Nu vreau să spun mai mult despre Mungiu şi nouă lui ispravă de la Cannes decât că părerea mea este că omul a descoperit la ce răspund falsele elite ale decazutei arte cinematografice moderne şi prin urmare trage tunuri unul după altul (cum a reuşit şi Kusturica acum câţiva ani) furând francezilor premiile aşa cum faimosul ţigan viorist din relatările lui Puric, care cerşind la gura unei staţii de metrou din Viena se prefăcea că îşi pregăteşte arcuşul. Dar pentru că toată lumea trecea în grabă şi nu avea timp să prindă „concertul” el nu trebuia să cânte niciodată. Oricum mai mult decăt zângănitul arcuşului nu ştia să cânte. Cu toate acestea, ţiganul reuşea să mai stoarcă câte un cent – doi de la proştii care îl credeau mare maestru.
Aşa precum unii ţigani plecaţi de pe la noi reuşesc să îi facă pe francezi să îi creadă mari maeştri, tot aşa şi Mungiu, prin filmele sale, găsindu-le coarda sensibilă reuşeşte să facă oarece vâlvă în străinătate, iar la noi corul de papagali începe să aplaude voioşi, mai ales cei care nici măcare nu au văzut filmul. Şi cum să nu fie sensibili onorabilii din juriul festivalului mai ales dacă în film Mungiu le-a servit şi ceva erotism „rafinat” cu lesbiene şi le-a mai presărat şi o bolnavă mintală, iar subiect bineînţeles tabu şi piperat căci „maestrul” a mirosit bine potenţialul.
Dincolo de intuiţia sa de a afla o metodă de a face filme comerciale proaste, Mungiu deranjază în primul rând prin ipocrizia cu care pretinde că el e preocupat de „oamenii” despre care se vorbeşte în film şi acuză nedreptatea şi gravitatea faptele cu pricina. Şi el, dar mai ales toţi papagalii care au prins încă o dată ocazia să mai tragă câteva înjurături „popilor” şi „îndoctrinaţilor” care încă mai cred în „exorcizari” „precum in evul mediu” (la nici un comentariu nu va lipsi acest şablon mistificator), toată gloata dreptacilor omului sunt ipocriţi în primul rând pentru că spre deosebire de acest caz singular şi nereprezentativ petrecut în societatea românească, există multe alte crime barbare şi incredibile pentru lumea în care trăim, dar la care România (şi întreaga Europă) se face părtaşă şi ei nu spun nici o vorbă şi nu acuză nedreptatea şi barbarismul în aceste cazuri reale şi mult documentate. Mă refer aici la crimele oribile făcute de americani peste tot pe unde au războaie despre care ştim nu doar din romanele unor ziarişti şi din filme inspirate din aceste romane, ci mulţumită Wikileaks avem chiar filmări de la elicopterele care au dus aceste atacuri sau de la dronele aflate în misiune. Ba chiar, la unele fapte oribile făcute de americani din Afganistan avem chiar poze cu care soldaţii s-au mândrit şi au dorit să arăte şi lumii întregi de ce sunt ei în stare.
