Pe zi ce trece, directia in care se indreapta lucrurile pare din ce in ce mai clara in privinta Europei: unitate cu japca, vrem nu vrem, pentru ca asa ne obliga pietele. Am ajuns in punctul in care pietele – aceasta forta difuza, discreta, puternica dar nepersonala si inconsistenta – imping statele catre faliment. Iar pentru a calma pietele, trebuie sa ne unificam sa dam semnal ca suntem puternici. Acesta este sloganul care va sta la baza noului euro-soviet.
„Vor sa ne faca sclavi” – se plangea un amic. „Asta ar fi varianta optimista” i-am zis, sa ne faca doar sclavi dar sa ne lase in pace, ca la urma urmei oricum suntem niste sclavi pe plantatiile celor mari, cea mai buna dovada fiind distributia bogatiei care in zilele noastre arata mult mai drastic decat in perioada feudala: altfel spus, in alte vremuri mai multi aveau mai multa bogatie decat acum, chiar daca erau si pe-atunci regi si boieri care ii asuprau pe altii. Boerii de azi insa nu stau cu biciul pe tarani sa ii indemne sa munceasca: este de ajuns sa le dea credite si sa le puna pe umeri o povara cu mult peste puterilor lor pentru urmatorii 30 de ani si oamenii vor munci ca robii ca sa nu ajunga pe strazi.
Pe vreme ce trece se pare insa ca mai marii vremurilor noastre nu se multumesc sa ne tina sub papuc si sa beneficieze de munca miliardelor de sclavi, ci vor mai mult. Sa ne uitam doar la Europa. Dupa cum stim, cam acum o luna, 4 euronghelisti s-au adunat ca sa rezolve problema cu Europa si sa stabileasca ce trebuie facut. Am scris despre asta aici. Mi s-a parut paradoxal cum se repeta istoria. Mi-am amintit de intalnirea de la Ialta unde au facut imparteala pe servetele. Acum astia, s-au adunat si in 7 pagini (reduse de la 10) au incropit istoria pe urmatorii 10 ani, pe doua cincinale cum s-ar zice, dar de fapt si-au dat pe fata cu adevarat intentiile diabolice pe care le-au avut totdeauna si care pana acum s-au manifestat doar ocazional, prin structura sub care s-a dezvoltat acest soviet numit Uniunea Europeana, o structura inchisa, birocratica, discreta si total nedemocratica, construita parca pornind de la princpiul ca „ei stiu mai bine”. Cine sunt ei, nu are rost sa dezbatem acum, este de ajuns sa urmarim luarile de cuvant ale lui Nigel Farage din Parlamentul European in care de exemplu il intreaba pe Van Rom Puy: „cine esti tu? nu am auzit de tine pana acum?” Pai daca nici un parlamentar european nu stie cine este presedintele europei, ce sa mai vorbim de democratie si libertate in europa.
Se aseamana foarte mult vremurile de azi cu perioada de dupa Al Doilea Razboi Mondial din Romania, cand au venit rusii, au iesit la iveala cei doi-trei comunisti si au pus bazele noii dictaturi pas cu pas, cuprinzand precum cancerul toate componentele societatii, de la politica la politie, armata, invatamant etc. Daca comparam criza economica cu un razboi, si partidul comunist cu putinii eurofili platiti de Soros si indoctrinati la burse de studii in vest, acum avem in sfarsit si un plan de tratat care va bate in cuie viitorul Europei. Si din pacate, planul asta corespunde in totalitate celor mai sumbre teorii conspirationiste, cum ca aceasta uniune are un scop intunecos iar constructia ei s-a facut prin mijloace intunecoase si anti-democratice.
Mai exista totusi sperante – opozitia nemtilor ne da oarece nadejde ca planul nu va functiona. Din pacate insa, realitatea ne va izbi mai devreme sau mai tarziu, nemtii nu au alternativa, vor nu vor ei sunt legati ombilical de uniune, constructia a fost facuta in asa maniera incat orice iesire si orice pas inapoi, poate duce la o catastrofa. Nu degeaba nu exista in tratatul de aderare clauze de iesire. Nu vi se pare paradoxal? Oare cum de nu s-a gandit nimeni sau nu au pornit in elaborarea tuturor tratatelor si legilor europene si la varianta retragerii unei tari. Orice contract are clauze legate de reziliere, include cadrul si termenii prin care se va face anularea acestui contract, precum si mentiunile legata de forta majora. Oare parintii uniunii au fost atat de ignoranti incad sa nu se gandeasca ca poate sa apara si aceasta varianta, in care poporul unei tari alege – din oricare motiv ar fi – sa iese din UE?
S-a tot zvonit cu criza asta, ca tratatul poate fi modificat, ca existe oarece portite, etc. Ce sa zic? Portite, modificari etc. Toate facute in graba acum, sub presiunea timpului si a problemelor financiar, tot haosul asta menit sa ia mintile oamenilor, sa vanture o mie si una de idei si de dezbateri pentru a-si pierde oamenii atentia si a fi usor manipulati. Iar „la intuneric” – cum spunea Junker [1] – ei lucreaza si ce scot la iveala putem vedea: unitate bancare, unitate fiscala si apoi unitate politica, cu alte cuvinte federalizare. Nu au avut insa macar nici bunul simt sa foloseasca cuvantul federalizare, astia inca ne menajeaza. Sa ne rugam pentru Merkel, deocamdata pare singura dintre liderii europeni care mai are mintile intregi si mai poate determina ca Uniunea sa nu alunece inspre sovietizare, chiar daca argumentele ei sunt in primul rand financiare si economice, poate ca constrangerile economice cand sunt tratate serios pot sa determine si reguli si mecanisme corecte in plan politic.
Note:
[1] Jean-Claude Juncker : “Politica monetara este o problema serioasa. Ar trebui sa discutam in secret in cadrul Eurogrupului […] Sunt gata sa fiu insultat ca fiind insuficient de democrat (sic), dar vreau sa fiu serios […] sunt pentru dezbaderi secrete la intuneric” — Jean-Claude Juncker, 20 April 2011 (Sursa: wikipedia)
Vezi si:
– Merkel: ”Euroobligațiunile nu vor exista atât timp cât eu voi fi în viață”
