistica care sa includa si cazurile in care batranii sunt lasati sa moara fara ajutor, bolnavii sunt plimbati intre spitale, pensionarii sunt lasati fara medicamente, etc
Il respect enorm pe parintele Tanase si il consider unul dintre marii duhovnici si stalpi ai Ortodoxiei romanesti (chiar daca mai tanar, poate, la fel de mare inaintea lui Dumnezeu ca parintii ce au facut temnita comunista).
Lucrarea pe care a facut-o si o face este o minune dumnezeiasca care s-a ridicat in inima Romaniei spre slava puterii lui Dumnezeu si, mai ales, spre mustrarea si osanda noastra.
La fel si vorbele pe care le spune si de care nu vad de ce ne-am indoi, atat din punct de vedere teologic cat si din punctul de vedere al unui bun-simt elementar.
Lipsa acestui bun-simt elementar ne face, cred eu, sa plasmuim scenarii si explicatii apocaliptice dintre cele mai sofisticate cand, de fapt, adevarul este pe cat de simplu, pe atat de cutremurator: uraciunea pustiirii suntem noi … Antihristul va veni doar sa ne conduca spre ceea ce singuri ne-am creat si ne dorim: iadul.
Acestea sunt de-abia inceputul. Cred ca in viitorul apropiat, datorita saraciei, oamenii se vor salbatici de-a dreptul. Vor avea „scuza” ca lupta pentru supravietuire si vor fi in stare de orice compromis, mai ales fiindca vor fi lipsiti de credinta. Apoi, ce se va intampla daca va veni razboiul? Am urmarit cateva documentare referitoare la razboaiele anterioare si am vazut ca omul fara de Dumnezeu isi descopera cea mai oribila parte a sa in timpul disperarii razboiului. In schimb, cei cu adevarat credinciosi au gasit in aceste vremuri un prilej pentru sfintire, pentru desavarsire.
Referitor la femeile care avorteaza in timpul Sfintei Liturghii, eu cred ca sunt multe dintre ele care chiar nu stiu ce se intampla in acel moment: nici ce inseamna Sfanta Liturghie, nici ce produc anticonceptionalele. Aici imi permit sa spun ca o parte de vina o poarta si cei care ar trebui sa le educe, sa le catehizeze. Am asistat de multe ori la predici sforaitoare de genul : sa va dea Domnul sanatate, bucurie, Doamne ajuta! si cam atat, fara o cat de mica incercare de zdruncinare a constiintei. Si astfel, enoriasii care contribuie constinciosi la bunul mers administrativ-financiar al parohiei lor pleaca linistiti acasa, impacati cu gandul ca au fost la Biserica si ca sunt oameni buni.
Ceea ce face Parintele Tanase si Asociatia Pro-Vita este chiar laudabil. Chiar Duminica am fost la Valea Plopului, unde Parintele a botezat 3 copii in timpul Sfintei Liturghii unul dupa altul: Ioan, Efrem si Mina. Permanent Parintele se osteneste, alearga, predica, slujeste lui Dumnezeu si aproapelui, si totusi sunt oameni care nu isi schimba viata si conceptia asupra avortului, oameni din sat de exemplu care il cunosc de zeci de ani. De unde trag concluzia, ca exista si femei care, desi catehizate, pur si simplu refuza o viata de sacrificiu, pentru ca asta inseamna sa fii mama mai multor copii.
Exemple de daruire pentru cresterea copiilor orfani si abandonati mai exista, atat in trecut (http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/pateric-romanesc/monahia-epiharia-moisescu-81773.html) cat si in prezent (http://copiiidinglodeanu.blogspot.com ), mai ramane ca si noi, fiecare in parte, sa oferim un mic exemplu acestei lumi secularizate si desacralizate.
Doamne ajuta!
Traim in era comunicarii dar si a informarii. Daca pana la un moment dat nu existau suficiente si concludente informatii in legatura cu anticonceptionalele, cu pilula de a doua zi, cu steriletul, etc., si oamenii puteau sa spuna cu nu stiau care sunt consecintele folosirii acestora, astazi nimeni nu se mai poate dezvinovati, nu mai poate spune: n-am stiut.
In fata Judecatii lui Dumnezeu vor da socoteala toti cei care au folosit, care au indemnat la folosire, sau care au incuviintat in mod tacit folosirea acestor metode de ucidere.
Este atat o vina individuala, cat si o vina colectiva a acestui popor, pentru situatia in care s-a ajuns. Si desi nu mai exista motive de indreptatire, multi se mai considera inca nevinovati si neimplicati in savarsirea acestor crime.