Exibiţionismul barbarismului soldaţilor americani trage deja semnale de alarmă periculoase. Pe mine unul mă îngrozeşte faptul că lor nu le e frică de consecinţe şi nu doresc să îşi ascundă faptele, ci se cred (pentru ca probabil sunt) deasupra oricărei justiţii. Ca locuitor al unei ţări în care vor stagna soldaţi americani la câţiva kilometrii de oraşul meu natal şi în care un soldat american beat care a călcat un român a rămas până azi nepedepsit, recunosc că mă tem şi că sunt intrigat de ipocrizia lui Mungiu şi a tuturor celor care îl aclamă. Iată doar câteva exemple de barbarisme americane recente:
1) reporterul Reuters omorât într-un raid al unor elicoptere americane, crimă oribilă în care mai mulţi trecători neînarmaţi au fost seceraţi de tunurile elicopterelor, urmată de atacarea maşinii unui tată irakian care întorcându-se cu copilul de la şcoală şi văzându-l pe rănit a încercat sa îl ia în maşină şi să îl ducă la spital. În timp ce îl transporta însă, soldaţii s-au decis să îl „neutralizeze” şi pe el:
2) adolescentul irakian batut cu bestialitate de catre soldati desi nu prezenta nici un risc, fiind deja capturat si neavand arma la el:
3) profesorul afgan omorat intr-un raid nocturn de trupe americane:
etc, etc
De ce nu a făcut Mungiu film despre nici unul dintre aceste cazuri? Putea să îi zică: „După bombe”. Sau „Dupa asalturi”. Sau „Dupa noi praf şi moarte”. Oare nu ne priveşte pe noi asta? Oare nu suntem şi noi în Afganistan şi Irak şi nu ne facem părtaşi acestor crime în serie pe care americanii le fac de multe ori gratuit şi de multe ori cu placere diabolică în vremea de azi, într-o lume pe care o pretindem umană şi civilizată? Nu sunt acestea cazuri şocante şi demne de a fi tratate în filme? Nu trăiesc Mungiu şi acolişii lui pe aceeaşi planetă cu noi? Nu vede şi el ce se întâmplă, de ce toată lumea îl bate acum cu palma pe umăr că iată cum a realizat el un film tare prin care atrage atenţia asupra unor lucruri şocante şi triste care nu ar trebui să se întâmple azi?
Aştept cu nerăbdare ca măcar o singură emisiune TV să trateze şi problema participării românilor în aceste războaie murdare peste mări şi ţări în slujba americanilor. Abia atunci falşii dreptacii ai omului vor putea să emită o minimă pretenţie că se luptă pentru bine şi dreptate în lumea nebună de astăzi. Până atunci, doar bârfe, şmenuri, şuşanele politice şi mediatice.
Alex,imi pare rau pentru tine, dupa cum vorbesti nu esti decat o victima a unei familii cu probleme si unei societati cu probleme si mai mari.
Dar problemele astea nu le vezi, crezi ca raul poate fi transferat din sfera umana in cea a Bisericii care culmea, isi propune sa invete omul sa lupte cu acest rau, cu cel din el insusi in mod special.
Apropo, tu cum stai la capitolul asta?
Te bucuri de mersul spre desavarsire?
Judecatile lui Dumnezeu nu sunt lucruri asupra carora sa ne putem pronunta cu certitudine, dar in ceea ce priveste lasitatile si greselile noastre putem fi mult mai categorici.
Tu nu ai nimic sa-ti reprosezi sau consideri ca esti imaculat daca reusesti sa-ti transferi vina in carca altora?
Biserica este ultimul si cel mai mare rau pe lumea asta..Nu face altceva decat sa imbolnaveasca oamenii Adica nu recunoasteti ca un popa idiot si niste maicute cu trei clase au omorit o femeie?si daca era bolnava avea Irina de ce nu au dus-o la psihiatrie?inca o data se dovesdeste ca dumnezeu nu are putere…. Daca era marinimos o facea bine…la spital poate ,mai avea o sansa ..De ce nu a ajutat un suflet nevinovat?asteptbraspuns de la atotstiutorul Gigel
Din ce imi aduc eu aminte in cazul Tanacu, cei de la psihiatrie au trimis-o inapoi, deci vorbesti in necunostinta de cauza. Dar puterea lui Dumnezeu este altceva, nu se arata doar prin vindecari miraculoase …
Despre Tanacu insa principala problema este ca nu este reprezentativ Bisericii. Daca o asistenta este neglijenta si din cauza unor greseli moare un copil inseamna ca spitalul romanesc trebuie descalificat?
Pai arta sponsorizata domnului Mungiu, nu este promovata decat daca se incadreaza si slujeste ideologiei mondiale oficiale.
Asa a fost cam tot timpul in ultimii 300 de ani.
Doar ceea ce dempleaza Europa Crestina este promovat si premiat. Restul, in catacombe.
