Ca lucrurile merg din ce in ce mai rau, nu este o noutate. Ca ne-am obisnuit cu asta este o tragedie. Ca romanul s-a nascut poet, este o constatare seculara care pe mine ma uimeste uneori cat de adevarata este. Bunaoara, hitul verii: „eu vara nu dorm”. Ce descriere mai potrivita si ce metafora putea sa exprime mai bine starea natiunii in vara asta? Tot poporul nu a dormit ci a stat treaz cu ochii beliti fie la antene, fie la televiziunile basiste, fie la OTV sa vada ce se mai intampla. Policitienii nu au dormit nici ei ci au avut probabil cea mai fierbinte vara din ultimii ani. Va mai amintiti cum verile trecute televiziunile nu mai stiau ce stiri sa prezinte pentru ca politica era moarta si inventau tot felul de subiecte?

Dupa o asa vara, oare la ce performante in campul muncii sa ne asteptam si ce lupta sa mai ducem cu perpetua criza cand la toamna pe masura ca bilantul se apropie cifrele o sa iese ingrijorator de proaste iar iarna va bate la usa si vom descoperi inca o data cu durere ca iarna nu-i ca vara, mai ales pe timp de criza.

Rectificarea bugetara recenta ne-a oferit inca un prilej sa vedem cat de saraci am ajuns, ce stat bugetofag avem si mai ales bugetofag degeaba (caci ineficienta o vedem la tot pasul) si ce conducatori papagali avem. Iata cateva aspecte pe rand:

– crestere economica in scadere: dupa ce ca prognoza de 1,5% si-asa era penibila (numai statele cu economie dezvoltata sau cele subdezvoltate au asemenea cresteri infime), prognoza pentru finalul anului s-a micsorat si asta la 1,2% si mare minune ar fi daca nu terminam pe minus la cat de prost a fost anul agricol si la cate de mult au scazut investitiile. Cum de guvernanti nostri nu sunt problematizati de asemenea prognoze si cum nu reusesc sa miste nimic pentru a face ceva. Nu au ei oare simtul urgentei? Nu inteleg ce inseamna o asemenea crestere infima cand noi numai dobanzile pe care trebuie sa le platim se invart a 6-7%, iar daca mai adaugam si deficitul sarim la costuri imense pentru oglibatiile statului care nu pot fi taiate ca sa nu mai zicem de constrangerile din celelalte domenii?

– deficit de 2,2% din PIB: la ce bun daca avem o crestere asa infima. Mai bine am avea deficit mare si crestere mare, dar chiar si cand o sa ajungem pe surplus, tot degeaba, cata vreme noua putere abia a venit la supt si acum cauta canalele pe unde sa inţepe in ţeava cu lapte;

– inflatie in crestere de la 3 la 3,5%: minciuni gogonate, numai benzina crescuse cu 5% tocmai din februarie, va dati seama cat este acum; cat despre cartofi (va amintiti justificarea penibila a lui Isarescu cu privire la inflatia mica cauzata de ieftinirea cartofilor?); personal nu urmaresc preturile si nu ma pot pronunta; am intrebat insa un familist care cumpara mereu aceleasi lucruri, face cumparaturile periodic si nu are „marja” de optiuni prea mare in alegerea produselor: un cos care anul trecut era 2 milioane anul il costa vreo 4.

Pe langa acesti indicatori, cu ocazia refacerii bugetului guvernantii nu ne-au raportat si cum stam cu datoriile si dobanzile. Acolo am vedea dezastrul in intreaga sa plenitudine. Dar nu doar acolo. Este de ajuns sa ne uitam si in deficitul la pensii. Este adevarat ca prin „reforma sanatatii” (un nume frumos pentru taierile in carne vie) FMI spera sa ne omoare toti batranii ca sa scape statul de plata pensiilor, dar ce nu stiu aia de la FMI este ca peste jumatate din romani traiesc la tara si taranii sunt cam rezistenti la lipsurile din sistemul medical, deci nu le va merge pasenta, e posibil ca prin lovirea in sanatatea romanilor sa loveasca mai crunt in oamenii care muncesc decat in pensionarii care se incapataneaza sa traiasca si sa ceara plata pensiilor.

Una peste alta, am pierdut ragazul verii, o perioada frumoasa, linistita  si de concedii in care mai ales pietele financiare sunt calme si mari lucruri nu se intampla. In vara asta trebuia guvernul sa aplice schimbari majore in economie si sa inceapa sa gaseasca solutii. In schimb ei au avut un cu totul alt razboi, care nici macar nu s-a terminat si acum o sa ii vedem mahmuri cum o sa dea in colt din colt cand vine foamea si din ce ince mai multi oameni o sa iese in strada nu doar impotriva lui Basescu dar si impotriva USL-ului. Din pacate, tensiunile o sa ne cauzeze probleme si mai mari la creditare si pe langa scaderea economica o sa ne confruntam si cu lipsa finantarii. Maine-poimaine il vad si pe Ponta la Merkel sa se milogeasca sa ne lase nemtii si pe noi sa respiram o leaca, cum a facut Samaras, ca deh, noi asta-vara nu am avut somn si acum suntem osteniti.