Ca si scandalul falimentului suveran al Greciei si prabusirea sistemului bancar din Cipru s-a reflectat destul de abundent in subiectele presei, pe bloguri si pe forumuri. Nenumarate stiri, care mai de care mai spectaculoase, semnale de alarma infricosatoare care de care mai panicarde, interviuri cu specialisti, reportaje ample, seminarii bancare, luari de cuvant ale autoritatilor de toate culorile etc, etc.

Este greu sa nu te plictisesti de un asemenea vacarm – in cel mai fericit caz. Caci daca se intampla cine stie cum sa ai bani in Cipru, sau macar la o banca cipriota din Romania, atunci sa vezi nopti nedormite si spaime. Insa chiar si cei care nu am avut proasta inspiratie sa ne mutam conturile si afacerile in Cipru sau sa nimerim la vreo filiala a vreunei banci cipriote din Romania, tot nu ne simtim bine cand citim articole de genul:

– Starea de forţă majoră din sistemul bancar al Ciprului a scos practic ţara din zona euro, iar replicile prăbuşirii sistemului economic se propagă în toate direcţiile

sau:

– Ciprioţii vor muri de foame: Magazinele alimentare mai au produse doar pentru maximum trei zile

Eu personal nu ma simt bine nici cand dau peste anumite stiri locale care mie imi dau de gandit poate mai mult decat Cipru. Iata doar cateva exemple, brute, caci ce rost mai au comentariile:

– Sorin Frunzăverde: Dacă vom plăti salariile şi pensiile, să fim fericiţi!

sau

– Numărul creditelor neperformante, în creştere

Sa incercam insa sa ne detasam emotional si psihologic de evenimentele recente din Cipru si sa vedem care este esenta acestora, sa incercam sa vedem elefantul din camera.

Asadar, la o prima privire lucrurile ar parea simple: din cauza sistemului bancar financiar falit, in Cipru s-a initiat confiscarea depozitelor si este foarte posibil ca aceasta masura sa se extinda si in alte tari si prin urmare trebuie sa ne speriem. Cam aceasta ar fi o prima idee de baza care s-ar desprinde … la o analiza superficiala insa. Voi mai detalia aceasta idee dar si altele vehiculate:

– este adevarat ca sistemul bancar este falit, si iata ca mai avem inca o dovada daca era nevoie;
– este extrem de periculos faptul ca s-au atins de depozite; este un semn ca Uniunea Europeana nu mai garanteaza nimic de vreme ce in Cipru, fiind membra a UE, depozitele erau garantate;
– Cipru oricum era un fief al rusilor si o masina de spalat bani; e foarte bine ca ii ard pe mafiotii rusi si pe toti cei care nu platesc impozite;

Am enumerat deci cateva idei „mainstream” care s-au tot frecat pe toate partile si in jurul carora s-au dus discutiile si s-au invartit stirile. Eu as avea insa o alta parere. Principala concluzie care s-ar cam trage din criza din Cipru ar fi o cu totul alta, desi toate cele enumerate mai sus sunt adevarate (dar nu esentiale).

Deci, parerea mea este ca de departe problema principala care a iesit la iveala cu Cipru este ca acum mai mult ca niciodata toata lumea a inteles ca criza abia a inceput. Daca pana acum semnalele de alarma grava si avertizarile unora – cum ca aceasta criza va dura zeci de ani si foarte probabil se va termina cu un razboi – erau catalogate ca exagerate, abia acum mai toti incep sa zica: asa este. Mai putin la noi, dar mai mult in afara, exista o cearta continua cu privire la situatia in care ne aflam: unii cred ca gata, economia isi revine, bancile centrale vor tine sub control situatia, va fi niscavai inflatie si austeritate, dar vom merge inainte fara probleme prea mari. Ba chiar in SUA economia a inceput cat de cat sa transmita unele semnale pozitive iar Europa tocmai trecuse intr-o perioada care desi letargica nu a mai cunoscut tulburarile din anii anteriori de genul falimentului partial al Greciei, crizei bancare din Spania, sau scandalul bancilor engleze care au manipulat dobanda de referinta.

Asadar, nu evenimentul in sine este principala problema, cat efectul pe care aceast eveniment l-a avut in mintile oamenilor. Pentru ca daca Ciprul este o tara mica si daca banii confiscati sunt mare parte ai rusilor (deci bine le fac). si daca politicienii europeni ne dau o mie de angajamente ca asa ceva nu se va mai intampla prin alte parti, efectul pierderii increderii (si-asa erodate) de pana acum nu poate fi reparat si consecintele care vor urma din acesta nu pot fi prevazute.

Dar nu doar investitorii sunt cei care isi pierd increderea in banci (investitorii si-asa sunt obisnuiti cu riscul si cu pierderile) ci mai ales publicul larg. Si aici este problema. Criza abia a inceput, deci, si nu mai este un lucru prea contestat convingerea tuturor ca greul nu doar ca nu a trecut dar abia incepe. Europa trece prin vremuri grele, increderea in politicieni este mai joasa ca oricand, increderea in UE care si-asa nu era prea crescuta s-a erodat si ea, economia se zbate pe linia de plutire, problemele sociale explodeaza si ne aflam pe o noua muchie de cutit: cea a luptei pentru supravietuire de pe o zi pe alta.

Am vazut recent un documentar despre Grecia care a fost realizat in 2011 dar care m-a socat prin cazurile umane tragice prezentate care existau inca in 2011 in Grecia si imi imaginez in ce situatie dificila se gasesc acum grecii, dupa aproape doi ani in care datoria externa a crescut, PIB-ul a scazut, somajul a crescut si situatia pentru ei este mult mai grava ca atunci. Cazurile prezentate m-au pus pe gand: noi romanii ar cam trebui sa ne pregatim de pe acum pentru impact. Asa cum cativa dintre saracii de pe Titanic s-ar fi apucat sa faca o barca imediat dupa momentul impactului, tot asa trebuie sa ne pregatim si noi de pe acum pentru viitorul care va fi cu totul altul fata de prezent, pentru marea majoritate a romanilor. Si acest viitor este evident.

Ma doare cand vad pe unii naivi ca emit aberatii de genul ca Romania are de castigat din criza din Cipru sau traiesc cu iluzia ca vestul va saracii in timp ce noi ne vom imbogati, ca se vor micsora diferentele intre saraci si bogati. Exista astfel de idei (pentru ca exista si niscavai argumente) si nu m-ar mira ca politicienii nostri sa se culce pe-o ureche tocmai cu prosti de acest fel. Se lauda Ponta ca nu stiu ce mare firma auto va veni in Romania sa deschida in ca o fabrica. Sa dea Dumnezeu, dar prognosticul meu este ca in urmatorul an nu va veni in Romania nici o mare firma, cu atat mai putin producator de automobile.

In concluzie:

– criza abia incepe
– trebuie sa ne gandim la solutii de supravietuire individuale (fiecare pentru el)
– mai este putin timp