S-a spus si despre Numele Trandafirului si Codul lui DaVinci (carti si filme, ambele de mare succes international) ca sunt atacuri impotriva Bisericii (catolice, dar pentru profani asupra oricarei Biserici, inclusiv cea ortodoxa). Este vorba de un trend cultural. Deci da, Chiazna a incadrat corect subiectul discutiei: anticlericalismul e o tema care se vinde bine, si nu de azi de ieri ci dintotdeauna. Sfantul Pavel de aia a fost barfit si prigonit, si atacurile impotriva Bisericii au continuat de atunci pana azi, si sunt toate sansele sa nu inceteze niciodata, dupa cuvintele lui Hristos: va vor uri dupa cum m-au urat pe Mine.
Discutia despre film e una, discutia despre fenomenul Tanacu este alta. Nu pot sa fiu de acord ca Tanacu e un caz izolat si nereprezentativ cata vreme a antrenat o asa de mare disputa pe plan national si bisericesc. Tanacu putea sa fie si sa ramana un caz izolat si nereprezentativ, daca nu era scos afara din anonimat si nu era propulsat cu patima in centrul atentiei, a atras polemici violente, a fost luat ca port-drapel pentru grupuri de interese dinlauntrul si dinafara Bisericii. S-au adus dintr-o parte si din cealalta acuzatii, argumente si contra-argumente care jignesc bunul-simt si logica, asa de tare s-au infierbantat spiritele. A cui o fi lucrarea asta? Citind comentariile de pe bloguri si din presa nu poti decat sa devii si tu partizan si infierbantat.
S-a spus ca Spovedanie la Tanacu, cartea care a stat la baza scenariului, e singura marturie obiectiva care nu-i acuza pe impricinati pe baza unor prejudecati. Citind cartea (nu am vazut filmul) inteleg insa ca nu exista practic nici un punct de vedere in care fostul preot Corogeanu si maicutele respective sa poata sa fie disculpati complet. Cum spunea un politist din carte, „pe voi nici Dumnezeu nu va mai scapa de la puscarie”.
Restul, diputa publica, argumentele si contra-argumentele , mai mult sau mai putin rezonabile, au fost brodate de ceilalti jucatori de pe piata opiniei publice: presa, cititori, bloggeri, ziaristi din randul fetelor bisericesti, duhovnici, alti lideri de opinie. Toti au pus o caramida la edificiul asta subred facut din cuvinte.
Asa este. Intr-adevar din acest atac impotriva Sf. Bisericii ar trebui sa ne trezim si sa luam aminte. Nu tot cel ce-si zice ortodox este si ortodox prin faptele sale. Prin comportamentul lui iresponsabil, prin nerespectarea canoanelor Bisericii la savarsirea Sf. Slujbe, prin mandria de a face totul de unul singur (!), si prin conflictele cu autoritatea bisericeasca inainte, in timpul si dupa declansarea tragediei, fostul preot Corogeanu a facut mult rau Bisericii, si este departe de a reprezenta un exemplu. Daca unii ignora toate aceste fapte si vor sa-l considere pe Corogeanu un erou, este optiunea lor.
In ceea ce priveste administrarea de adrenalina, asa cum deja a remarcat un comentator, era singura optiune care mai ramanea de aplicat in situatia limita in care trebuia resuscitat cineva …
Ca dupa cele intamplate presa atee si societatea secularizata au facut din acest caz un prilej de atac fatis impotriva Bisericii, n-ar trebui sa ne (mai) mire. Nu este prima oara cand se intampla asa. Intamplarea li s-a oferit totusi pe tava …
In ceea ce priveste afirmatia cinica de mai sus in care trimiteti pe oamenii care nu sunt de acord cu voi la exorcizari, ar trebui sa luam aminte mai intai la noi insine, sa ne cercetam, si apoi sa dam verdicte asupra altora pe care nu-i cunoastem. Nu asa se duce adevarata lupta pentru ortodoxie, prin jigniri si dispret. Riscant, nu-i asa? Dauneaza grav smereniei.
Pace, bucurie si mantuire!
Din multe comentarii se observa ca spalarea la creier de catre vrajmasii Sf. Cruci lucreaza cu succes printre romani.
