Europa se afla intr-o stare de asteptare a urmatoarei lovituri sub centura. Practic in acest moment, suprizele pot sa sara de oriunde: Portugalia, Spania, Italia, Irlanda, etc. Tocmai de aceea, europeni au decis si ca in cazul Ciprului sa nu apeleze la cele doua fonduri de stabilitate financiara create pentru a preveni deraierea sistemului bancar, deoarece se asteapta de azi pe maine ca o noua criza sa loveasca in oricare dintre tarile enumerate si sa aiba nevoie de bani in situatii mult mai complicate decat a constituit Cipru.

Italia – pe langa faptul ca nu are inca un guvern, Italia este de departe pericolul principal mai ales prin prisma riscului politic. Mai pe sleau, Beppe Grillo ameninta cu intoarcerea la lira si alte minuni cu care si Siriza grecilor i-au speriat pe nemti pana acolo incat Merkel a trebuit sa mearga sa faca campanie pro-europeana in Grecia. Iar daca pe greci europenii au avut cu ce sa ii ameninte, in cazul italienilor nu va fi la fel de usor. Dar nu doar Beppe este sperietoare pentru eurocrati cat si o eventuala intoarcere a lui Berlusconi care mai ales in noile conditii va promova si mai mult legaturile cu Rusia amicului sau Putin si va pune umarul astfel la ingroparea Europei. Italia sufera insa in primul rand de un sistem bancar falit care se ingroapa pe zi ce trece prin achizitia de obligatiuni guvernamentale italiene pe care le plaseaza apoi prin repo-uri la BCE si reusesc astfel sa supravietuiasca de pe o zi pe alta. Intre timp, speriati si de „solutia Cipru” depunatorii isi transfera depozitele in bancile din nord sau in offshore-uri.

Nu degeaba am numit acest articol baba-oarba. Sistemul bancar este falit in mai multe tari. Sa luam de exemplu Irlanda care dupa ce a mai fost „salvata” o data, si dupa ce a implementat masurile de austeritate cerute de Troika, acum se afla nevoita sa apeleze din nou la ajutor european pentru proptirea bancilor. A venit prea devreme vremea scadentei la credite si Irlanda precum Moromete, n-ar cu ce sa plateasca. Prin urmare, sarmanii cer indurare de la stapan si vor o prelungire cu inca 7 ani a scadentei. Similar si Portugalia vrea o prelungire deoarece situatia s-a inrautatit si mai mult de cand a fost salvata iar mai nou, oricata austeritate incearca sa „implementeze” guvernul se loveste de tot felul de piedici, cum ar fi Curtea Constitutionala care a blocat taierea celui de-al 14 lea salariu si celei de-a 14-a pensii.

De Slovenia nu mai zicem nimic pentru ca la ce nevoi are, foarte probabil va primi un mic mizilic acolo ca sa trecem peste problema rapid, desi unii vor fi tentati sa foloseasca si aici „template”-ul Cipru. Avand insa in vedere ca unda de soc produsa in Cipru inca nu si-a terminat plimbarea pe apele tulburi ale transferurilor bancare, este mica probabilitatea ca sa mai auzim de confiscarea depozitelor prea curand.

Spania, cu toata austeritatea aplicata si cu toate maririle de taxe, nu si-a atins deficitul tinta si va fi si ea urecheata de Troika. Dar deficitul mare e doar una dintre micile probleme ale Spaniei, principala problema fiind somajul crescut. Daca Troika mai poate trece cu vederea niscavai neputinte ale spaniarzilor, cand ai milioane de tineri in toata puterea, stand acasa ca nu au ce sa faca, mai devreme sau mai tarziu, acestora le vor veni cateva idei, cu tot calmul si autocontrolul faimos al toreadorilor.

Franta, ravasita de scandaluri politice si incorsetata de impozite si taxe crescande care incearca sa mai adune ce se mai poate de pe la bogati in lipsa altor idei de lupta cu criza, nu are alte solutii decat sa porneasca razboaie in Africa. Undeva in adancul lor, francezii stiu ca daca au dus-o bine vreodata a fost pe spinarea sclavilor. Economia sta prost de tot, guvernul a ratat deficitul si cresterea infima de 0,8% pe care si-o propusese iar politic, socialistii nu prea au cu cine sa se uneasca in UE impotriva Germaniei care preseaza pe pedala austeritatii si numeste Franta „copilul problema”.

Lucrurile incep insa se se imputa si in Germania: exportul scade neasteptat in timp ce Soros le recomanda nemtilor ca daca nu se hotarasc prea repede sa accepte euro-bonduri, ar face mai bine sa iasa din UE. Nu dam doi bani pe ce spune Soros, dar nu pentru ca nu ar avea deloc dreptate ci pentru ca Soros nu ii stie pe nemti: decat sa mearga pe cai ocolitoare necunoscute, nemtii prefera sa care ei magarul in spate si sa treaca balta. Si asta cu riscul de a se scufunda cu tot cu magar in mlastina.

Dincolo de problemele economice, sociale si politicie, in subteranul sistemului financiar, Europa are de facut fata crizei exodului depozitelor din bancile tarilor aflate la ananghie catre alte banci, atat din nordul bogat dar nu numai. Chiar daca o mica parte din aceste depozite ies din UE, dezechilibrul este major si pe langa problematica salvarii bancilor cu probleme, ramane temerea investitorilor care poate da jos nu doar cu bancile dar si cu statele prin marirea costului de imprumut.

Poate singurul lucru bun pentru Europa in perioada asta este faptul ca Japonia se pare ca se duce la fund mai repede. Vom vedea insa daca bancile zombi japoneze vor avea curajul sa isi faca seppuku cat de curand sau vom asista la un nou miracol japonez: dezombificarea bancilor zombi.