Celulele de cancer apar atunci cand in urma multiplicarii celulare apar anumite anomalii. In mod normal fiecare celula are un mecanism interior de autoreglare care o face sa se autodistruga la cea mai mica alterare. Insa daca apare o mutatie tocmai in „codul” care se ocupa de acest aspect, incepe prapadul. Mai intai, in urma acestei defectiuni, acea celula va da nastere la o generatie de celule care nu mai au aceasta proprietate de autocontrol, ci pur si simplu „tolereaza” pentru ele si pentru „progeniturile” lor schimbarile. Bineinteles ca ulterior pot apare si alte mutatii in celulele care sunt lipsite de aceasta proprietate de autocontrol si din acest moment deja incepe progresia cancerului. In unele cazuri, nu se intampla mare lucru: cateva celule se multiplica incet-incet si nu fac mari probleme. Daca insa in procesul de multiplicare mai apare si o mutatie care altereaza viteza de duplicare a celulelor, problema se complica si celulele canceroase se transforma in tumora, cresc, devin invazive (adica nici nu mai tin cont de vecinatate, nu se mai dezvolta doar pe unde apuca, ci intra in toate zonele vecine), ba chiar incep sa umble prin organism, purtate in sange. In sange, fie continua sa se multiplice intr-un ritm oarecare (mai accelerat sau mai rapid), unele ajung sa se plaseze pe diverse organe si sa formeze tumori si acolo, sau in unele cazuri fericite organismul reuseste intr-un mod miraculos sa lupte cu celulele si sa le anihileze: viteza de reactie a sistemului de aparare face fata ratei de multiplicare a celulelor dar mai ales reuseste sa le identifice. Caci o mare problema la celulele de cancer este si faptul ca sistemul nostru imunitar nu prea le identifica, deci nu poate sa le atace.

Toate lucrurile acestea si multe altele le-am aflat de cand tata a fost operat de cancer de colon. Pe cat de mult simt nevoia uneori sa ma documentez si sa incerc sa vad cu ce pot sa il ajut si cum sa ii explic situatia in care se afla (acum e bine si mi-e teama sa nu uite cumva si sa faca greseli, mai ales cu tratamentul si alimentatia), pe atat de mult ma simt uneori obosit si as vrea sa nu mai aud nimic despre cancer si sa iau pauza o perioada.

Dupa ce ca am acest necaz insa, nu am putut ca zilele astea sa stau departe si de scandalurile si situatia jalnica in care a ajuns Romania sa fie condusa si am observat multe asemanari intre starea natiunii si boala cancerului. Pot spune cu o mare certitudine ca Romania este acum bolnava de cancer si daca poate pana acum mai existau ceva posibilitati, de acum inainte nu prea mai avem la ce sa ne asteptam. Este extrem de comparabila situatia de acum cu cea dinainte de Al Doilea Razboi Mondial. Multi compara criza de acum cu cea din anii 30 si se asteapta ca sa renasca partidele nationaliste, dar putini inteleg ca raul poate sa aiba si alte forme nu doar de extrema-dreapta.

Bunaoara, la noi noua forma a raului este OTV-izarea societatii romanesti. Diaconescu a reusit precum o metastaza foarte avansata sa impregneze cu mizeria lui toate organele societatii romanesti, desi si-asa nu stateam bine. Si-asa aveam capul putin retardat si sclerozat, si-asa aveam mainile si picioarele blegi, obosite si prost coordonate, si-asa aveam TBC la plamani, si-asa ochii ne erau impanjiti si suprasolicitati de la magia asta nebuneasca care se numeste televizor, si-asa urechile ne erau obosite de atata zgomot. Acum avem insa diagnosticul final si cert: metastaza.

Oricat de mult toti oamenii intregi la minte din tara asta puteau sa sesizeze ca Diaconescu este un un personaj malefic cu interese evident propagandistice, presa nu a putut sa stea departe de acest scandal deoarece ar fi pierdut audienta. Toata lumea a fost nevoita sa il filmeze si sa il priveasca pe Diaconescu, vrand-nevrand. Toti au fost prinsi in hora, pe vrute-pe nevrute si singurul care ar fi putut sa taie tumoarea din radacina inainte de a avansa prea mult – Ponta – a tot amanat operatia. Pana si reactia lui Vulpescu de a pune muzica dupa negocieri denota faptul ca in apropierea cea mai proxima cancerul Diaconescu produce campuri incarcate de anomalii aberante.

Nu vreau sa creez falsa idee ca Diaconescu este de vina pentru tot raul care se petrece in Romania. Dar daca pana acum vi s-a parut ca stam rau, sa vedeti de acum inainte. Raul a capatat o noua dimensiune, inselaciunea, minciuna, perversitatea rautatii, manipularea si anihilarea oricaror valori trec acum la un nou nivel. Pe cat de dezamagiti am fost de clasa politica pana acum, de figurile monstruoase pe care a trebuit sa le inghitim de la pupitrele oficiale, de schemele si furturile la care suntem supusi de 22 de ani, si mai mult ni se pregateste. Raul nu are limita si istoria ne da nenumarate exemple. Sa nu uitam cum bunicii nostri care au fost dezamagiti de falimentul democratiei romanesti interbelice nici nu isi imaginau ce avea sa urmeze: dictatura lui Carol, pe cat de socanta si de neasteptat a fost, in comparatie cu ce avea sa urmeze a fost doar o blanda pregatire pentru „epoca de aur”.

Oare la ce sa ne asteptam noi cand un parinte ne-a amenintat ca o sa vina vremea cand reeducarea de la Pitesti se va face in toata lumea? Tot Pr. Adrian ne spune ce sa facem: sa se scape cine poate!