Daca nici in acest caz clar de atac impotriva Sf. Biserici nu va treziti, dumneavoastra aveti nevoie de exorcizari. Facute cu mai multi preoti…
Domnule mihailAndrei nu sistemul a imbolnavit-o pe Irina si nici fostul preot Corogeanu. Nu cunoastem conjunctura in care a trait familia ei, si nici ce i-a determinat pe parintii ei sa faca ceea ce au facut, asa ca este greu sa-i judecam. Ceea ce este cert este faptul ca atunci cand a ajuns la manastire fata era deja bolnava psihic. Nu se stie insa nimic despre cum a evouat boala ei in timpul sederii la manastire, deoarece a trait intr-un mediu in care a avut contact numai cu maicile si cu fostul preot Corogeanu, iar acestora nu cred ca le-a trebuit foarte mult timp sa-si dea seama ca fata era bolnava psihic. Bolnavii psihici nu sunt primiti ca vietuitori in manastire, ei nu vin la manastire ca sa ajunga frati/surori de manastire, si apoi calugari/calugarite. Bolnavii psihici trebuie sa primeasca ajutor de la institutii sanitare specializate in astfel de boli.
Corogeanu si maica stareta trebuiau sa ia din timp masurile potrivite pentru ca sa rezolve situatia acestei fete, si nu sa lase ca boala sa se agraveze. Trebuiau sa ia de la bun inceput legatura cu familia ei, pentru ca are totusi niste rude, trebuiau sa anunte episcopia de care apartineau si sa le ceara indrumare si ajutor, si bineinteles trebuiau sa apeleze mai din timp la autoritatea sanitara. Pana sa se agraveze boala in stadiul ei final Corogeanu a apelat doar la slujbe speciale, care si acestea au fost facute impotriva canoanelor bisericesti, adica doar de catre un singur preot.
Corogeanu a tratat cazul acestei fete in mod iresponsabil si a dat dovada de mandrie crezand ca poate rezolva problema de unul singur. Doar intr-un tarziu, dupa ce trecuse mult timp, si cand a vazut ca situatia scapa de sub control a apelat la medici, care s-au confruntat si ei la randul lor cu o situatie limita, care era greu de controlat si de rezolvat.
Adrenalina aia se administreaza in cazuri extreme.
Adica resurcitare.
Adica era deja cam moarta.
Inclin sa-i dau dreptate antuzei..
Daca acei oameni nu erau inselati sa se creada un fel de taumaturgi, femeia aceea nu putea ajunge intr-o stare atat de grava.
Si-ar fi dat seama ca dpdv medical ii depasea situatia si ar fi chemat o ambulanta inainte de a fi prea tarziu.
Si nu e nici primul nici ultimul film politic care incearca sa rescrie istoria sau chiar realitatea imediata, sa spele niste obrazuri, sa dea o palma peste altele, etc.
Din pacate insa, nu cred ca este vreo perspectiva reala din care, ceea ce s-a intamplat la Tanacu sa iasa bine.
La fel de bine ar putea sa faca un film: Dupa comunism, Dupa Inchizitie, Dupa atacul de la Hola etc.
Ce ar fi sa-l punem la rugaciune pe acest domn Mungiu si pe intreg poporul american cu ai lui soldati…
Doamne miluieste-ne pe noi si pe toata lumea Ta!
admin „De ce nu se ocupa el (Mungiu) de crimele din inchisorile comuniste care erau o regula? Poate pentru ca un asa film nu ar lua niciodata premiu la Cannes unde simpatiile dupa comunism inca sunt mainstream mai ales in academia, ca sa nu mai zicem in lumea culturala.”
Daca ar avea destul talent, ar putea sa gaseasca simpatie si cu un film despre inchisorile comuniste.
Avortul nu este un subiect care sa fie privit cu simpatie. Si totusi Mungiu a facut un film despre avort. Din mare nefericire si din lipsa lui de creativitate a scos in relief o femeie romanca urata si in acelasi timp cat de periculos este sa avem o lege a avorturilor.
Ptr uraciuni este premiat, nicidecum ptr talent.
Sistemul a imbolnavit-o grav pe Irina, nu parintele!
Un sistem care face ca educaţia parinţilor acestor copii şi conjunctura în care au trait sa îi determine să îi abandoneze în orfelinate. E un caz de abandon extrem.
Nimeni nu sufla o vb despre faptul ca Irina Cornici era bolnava psihic grav, de schizofrenie.
Neavand familie, cei din Spital nu a vrut sa o interneze ,iar cei de la manastirea din Tanacu s-au trezit cu ea, nu a existat nici’o sechestrare si nici’o cruce, ci doar un mijloc disperat de a reactiona in fata unei psihoze violente.
In niciun caz “cruficicare”!
Preotul si maicile au incercat sa o ajute pe Irina dupa cum spune Biblia…” Pe cei bolnavi îi vindecaţi, pe DRACI izgoniţi-i!” (Mt. 10, 8).
Despre asta vorbeste si romanul Tatianei Niculescu-Bran !
El si maicile au fost singurii care s-au ocupat de ea, initial ducand-o la Spitalul de Psihiatrie din Iasi, unde nu au vrut sa o retina, in ciuda starii sale GRAVE psihice.
Parintii Irinei Cornici sunt criminali morali nepenalizati dar fara scapare la Judecata (de nu se vor cai).Parintii aceia, “saracii”, si-au lepadat propria fiica cand era de trei ani intr-un orfelinat unde a crescut singura si unde a fost abuzata.
Irina Cornici a murit in urma unui stop cardiac, cauzat de o eroare medicala,nimic mai mult!
Adevaratul criminal este medicul de pe ambulanta! Raportul redactat de medicul Dan Gheorghiu este concludent , moartea Irinei Cornici a fost cauzată de o eroare medicală făcută de medicul ambulanţei, care i-a administrat tinerei şase fiole de adrenalina.
Americanii au finanțat și înarmat mișcările islamiste din Bosnia, Kosovo sau sudul Serbiei. Daca americanii se dau de ceasul mortii in lupta contra terorismului, atunci de ce au bombardat un stat care lupta impotriva teroristilor musulmani din Kosovo?
Cine bombarda Serbia ortodoxa in Saptamana Mare?
Nu cumva baptistul Clinton a ordonat masacrul?
Cine-i scotea din incercuirile sarbilor pe mujahedinii bosniaci si kosovari?
Nu cumva transportoarele ONU?
Hoardele barbare de mahomedani cum dadeau de necaz , imediat soseau transportoarele ONU si ii scoteau din incercuire.
ONU, NATO, UE, TPI si alte organisme internationale au dovedit ca nu au nici un fel de legatura cu notiunea de dreptate.
Inca ceva: spuneti-mi macar o tara in care a intrat SUA, a declansat razboi si apoi s-a retras lasand in urma democratie, libertate, bogatie etc.
Nu exista.
Uitati-va la Coreea, la Vietnam, cele mai vechi dintre exemple. Si acolo, ca peste tot in lume, americanii au lasat in urma prapad: conflicte care nu se mai termina, saracie, mii de morti, inclusiv copii nevinovati.
PS:Uite ce fac americanii, priveste :
http://www.kosovoliberationarmy.com/
Vezi sectiunea NATO War Crimes.
Interesant articol, vezi că ai scris „acolişii” în loc de „acoliţii lui”.
Mungiu ne face să arătăm rău şi loveşte în deja mult-prea-hulita ortodoxie. Mie de ce se întâmplă în Afganistan sau Iraq nu-mi prea pasă. Sigur, nu mă bucur, dar nici nu mă frământ prea mult. Le avem pe ale noastre. Zic că e bine să învăţăm din greşelile altora şi cam atât.
Iar trupele noastre nu fac măgării pe acolo şi e bine că merg, un militar care a fost pe front valorează cât 100 de super-antrenaţi dar care se blochează când din ţintă iasă sânge, nu carton!
Curiozitatea m-a facut sa ma uit la cateva din filmulete de mai sus. Cred ca asa au fost si bataile din inchisorile comuniste, crude, demonice. Daca am avea astfel de marturii filmate din acea perioada, cred ca am fi mult mai tacuti, mult mai indurerati, mult mai atenti cu preotii nostri, cu credinta noastra cu neamul nostru.
Din nefericire cu toate ca intelegem si stim cu totii ce s-a intamplat la Tanacu, continuam sa dam atentie stirilor de scandal. Si avem dreptate ptr ca nu prea mai avem altfel de stiri.
Ma gandesc cu durere cum de-am ajuns noi popor ortodox sa ne lasam pe unul de-al nostru calcat in picioare?
Apropo de “cazul Tanacu”.
S-a discutat si paradiscutat despre cele petrecute acolo. A fost o tragedie. Nu este de mirare ca presa s-a napustit asupra acestui caz, si ca l-a tocat marunt pe toate fetele, ca s-au scris carti si ca iata s-a facut si un film.
Cu toata aceasta avalansa de informatii care s-a pravalit peste noi, am inca cateva nelamuriri. Este posibil ca aceste nelamuriri sa-si fi gasit deja explicatia, dar eu, atat cat am vazut, nu am gasit inca un raspuns satisfacator pe nicaieri.
1. Stiu ca vietuirea unei persoane in cadrul unei manastiri pe o perioada de timp mai indelungata, ca si sora de manastire de exemplu, trebuie raportata la episcopia de care apartine manastirea. In perioada in care Irina Cornici a vietuit in manastire episcopia a stiut de existenta ei acolo, sau n-a stiut, cu atat mai mult cu cat vietuitorii manastirii si-au dat seama ca Irina avea grave probleme de sanatate.
2. A cerut maica stareta sau Corogeanu ajutorul episcopiei in toata aceasta perioada, ajutor care poate ar fi schimbat soarta Irinei?
3. Din ziarele vremii reiese ca manastirea Tanacu nu ar fi fost construita cu toate aprobarile episcopiei locului, si ca existau anumite neintelegeri cu episcopia din aceasta cauza. De ce nu a dat episcopia toate aprobarile si cum putea functiona manastirea fara acestea este o intrebare la care nu am gasit raspuns. De cine a fost tarnosita biserica manastirii?
4. Pe de alta parte am citit acum vreo doi ani pe internet (si imi pare rau ca nu am pastrat link-ul) un interviu cu fostul duhovnic a lui Corogeanu, care am inteles ca l-a si calugarit, si care a spus ca decizia de a-l face duhovnic a fost pripita avand in vedere foarte scurta lui experienta ca monah, si de asemenea varsta destul de frageda pe care o avea in acel moment. Am cautat link-ul cu acest interviu, si nu l-am mai gasit.
5. Din cate stiu eu atat slujba Tainei Sf. Maslu, cat si rugaciunile de dezlegari se fac de catre mai multi preoti, si nu numai de unul singur asa cum stiu ca s-a procedat in acest caz. Este chiar interzis de catre canoanele bisericii sa se faca aceste slujbe numai de un singur preot. De ce nu a apelat Corogeanu la ajutorul altui (altor) preoti de la vreo manastire din zona, sau la ajutorul unui preot de mir? Nu stie nimeni, decat Corogeanu insusi si maicile din manastire ceea ce s-a intamplat intr-adevar in tot acel timp cu Irina, pentru ca nimeni din afara nu a participat, asa cum este randuiala bisericii, la acele slujbe.
6. Au existat mai multe rapoarte medico legale in 2005 dupa tragica intamplare. Rezultatele acestora sunt contradictorii. Unul dintre rapoarte spune insa ca Irina in clipa mortii era foarte deshidrata si ca nu mancase de multa vreme. Corpul prezenta o stare avansta de epuizare.
7. Dupa aceasta tragedie mi-au atras atentia doua intamplari, pe care le-am vazut cu ochii mei la televizor, si nu din auzite. Prima este faptul ca epscopia a trimis la manastire un reprezentatnt al ei pentru a lua antimisul. Aceasta intamplare a fost filmata de televiziuni si a fost data pe post. A fost acolo o adevarata batalie si incaierare. Corogeanu alaturi de alt calugar, care nu stiu cine este si care a tot aparut alaturi de el de-a lungul timpului, se opuneau cu forta ca antimisul sa fie luat. S-au impotrivit cu violenta si pe fata autoritatii bisericesti fara sa le pese deloc de acest lucru. Sfintii Ioan Gura de Aur si Maxim Marturisitorul nu s-au impotrivit autoritatii bisericesti atunci cand li s-au facut mari nedreptati, ci s-au supus, desi adevarul era de partea lor. Alt lucru care m-ia atras atentia a fost un interviu pe care l-am vazut cu ochii mei la OTV (!?!), in care Dan Diaconescu i-a intervievat pe Corogeanu si pe maica stareta in biserica de la Tanacu, la scurt timp dupa cele petrecute. Comportamentul lui Corogeanu a fost sub orice critica. Chiar daca ar fi fost 100% nevinovat, in primul rand tu ca si calugar nu apari de capul tau in presa, si nu oriunde ci la OTV, fara sa ai aprobarea duhovnicul tau si/sau a autoritatii bisericesti de care apartii. Ma indoiesc ca duhovnicul lui i-ar fi permis sa se duca la OTV ca sa se faca de ras. Corogeanu s-a comportat incoerent, a cautat sa arunce vina pe oricine, mai putin pe el. El fusese direct implicat in acest eveniment, dar privea lucrurile de parca nu avusese nimic de a face cu cele intamplate. Se rastea, tipa, striga, era nervos, se agita. A avut un comportament de mahala care nu avea nimic de a face cu trairea unui calugar. A fost penibil si a last o impresie groznica celor care ca si mine l-am urmarit din pura intamplare, folosind telecommanda si nimerind pe OTV. N-am mai vazut niciodata un calugar care sa aiba un astfel de comportament.
8. Tainele si rugaciunile bisericii sunt special facute ca sa ajute oamenii si nu am auzit pana acum pe nimeni care sa aiba de suferit de pe urma lor, in conditiile in care aceste Taine se fac asa cum biserica a prevazut in canoanele sale. Nu contest faprul ca fostul preot Corogeanu a vrut sa o ajute pe sarmana fata, dar felul in care a ajutat-o, de unul singur, cerand intr-ul final doar ajutorul medicilor si nu si cel al bisericii, ridica semne de intrebare.
9. Reiese ca Corogeanu avea probleme multiple cu autoritatea bisericasca cu malt inainte de acest nefericit eveniment, si acest lucru nu este unul care sa-l onoreze si care sa-l puna in postura de a fi dat de exemplu pozitiv.
10. Comportamentul lui denota imaturitate si mandrie vrand sa rezolve lucrurile de unul singur, prin actiunile sale facand rau ATAT IMAGINII BISERICII, subminand autoritatea si credibilitatea acesteaia CAT SI PUNAND IN PRIMEJDIE DE MOARTE viata unei fiinte cu probleme majore, abandonata de o familie cu un tata care se sinucusese, crescuta fiind in orfelinate si umblata prin tari straine la munca. O fiinta neiubita de nimeni, singura, bolnava, parasita de toti, si care cautase sprijinul si ajutorul bisericii.
Justitia cuprinde si notiunea de omor prin imprudenta, atunci cand cineva se comporta iresponsabil. Totusi multi crestini vor sa-l transforme pe Corogeanu intr-un erou sau chiar intr-un sfant in conditiile in care cineva a murit in manastirea al carui duhovnic a fost, moarte petrecuta in circumstante neelucidate 100% nici in ziua de astazi, si ale caror amanunte numai el si maicile le cunosc din spatele usilor inchise.
Corogean orice ar fi facut nu este reprezentativ deloc pentru Biserica Ortodoxa, ba din contra. Tocmai in asta consta „crima” culturala a lui Mungiu. De ce nu se ocupa el de crimele din inchisorile comuniste care erau o regula? Poate pentru ca un asa film nu ar lua niciodata premiu la Cannes unde simpatiile dupa comunism inca sunt mainstream mai ales in academia, ca sa nu mai zicem in lumea culturala.
Interesanta caracterizarea lui Mungiu de catre un ziarist italian:
Il Giornale din Italia noteaza ca pelicula de la Cannes a regizorului roman „arata ca romanul sufera de un univers inchis (o manastire izolata, inconjurata de un mediu ostil)
Fara (alt) comentariu!